Validity of government order regulating compensation for game-induced agricultural and forestry damages under Law No. 407/2006

Şedinţa publică din data de 9 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019 (urmare declinării de competenţă de la Curtea de Apel Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 1263 din 02 aprilie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018), reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- în principal, anularea H.G. nr. 1679 din 10 decembrie 2008 privind modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, precum şi obligaţiile ce revin gestionarilor fondurilor cinegetice şi proprietarilor de culturi agricole, silvice şi de animale domestice pentru prevenirea pagubelor, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 890 din 29 decembrie 2008;

- în subsidiar, anularea prevederilor art. 1, art. 7 lit. c), art. 8 alin. (2), Anexa 1, pct. II, Anexa 2, pct. II şi Anexa 3 din H.G. nr. 1679/2008.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin hotărârea nr. 161 din 1 octombrie 2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal:

- a admis, în parte, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României;

- a dispus anularea parţială a H.G. nr. 1679/2008, respectiv în ceea ce priveşte modalitatea de reglementare a despăgubirilor pentru pagubele produse culturilor agricole, silvice şi animalelor domestice de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic, cuprinse în anexa 1, precum şi anularea dispoziţiile art. 1, art. 7 lit. c), art. 8 alin. (2), anexa I - punctul II, anexa nr. 2 -punctul II şi anexa III din H.G. nr. 1679/2008 în ceea ce priveşte obligaţiile ce revin/proprietarului culturilor agricole şi silvice;

- a respins în rest cererea de chemare în judecată.

3. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Guvernul României, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii ca nefondată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală, răspunzând punctual criticilor formulate.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat şi urmează a-l admite, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Prima instanţă a dispus anularea parţială a H.G. nr. 1679/2008, respectiv în ceea ce priveşte modalitatea de reglementare a despăgubirilor pentru pagubele produse culturilor agricole, silvice şi animalelor domestice de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic, cuprinse în anexa 1, precum şi anularea dispoziţiilor art. 1, art. 7 lit. c), art. 8 alin. (2), anexa I - punctul II, anexa nr. 2 -punctul II şi anexa III din H.G. nr. 1679/2008 în ceea ce priveşte obligaţiile ce revin/proprietarului culturilor agricole şi silvice.

Conform dispoziţiilor art. 1, prin prezenta hotărâre reglementează modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, pentru pagubele produse de exemplarele din speciile de faună sălbatică de interes cinegetic, prevăzute în anexele nr. 1 şi 2 ale aceleiaşi legi, culturilor agricole, silvice şi animalelor domestice, precum şi obligaţiile ce revin gestionarilor fondurilor cinegetice şi proprietarilor de culturi agricole, silvice şi de animale domestice pentru prevenirea pagubelor.

Instanţa de recurs constată că H.G. nr. 1679/2008 a fost adoptată în baza art. 108 din Constituţia României şi a prevederilor art. V alin. (1) din Legea nr. 215/2008 pentru modificarea şi completarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006.

Instanţa de fond a ignorat însă titlul Hotărârii de Guvern a cărei anulare s-a solicitat, aceasta privind modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, precum şi obligaţiile ce revin gestionarilor fondurilor cinegetice şi proprietarilor de culturi agricole, silvice şi de animale domestice pentru prevenirea pagubelor.

Instanţa de fond nu a realizat o interpretare sistematică a textului art. 13 din Legea nr. 407/2006 modificată şi completată.

Art. 13 din acest act normativ prevede că "(1) Pentru pagubele produse culturilor agricole, silvice şi animalelor domestice de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic, cuprinse în anexele nr. 1 şi 2, se acordă despăgubiri.

(2) Despăgubirile pentru pagubele produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexa nr. 1 se suportă după cum urmează: a) pentru pagubele produse în fondurile cinegetice şi în intravilan - de gestionarul faunei cinegetice de pe cuprinsul fondurilor cinegetice în cauză, dacă acesta nu şi-a îndeplinit obligaţiile pentru prevenirea pagubelor; b) pentru pagubele produse în ariile naturale protejate, neincluse în fonduri cinegetice sau în care vânătoarea nu este admisă - de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, din bugetul aprobat cu această destinaţie.

(3) Pentru situaţiile în care atât gestionarul, cât şi proprietarii de culturi agricole, silvice şi de animale domestice şi-au îndeplinit toate obligaţiile pentru prevenirea pagubelor, despăgubirile se suportă de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, din bugetul aprobat cu această destinaţie.

(4) Despăgubirile pentru pagubele produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexa nr. 2 se suportă de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, din bugetul aprobat cu această destinaţie".

Textul alin. (1) este clar în sensul că se acordă despăgubiri pentru pagubele produse culturilor Agricole, silvice şi animalelor domestice de către toate exemplarele de fauna de interes cinegetic, atât de către cele cuprinse în anexa 1 cât şi în anexa 2, fără a se face nicio distincţie.

De altfel, este imposibil a se acorda despăgubiri în lipsa unor norme care să reglementeze modalitatea de acordare a acestora iar legea se interpretează în sensul aplicării ei, instanţa de fond rezumându-se la a realiza o interpretare pur formală a preambulului hotărârii de guvern, fără să realizeze o interpretare sistematică a textelor legale.

Nu se poate face o distincţie între obligaţiile proprietarilor de culturi, în funcţie de pagubele produse de exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic iar obligaţiile acestora şi modalitatea de acordare a despăgubirilor trebuie să fie tratate în mod unitar şi nu diferit, fără nicio justificare legală.

Din analiza sistematică a textului art. 13 se observă că situaţiile diferă în funcţie de subiectul debitor al obligaţiei de plată, în alin. (4) reglementându-se doar faptul că despăgubirile pentru pagubele produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexa nr. 2 se suportă de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, din bugetul aprobat cu această destinaţie.

În concluzie, interpretarea corectă, care nu se poate rezuma doar la o eroare din preambulul hotărârii de guvern, este în sensul că recurentul pârât era competent în a emite hotărârea de guvern contestată, în toate situaţiile.

Astfel, în mod corect, la articolul 1 din H.G nr. 1679/2008 a fost reglementată modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea nr. 407/2006 pentru pagubele produse atât de exemplarele din speciile de faună sălbatică de interes cinegetic prevăzute în anexa 1 cât şi de exemplarele din speciile de faună sălbatică de interes cinegetic prevăzute în anexa nr. 2 din lege.

Instanţa de recurs nu apreciază că hotărârea de guvern contestată încalcă dispoziţiile Legii nr. 407/2006 şi ale Legii nr. 215/2008 ci dimpotrivă, a fost emisă în sensul aplicării acestora iar anularea actului administrativ echivalează cu imposibilitatea punerii în executare chiar a dispoziţiilor Legii nr. 407/2006, întrucât în cuprinsul acestui act normativ nu există nicio prevedere care să poată fi interpretată în sensul că proprietarii terenurilor afectate ar putea beneficia de despăgubiri în mod direct, în lipsa emiterii unei hotărâri de guvern prin care să fie stabilită modalitatea de acordare a acestora.

Faţă de considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, se va respinge în totalitate cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Guvernul României împotriva hotărârii nr. 161 din 1 octombrie 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată.

Respinge acţiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 martie 2022.