Securitate worker status denied where surveillance deactivation did not infringe fundamental rights; appeal dismissed

Şedinţa publică din data de 04 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 15.03.2018 sub dosar nr. x/2018, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanţei să aprecieze asupra calităţii acestuia de lucrător al Securităţii.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2651 din 07 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 2651 din 07 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat cerere de recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs formulată împotriva sentinţei civile nr. 2651 de la data de 07 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., admiterea acesteia, cu casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, admiterea actiunii.

În esenţă, în motivare, a arătat că în cauză sunt incidente, contrar celor reţinute de instanţa de fond, dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

A arătat că Referatul de la data de 08.01.21966 a fost întocmit de către intimatul pârât în calitate de angajat al fostei Securităţi, având gradul de locotenent în cadrul Direcţiei Regionale Bucureşti, secţia Raională Zimnicea (1965, 1966) şi conţine atât motivul politic avut în vedere la întocmirea acestuia, cât şi activităţile desfăşurate ce au permis elaborarea propunerii de trecere a numitului CI. din cadrul evidenţei operative active la evidenţa operativă pasivă.

Astfel, motivul politic la care s-a raportat intimatul atunci când a înaintat propunerea amintită, se referă la apartenenţa şi activităţile desfăşurate în cadrul cultului religios Martorii lui Iehova.

A precizat recurentul că este superficială şi eronată reţinerea judecătorului fondului potrivit căreia documentul are ca efect "/.../finalizarea activităţii în legătură cu persoana fizică urmărită/../, iar acest lucru semnifică "/.../, încetarea intruziunii Securităţii în drepturile şi libertăţile sale fundamentale".

A apreciat recurentul că prima instanţă nu a ţinut seama de faptul că în cuprinsul acestui document sunt consemnate atât notivul politic al luării în evidenţă a numitului C./., cât şi informaţiile "/.../furnizate de agenţii B.; C.; D. şi alţii/.../", sintetizate de către intimat.

Totodată, prima instanţă a ignorat total activitatea desfăşurată de către intimat şi anume aceea de analiză şi sinteză a informaţiilor primite de la sursele amintite, în urma căreia a consemnat că numitul CI după liberare din detenţie a căutat să rupă orice legături cu iehoviştii, este mulţumit de ceea ce-i dă statul ca om bătrân, iar în discuţii cu cetăţenii spune că nu mai vrea să audă de ceea ce a făcut şi ce a păţit ca martor.

A susţinut recurentul că activitatea de analiză şi sinteză a informaţiilor primite de la sursele anterior amintite îndeplineşte cea de-a doua cerinţă a textului art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv desfăşurarea de către intimatul pârât a unor activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi si libertăţi fundamentale ale omului.

Totodată, a mai precizat că era lipsit de importantă dacă informaţiile obţinute si analizate duceau sau nu la îngreunarea situaţiei celor urmăriţi, sau dimpotrivă, duceau la concluzia că cei urmăriţi nu aveau opinii, activităţi sau atitudini contrare regimului.

Importantă este, din perspectiva definiţiei date de legiuitor noţiunii de lucrător al Securităţii, imixtiunea arbitrară a autorităţilor, reprezentate de intimat, în viaţa personală a celui urmărit, simpla obţinere şi, mai ales, folosire a unor informaţii cu caracter personal referitoare la o persoană urmărită de Securitate pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naţionale; ci erau legate de interesele politice ale regimului comunist

Această împrejurare demonstrează fără echivoc încălcarea dreptului la viaţă privată (prevăzut de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului).

Mai mult, legiuitorul nu cere existenţa mai multor acte de încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale de către foştii ofiţeri de Securitate, fiind suficient şi un singur astfel de caz pentru reţinerea calităţii de lucrător al Securităţii, astfel că referatul îndeplineşte cerinţele legale pentru stabilirea acestei calităţi în persoana dlui A..

Cât priveşte activitatea de instruire şi dirijare de surse pe lângă numitul CI., ulterior întocmirii Referatului privind trecerea numitului CI. din cadrul evidenţei operative active la evidenţa operativă pasivă din 08.01.1966, recurentul nu este de acord cu ceea ce judecătorul fondului a reţinut în sensul că nu se confirmă ipoteza că înscrisurile emană într-adevăr de la partea pârâtă.

Deşi au fost redactate integral în format dactilo, aceste documente nu puteau ignorate, putând fi administrate în dovedirea activităţilor de instruire şi dirijare de surse având în vedere gradul de certitudine pe care, în opinia noastră, îl oferă, în considerarea împrejurărilor în care au fost întocmite

Astfel, reiese cu certitudine, având în vedere împrejurarea în care în care au fost întocmite respectivele note informative, că pârâtul era implicat în mod direct în activitatea de instruire si dirijare a respectivelor surse pe lângă numitul CI.

A arătat că informaţiile prezentate în nota de constatare emisă de Consiliul CNSAS sunt redate fidel, exact aşa cum se regăsesc în documentele din dosar. Autenticitatea şi veridicitatea acestor documente este prezumata ab initio, având în vedere că au fost conceptate într-un dosar constituit de o instituţie a statului român şi au avut caracter de secret de serviciu.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul - pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs formulate de recurentul Consiliul Naţional de Studiere a arhivelor Secuirităţii, ca nefondată.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat să se constate calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.

Soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Astfel, potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, termenul de lucrător al Securităţii desemnează "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului."

Prin urmare, pentru a se constata calitatea unei persoane de lucrător al Securităţii, este necesar să fie întrunite următoarele condiţii: persoana în cauză să fi avut calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989; acea persoană să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

În ceea ce priveşte prima condiţie, instanţa de fond a apreciat că este îndeplinită şi că pârâtul a avut calitatea de ofiţer în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, reţinând faptul că, în anul 1966, deţinea gradul de locotenent în cadrul Direcţiei Regionale Bucureşti, secţia Regională Zimnicea, aspect recunoscut, de altfel, şi de intimat prin înscrisurile depuse la dosar.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, a reţinut instanţa de fond că era necesar ca ofiţerul să fi desfăşurat activităţi prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, dar din probele administrate în cauză nu rezultă că pârâtul ar fi desfăşurat activitităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Astfel, a apreciat curtea de apel că faptul de a fi propus trecerea unui dosar de urmărire informativă din evidenţa activă în cea pasivă de către intimatul - pârât nu întruneşte cerinţa amintită mai sus, întrucât are ca şi rezultat finalizarea activităţii în legătură cu persoana fizică urmărită şi, deci, încetarea intruziunii Securităţii în drepturile şi libertăţile sale fundamentale.

În acest sens, instanţa de control judiciar reţine că activităţile de suprimare sau îngrădire a unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului presupun efectuarea unor acte în vederea verificării şi urmăririi unor persoane, prin dirijarea surselor informative, dispunerea de măsuri, trasarea de sarcini, etc.

Totodată, nu se poate reţine îndeplinirea acestei condiţii nici în ceea ce priveşte celelalte înscrisuri administrate în cauză, întrucât nu au fost însuşite de pârât prin semnare olografă sau orice altă menţiune consemnată olograf de natură a permite verificarea identităţii redactorului şi a faptului că aspectele consemnate emană într-adevăr de la persoana indicată în conţinutul lor.

În consecinţă, constatând că situaţia de fapt expusă de recurentul-reclamant nu este confirmată de înscrisuri prin care să se demonstreze că intimatul-pârât a efectuat activităţi de natură a suprima sau îngrădi unele drepturi şi libertăţi fundamentale, toate criticile formulate de recurentul-reclamant sunt neîntemeiate.

În aceste condiţii, având în vedere că lipseşte o condiţie esenţială dintre cele două care trebuie îndeplinite cumulativ potrivt art. art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte constată că instanţa de fond a interpretat şi a aplicat corect dispoziţiile legale mai sus amintite, incidente speţei, soluţia de respingerea a cererii ca nefondate fiind una legală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, raportat la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi act normativ, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei nr. 2651 din 07 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 04 martie 2021.