Broadcaster loses bid to annul 10,000 RON fine for misleading teleshopping; sanction upheld.

Şedinţa publică din data de 3 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia A VIII A contencios administrativ şi fiscal, la data de 6.08.2013, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului solicitând anularea Deciziei nr. 386/18.07.2013, comunicată cu adresa CNA nr. 584 din 24.07.2013.

La data de 21.11.2013, reclamanta a formulat o cerere de modificare a cererii de chemare în judecată, solicitând: suspendarea executării Deciziei CNA nr. 386/18.07.2013 până la pronunţarea unei hotărâri definitive; anularea Deciziei CNA nr. 386/18.07.2013.

În subsidiar, în situaţia respingerii cererii de anulare, transformarea amenzii de 10.000 RON în somaţie publică.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 218 din 24 ianuarie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs nr. 218 din 24 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L. susţinând, în esenţă, că: sentinţa nu cuprinde motive pe care se întemeiază, motivele invocate sunt străine de natura cauzei, şi a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material. Susţine recurenta că, art. 90 alin. (1) nu prevede că art. 126 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare, constituie contravenţie, respectiv că trebuie aplicată amenda cu suma minimă de 10.000 RON.

Prin difuzarea emisiunii de teleshopping publicul a fost informat corect si obiectiv. Instanţa de judecată nu a verificat dacă Decizia de amendare nr. 386/18.07.2013 a fost aplicată în mod legal cu respectarea procedurilor interne a CN.A., cum prevedea şi art. 13 alin I din Legea nr. 544/2004.

Mai susţine recurentul că, instanţa de judecată nu a admis solicitările reclamantei, desi era imperativ necesar ca pârâtul să comunice instanţei toate documentele necesare care au stat la baza emiterii Deciziei de amendare nr. 386/18.07.2013, respectiv: înregistrarea emisiunilor (pentru care s-a aplicat somaţie publică şi amendă); reclamaţia în copie vizibilă pentru a putea identifica dacă reclamaţia trebuia clasată ca anonimă sau necorespunzătoare.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Recurenta-reclamantă a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 10.000 RON, pentru difuzarea, sub titlul "Medicina naturistă:Tinereţe fără bătrâneţe", a unor materiale de teleshopping, cu încălcarea normelor referitoare la informarea corectă a publicului şi a celor privind respectarea regimului difuzării publicităţii în audiovizual.

Prin sentinţa civilă nr. 218/24.01.2DR Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, constatând încălcarea dispoziţiilor legate reţinute în sarcina reclamantei-recurente a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de S.C. A. S.R.L..

În ceea ce priveşte primul motiv de recurs, instanţa reţine că sentinţa recurată este temeinică şi legală, răspunde tuturor aspectelor invocate de recurenta-reclamanta în cererea introductivă de instanţă, fiind la adăpost de orice critică.

Instanţa observă că recurenta însăşi a arătat în cererea introductivă de instanţă că persoana care prezintă suplimentul alimentar respectiv este de profesie medic primar, lipsa de pe ecran a menţiunii că acesta este "doctor" fiind probabil datorată faptului că spotul de teleshopping fusese analizat anterior de Consiliu şi fusese emisă Decizia 143/2013 pentru intrarea în legalitate a materialului publicitar.

Or, aprecierea recurentei potrivit căreia prin neprezentarea calităţii profesionale de medic a prezentatorului spotului de teleshopping asigură o corectă informare a publicului şi respectarea dispoziţiilor legale care interzic teleshopping-ul în care personalul medical recomandă ori avizează tratamente sau suplimente alimentare este eronată şi nu demonstrează o greşită interpretare a instanţei de fond.

În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la titlul uneia dintre emisiunile analizate în cadrul sancţiunii contestate, instanţa apreciază că acestea sunt neîntemeiate în condiţiile în care instanţa de fond menţionează în cuprinsul sentinţei numele emisiunii pentru a o identifica nu pentru a o încadra "formal" ca fiind una prezentată de un medic.

Astfel, instanţa apreciază cu privire la calitatea de medic a persoanei, având în vedere afirmaţii făcute în cadrul emisiunilor analizate, afirmaţii de natură să inducă publicului convingerea că persoana respectivă are calitatea de doctor/medic.

În ceea ce priveşte critica privind aprecierea eronată a instanţei de fond referitoare la cuantumul amenzii pe care aceasta îl consideră întemeiat, instanţa observă că argumentele recurentei-raclamante nu demonstrează vreo greşită interpretare a instanţei de fond referitoare la modul de individualizare a sancţiunii, în speţă la cuantumul amenzii stabilite în sarcina acesteia.

Raportat la acest aspect, instanţa de fond a făcut o corectă apreciere a situaţiei de fapt şi de drept supuse controlului de legalitate având în vedere criticile formulate de recurenta reclamantă prin cererea introductivă de instanţă şi prin cea de modificare a cererii de chemare în judecată, constatând că sancţiunea aplicată reprezintă minimul prevăzut de lege pentru încălcarea dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului, raportându-se la criteriile de individualizare prevăzute de art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului.

Referitor la afirmaţia potrivit căreia instanţa de judecată nu a admis solicitările recurentei-reclamante ca pârâtul să comunice toate documentele necesare care au stat la baza emiterii deciziei contestate, aceasta nu poate fi primită fiind contrazisă de înscrisurile existente la dosarul cauzei.

În concluzie ţinând cont de faptul că sancţiunea aplicată reprezintă minimul prevăzut de lege pentru încălcarea dispoziţiilor referitoare la informarea corectă şi obiectivă a publicului, raportat la efectele şi gravitatea faptei radiodifuzorului constând în omiterea unor informaţii ori punerea la dispoziţia telespectatorilor a unora incorecte sau nedovedite, instanţa de recurs în acord cu judecătorul fondului apreciază că, sancţiunea a fost în mod corect şi legal individualizată, cu atat mai mult cu cât, printr-o decizie anterioară, recurenta-reclamantă mai fusese sancţionată pentru o faptă asemănătoare.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurentă, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 218 din 24 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2022.