Statutory validity of insurance guarantee fund’s internal protocols for quantifying moral damages in absence of legislative criteria

Şedinţa publică din data de 17 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 15 februarie 2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea deciziei nr. 12645/31.01.2018 şi obligarea pârâtului la plata diferenţei de 20 RON, despăgubiri materiale şi 6000 RON, daune morale.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 3228 din data de 5 iulie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi a dispus anularea parţială a deciziei nr. 12645/31.01.2018 şi obligarea pârâtului la plata sumei de 6.020 RON constând în 20 RON - diferenţă despăgubiri materiale şi 6000 RON - diferenţă daune morale. Totodată, a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată suportate de către reclamantă, în sumă de 50 RON.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei anterior menţionate, a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, criticând-o pentru nelegalitate şi în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea în parte a hotărârii şi reţinerea cauzei spre soluţionare, cu consecinţa respingerii acţiunii formulate de către reclamantă.

În dezvoltarea recursului promovat, recurentul-pârât a susţinut, după o scurtă expunere a contextului factual, că potrivit Legii nr. 213/2015 şi a Normei A.S.F. nr. 16/2015, Fondul nu preia obligaţiile asigurătorului intrat în faliment şi nu este succesorul în drepturi a acestuia. Aşadar, nu execută contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul faţă de care s-a deschis procedura de faliment, persoanele interesate să primească despăgubiri având vocaţia de a solicita realizarea dreptului de creanţă pretins utilizând procedura specială a cererii de plată reglementată de Legea nr. 213/2015 şi de Norma A.S.F. nr. 16/2015.

Fondul de Garantare a Asiguraţilor a stabilit cuantumul despăgubirilor materiale şi morale acordate reclamantei ţinând cont de procedura internă de acordare a despăgubirilor morale şi materiale ce decurg din cazuri de vătămări corporale şi decese.

Recurentul-pârât a arătat că, la momentul soluţionării cererii de plată, a avut în vedere particularităţile concrete ale cauzei, împrejurările evenimentului rutier, vârsta persoanei vătămate, respectiv 54 ani şi certificatul medico-legal nr. 1754/AS2/2.10.2015 eliberat de Institutul de Medicină Legală Craiova din care rezultă că vătămările corporale suferite au necesitat pentru vindecare un număr de 14-16 zile de îngrijiri medicale.

În opinia recurentului-pârât, prima instanţă a dispus, în mod eronat, anularea în parte a Deciziei nr. 12645/31.01.2018, obligând Fondul de Garantare a Asiguraţilor să plătească reclamantei suma de 6.000 RON cu titlu de daune morale, suplimentar sumei de 2.240 RON aprobate prin actul administrativ contestat, deşi recurentul-pârât a aplicat în mod corect procedura internă standardizată de acordare a daunelor morale, care nu contravine vreunei prevederile legale. Astfel, Comisia Specială a F.G.A. a ţinut seama de amendamentele şi completările aduse Deciziei F.G.A. nr. 142/2016 prin Decizia F.G.A. nr. 258/16.11.2016, cu Anexa 2, care cuprinde criteriile determinante pe praguri valorice pentru stabilirea despăgubirilor în caz de vătămare corporală, însă acest înscris a fost înlăturat fără nicio motivare din cadrul probatoriului administrat de către prima instanţă.

De asemenea, recurentul-pârât a solicitat desfiinţarea sentinţei recurate şi în ceea ce priveşte soluţia de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată suportate de către reclamantă, respectiv la plata sumei de 50 RON reprezentând taxa judiciară de timbru, arătând că, prin acţiunea introductivă, reclamanta nu a formulat o astfel de solicitare, fiind încălcate astfel prevederile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ.

4. Apărările formulate de intimată

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul instanţei de recurs, intimata-reclamanta A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimata-reclamantă a arătat că procedura internă prin care se stabilesc cele 3 praguri în baza cărora se calculează cuantumul daunelor morale este total arbitrară, din moment ce vătămarea cauzată poate necesita pentru vindecare cel mult 30 de zile de îngrijiri medicale, dar leziunile suferite pot lăsa traume fizice şi psihice de lungă durată. Reclamanta a suferit o policontuzie la nivelul coloanei cervicale, a bazinului şi a toracelui greu de suportat prin prisma vârstei acesteia, respectiv 54 de ani.

A mai susţinut că recurentul-pârât nu a arătat ce criterii a avut în vedere la stabilirea daunelor morale acordate.

Totodată, a făcut referire şi la Anexa 1 la Decizia F.G.A. nr. 142/26.06.2016, conform căreia pentru o vătămare care a cauzat cel mult 60 de zile de îngrijiri medicale, media despăgubirilor acordate este de 494 RON şi se raportează la nişte praguri stabilite în raport de jurisprudenţă, sumele cuprinse în acest act fiind şi cele stabilite prin Ghidul pentru soluţionarea daunelor morale elaborat de Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii.

În esenţă, a apreciat că sentinţa recurată este temeinică şi legală, întrucât daunele morale se acordă prin raportare la jurisprudenţă şi nicidecum la praguri stabilite în plan intern.

În ceea ce priveşte cea de-a doua critică adusă hotărârii primei instanţe, vizând faptul că s-a dispus acordarea cheltuielilor de judecată fără ca acestea să fie cerute prin acţiunea introductivă, a arătat că, astfel cum s-a consemnat în încheierea din data de 21 iunie 2018, reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată în acord cu prevederile art. 452 din C. proc. civ., în timpul şedinţei de judecată, înainte de închiderea dezbaterilor de la acel termen.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare şi normele legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Din circumstanţele concrete ale cauzei, Înalta Curte reţine că reclamanta A. a suspus controlului de legalitate exercitat de către instanţa de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 12645/31.01.2018 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, cu privire la cuantumul daunelor morale şi materiale acordate în urma soluţionării cererii de plată înregistrate sub nr. x/15.06.2016.

Prin această cerere, reclamanta a solicitat acordarea sumei de 20.000 euro din disponibilităţile F.G.A, reprezentând despăgubiri materiale şi morale pentru acoperirea prejudiciului suferit în urma producerii accidentului rutier din data de 18 septembrie 2019.

Prin Decizia nr. 12645/31.01.2018, Fondul de Garantare a Asiguraţilor a admis în parte cererea de plată şi a acordat reclamantei suma de 2.336,35 RON, din care 96,35 RON despăgubiri materiale şi 2.240 RON daune morale, respectiv câte 140 RON pentru fiecare din cele 16 zile de îngrijiri medicale.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, astfel cum a fost precizată ulterior, a anulat parţial decizia nr. 12645/31.01.2018 în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor şi a obligat pârâtul la plata sumei de 6.020 RON, dintre care 20 RON reprezintă diferenţa dintre despăgubirile materiale acordate şi cele ce se cuveneau reclamantei şi suma de 6000 RON - diferenţă daune morale. Totodată, a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată suportate de către reclamantă, în sumă de 50 de RON, reprezentând taxa judiciară de timbru.

Hotărârea instanţei de fond a fost atacată de către pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, din perspectiva manierei de soluţionare a pretenţiilor reclamantei privind cuantumul daunelor morale şi a obligaţiei reţinute în sarcina sa cu privire la plata cheltuielilor de judecată, nu şi în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor materiale.

Pârâtul a invocat în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că argumentele pârâtului sub acest aspect nu se circumscriu ipotezelor prevăzute de norma procedurală menţionată şi că nu reprezintă un motiv de casare a sentinţei recurate.

Instanţa de control judiciar constată că, deşi raţionamentul logico-juridic al primei instanţe a fost prezentat în mod succint, acesta este suficient pentru a se înţelege care au fost argumentele pe care s-a întemeiat soluţia. Astfel, sentinţa atacată îndeplineşte exigenţele prevăzute de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., iar judecătorul fondului a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază ca fiind fondate criticile subsumate.

Înalta Curte reţine că Legea nr. 213/2015, în temeiul căreia a fost formulată cererea de plată de către intimata-reclamantă A. nu cuprinde nicio trimitere la eventuale repere pentru calcularea exactă a cuantumului prejudiciilor de natură nepatrimonială, motiv pentru care revine Fondului de Garantare a Asiguraţilor şi instanţelor de judecată învestite ulterior, sarcina de a verifica dacă sumele acordate răspund, în concret, exigenţei de a acoperi prejudiciul suferit de victima accidentului rutier, în raport de circumstanţele particulare ale fiecărui caz în parte, cu respectarea principiilor răspunderii civile delictuale şi proporţionalităţii, inclusiv din perspectiva evitării unei îmbogăţiri fără justă cauză a titularului cererii.

Atât în literatura de specialitate, cât şi în jurisprudenţa instanţelor judecătoreşti, s-a reţinut că, în absenţa unor criterii legale în baza cărora să se realizeze o cuantificare obiectivă a daunelor morale, acestea trebuie stabilite în raport de consecinţele negative suferite de victima accidentului, de importanţa valorilor lezate şi de măsura în care au fost afectate aceste valori, de intensitatea şi de consecinţele traumei fizice şi psihice suferite sau de gradul în care a fost afectată viaţa familială, socială şi profesională a titularului cererii de plată a despăgubirilor.

Acestea au fost premisele care au condus la emiterea unor reglementări referitoare la activitatea F.G.A., sub forma unor instrucţiuni şi proceduri interne, în acord cu prevederile art. 30 din Legea nr. 213/2015, care să permită Fondului de Garantare a Asiguraţilor ca, la soluţionarea cererilor de plată, să se raporteze la criterii obiective şi rezonabile.

În cauza pendinte, Fondul de Garantare a Asiguraţilor a stabilit cuantumul despăgubirilor acordate reclamantei ţinând cont de procedura internă de acordare a despăgubirilor morale şi materiale ce decurg din cazuri de vătămări corporale şi decese, procedură aprobată prin Decizia Directorului General al F.G.A. nr. 142/26.05.2016, cu Anexa 1- Tabelul sumelor cuvenite pentru cazurile de daune morale ca urmare a vătămării corporale sau decesului, amendată şi aprobată prin Decizia Directorului General nr. 258/16.11.2016, cu Anexa 2- criterii determinante vătămări corporale.

Înalta Curte constată că rolul Fondului de Garantare a Asiguraţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, este acela de protejare a creditorilor de asigurări de consecinţele insolvenţei unui asigurător, acesta garantând, potrivit art. 2 alin. (3) din lege, plata de indemnizaţii/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii, încheiate în condiţiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în lege şi în limita resurselor financiare disponibile la momentul plăţii, potrivit art. 5 din lege.

Totodată, are în vedere şi susţinerile recurentului-pârât F.G.A., potrivit cărora acesta nu preia obligaţiile asigurătorului intrat în faliment, nu este succesorul în drepturi şi obligaţii al acestuia, respectiv, în cazul de faţă al B. S.A. Astfel, Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu execută contractele de asigurare încheiate de asigurătorul faţă de care se deschide procedura de faliment.

Cu alte cuvinte, nu are loc o înlocuire a debitorului obligaţiei de plată a despăgubirii cu un nou debitor, ca urmare a intrării primului în faliment, ci, la momentul deschiderii procedurii, iau naştere în patrimoniul reclamantei şi al pârâtului, în temeiul Legii nr. 213/2015, dreptul şi obligaţia corelativă de garantare a despăgubirii, care însă poate fi plafonată de legiuitor şi a cărei executare este supusă, din punct de vedere procedural, unor norme speciale, derogatorii.

Înalta Curte constată că procedura internă a F.G.A. în baza căreia sunt soluţionate cererile de plată constituie un reper de avut în vedere în determinarea cuantumului despăgubirilor pentru prejudiciul moral, chiar dacă nu este unul prevăzut de lege, neputându-se nega importanţa sa în asigurarea unei abordări unitare a materiei daunelor morale, în lipsa unor criterii de evaluare expres prevăzute de lege.

Această procedură internă cuprinde criterii obiective de natură să asigure transparenţa în procesul adoptării soluţiei administrative, precum şi a unui tratament echitabil şi nediscriminatoriu pentru fiecare dintre persoanele îndreptăţite să primească despăgubiri din disponibilităţile Fondului.

Este important de subliniat însă faptul că procedura internă este doar un instrument de cuantificare a daunelor, motiv pentru care, în măsura în care se aduc argumente solide care denotă greşita stabilire a cuantumului daunelor morale de către Fondul de Garantare a Asiguraţilor la momentul soluţionării cererilor de plată, cu indicarea unor elemente concrete ale cazului particular dedus judecăţii, instanţa de contencios administrativ se bucură de plenitudine de jurisdicţie.

În litigiul pendinte, Înalta Curte nu poate reţine însă existenţa unei astfel de situaţii, având în vedere că aspectele invocate de către reclamantă A. prin cererea de chemare în judecată privesc doar aprecierea acesteia că daunele morale acordate sunt disproporţionate faţă de suferinţa produsă în urma accidentului rutier. Totodată, se constată că nu au fost propuse de către reclamantă probe suplimentare care să dovedească circumstanţe particulare de natură să conducă la concluzia că prejudiciul moral suferit nu este indemnizat corespunzător prin decizia contestată, care utilizează criteriul numărului de zile de îngrijiri medicale.

Mai mult decât atât, instanţa de fond nu a explicitat în considerentele sentinţei recurate modul de calcul al daunelor morale acordate, ci doar s-a rezumat la a aprecia cuantumul pe zi de îngrijire medicală a reclamantei la 494 RON, prin raportare la valoarea medie a despăgubirilor morale acordate de B. S.A la nivelul anilor 2011- 2012, fără a administra probe noi care să dovedească, în concret, o altă componentă a prejudiciului moral suferit, de natură să justifice majorarea cuantumului daunelor morale acordate de către Fondul de Garantare a Asiguraţilor, conform procedurii interne utilizate.

Înalta Curte subliniază că acordarea despăgubirilor morale, oricare ar fi cuantumul acestora, nu poate să conducă la înlăturarea suferinţei produse intimatei-reclamante, o asemenea suferinţă neputând fi evaluată în bani. Scopul acordării daunelor morale este acela de a oferi o compensaţie persoanei vătămate, pentru suferinţa la care a fost supusă, fără a avea pretenţia, însă, ca despăgubirile morale să înlăture intergral urmările faptei cauzatoare de prejudicii, acesta fiind motivul pentru care regulile de evaluare a cuantumului daunelor morale sunt diferite de modalitatea de stabilire a despăgubirilor materiale.

De asemenea, este demn de amintit că şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza Tolstoy Miloslovsky contra Regatului Unit, a stabilit că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă, având în vedere şi gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii adusă acestora, fără a fi depăşită sfera unor compensaţii echitabile, întrucât, în caz contrar s-ar ajunge la o îmbogăţire fără justă cauză a persoanei prejudiciate.

Prin raportare la cele expuse anterior, Înalta Curte reţine că deşi reclamanta a suferit o serie de consecinţe negative ale accidentului rutier, cuantumul daunelor morale acordate de către Fondul de Garantare a Asiguraţilor este adecvat situaţiei relevate în speţă, fiind stabilit cu respectarea principiului proporţionalităţii şi a prevederilor legale incidente în cauze. Acesta a avut în vedere atât un criteriu obiectiv şi rezonabil, respectiv durata îngrijirilor medicale menţionată în certificatul medico-legal.

În concluzie, Înalta Curte constată că, astfel cum s-a stabilit prin decizia nr. 12645/31.01.2018 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, un cuantum al daunelor morale de 2.240 RON pentru reclamantă este corespunzător suferinţei acesteia.

Referitor la criticile formulate de către recurentul-pârât cu privire la obligarea sa de către prima instanţă la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte constată că nu se poate reţine încălcarea prevederilor art. 453 din C. proc. civ. pe motiv că reclamanta nu a formulat, prin acţiunea introductivă, o cerere de acordare a cheltuielilor de judecată.

Potrivit art. 452 din C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu până la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

În acord cu prevederile legale anterior menţionate, Înalta Curte constată că o astfel de cerere nu este condiţionată de momentul introducerii cererii de chemare în judecată, ci poate fi formulată până la momentul închiderii dezbaterilor asupra fondului. Or, în cauza de faţă, astfel cum rezultă din încheierea de şedinţă ataşată la filă 66 din dosarul de fond, apărătorul ales al reclamantei a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în timpul formulării concluziilor orale de la termenul din judecată din data 21 iunie 2018.

Prin urmare, motivul de recurs invocat de către pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor cu privire la acest aspect este nefondat.

Cu toate acestea, având în vedere caracterul fondat al criticilor recurentului-pârât referitoare la cuantumul daunelor morale, Înalta Curte constată că se impune reformarea, în parte, a sentinţei atacate, consecutiv admiterii căii de atac formulată de către pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

În consecinţă, pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, va casa, în parte, sentinţa civilă nr. 3228 din data de 5 iulie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi rejudecând, va respinge cererea formulată de reclamantă A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, privind anularea deciziei nr. 12645/31.01.2018 emisă de pârât, cât priveşte cuantumul daunelor morale, ca neîntemeiată, menţinând restul dispoziţiilor ale sentinţei referitoare la daunele materiale (al căror cuantum nu a fost criticat în recurs de către recurentul-pârât) şi la obligaţia de plată a cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 3228 din 5 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi rejudecând cauza:

Respinge cererea de anulare a Deciziei nr. 12645/05.07.2018 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor cât priveşte cuantumul stabilit prin această decizie al daunelor morale.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2021.