Securitate collaborator status affirmed; appeal dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 3 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal la data de 12.07.2019, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 916 din 9 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă cererea de chemare în judecată şi s-a constatat că pârâtul a fost colaborator al Securităţii în sensul art. 2 alin. b din O.U.G. nr. 24/2008.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, a arătat că instanţa de fond a făcut o apreciere unilaterală şi eronată a înscrisurilor depuse la dosar, dând eficienţă numai susţinerilor reclamantului CNSAS.

A apreciat recurentul că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că înscrisurile depuse la dosar nu dovedesc faptul că activităţile desfăşurate au adus atingere drepturilor fundamentale ale omului, nu au avut niciun fel de consecinţe negative asupra persoanei. Totodată, a fost vorba despre o singură notă informativă, în care se prezintă în mod lapidar o situaţie foarte cunoscută în regimul comunist.

4. Apărările intimatului

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

Soluţia primei instanţe de admitere a acţiunii este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat de recurent vizează, în opinia acestuia, interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. A susţinut recurentul că înscrisurile depuse la dosar nu dovedesc faptul că activităţile desfăşurate au adus atingere drepturilor fundamentale ale omului şi nu au avut niciun fel de consecinţe negative asupra persoanei.

Prima instanţă a constatat că, din analiza înscrisurilor depuse la dosar, a reieşit că în cursul anului 1985, recurentul-pârât A., de profesie cojocar cu lucru la domiciliu în jud. Olt, a fost recrutat ca informator de I.J. Olt Serviciul 1 pentru înlocuirea surselor de informare cu randament scăzut, precum şi pentru încadrarea pe a doua linie informativă a persoanelor care sunt contactate numai cu o singură sursă.

La data de 05.02.1985 recurentul-pârât a semnat un Angajament olograf, iar din rapoartele şi notele informative depuse la dosarul cauzei rezultă că acesta a preluat numele conspirativ "B.".

A reţinut instanţa de fond că recurentul-pârât a furnizat informaţii sub formă de note scrise despre numitul C., cunoscut ca fost legionar, care făcuse comentarii legate de lipsa alimentelor.

Totodată, a apreciat judecătorul fondului că denunţurile făcute de pârât, cu privire la comentariile numitului C., aveau aptitudinea de a conduce la îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei denunţate (dreptul la libertate, la integritate fizică şi psihică, dreptul la liberă exprimare), persoana denunţată riscând să fie chemată de organele de securitate la interogatorii (fiind de notorietate practicile dure de interogare ale agenţilor de securitate, care includeau adesea violenţe fizice şi psihice asupra celor interogaţi), să fie ameninţată în diverse moduri astfel încât să nu îşi mai exprime public opiniile legate de regimul comunist sau chiar să sufere o condamnare la închisoare.

Astfel cum a rezultat din materialul probator, a reţinut prima instanţă că activitatea concretă a recurentului-pârât a determinat o supraveghere îndeaproape a persoanei despre care dăduse informaţii. În plus, din rapoartele informative depuse la dosar, a rezultat că activitatea de colaborator desfăşurată de pârât a fost apreciată de organele de Securitate.

Instanţa de control judiciar apreciază că informaţiile furnizate de recurentul-pârât au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, iar pentru ca o persoană să fie încadrată în categoria colaboratorilor poliţiei politice nu este necesar ca activitatea acesteia să fi adus efectiv atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, fiind suficient ca ea să fi fost îndreptată împotriva acestor drepturi şi libertăţi şi să fi fost de natură, aptă să le aducă atingere.

Recurentul a invocat faptul că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că înscrisurile depuse la dosar nu dovedesc faptul că activităţile desfăşurate au adus atingere drepturilor fundamentale ale omului, nu au avut niciun fel de consecinţe negative asupra persoanei.

Înalta Curte subliniază că reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii nu este condiţionată de producerea unor repercusiuni împotriva persoanelor denunţate.

Contrar susţinerilor recurentului-pârât, sesizările sale au vizat îngrădirea dreptului la viaţa privată şi a dreptului la liberă exprimare ale persoanei denunţate şi nu pot fi justificate din perspectiva faptului că este vorba despre o singură notă informativă şi că se prezintă în mod lapidar o situaţie foarte cunoscută în regimul comunist.

Nu se poate susţine că furnizarea unor informaţii de asemenea natură nu a fost făcută conştient, recurentul-pârât având reprezentarea clară a faptului că relatări precum cele prezentate anterior nu rămâneau fără urmări.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, în speţă, în mod corect s-a apreciat că activitatea recurentului-pârât a fost aceea de colaborator al Securităţii, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 916 din 9 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 916 din 9 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 3 martie 2022.