Scope of judicial review of judicial inspectorate resolutions: requirement to verify imputability and fault before closing disciplinary complaints for procedural delays.

Şedinţa publică din data de 3 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la 02.04.2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Inspecţia Judiciară, solicitând desfiinţarea Rezoluţiei Inspectorului Şef al Inspecţiei Judiciare din data de 08.03.2021, lucrarea nr. C21-305 şi a Rezoluţiei nr. 1779A/26.01.2021, lucrarea nr. 20- 4575 Direcţia de inspecţie pentru procurori, trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1226 din 17 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă contestaţia formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară.

Au fost desfiinţate rezoluţia inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare din 8.03.2021 în lucrarea C21-305 şi rezoluţia nr. 177/A/26.01.2021 din 26.01.2021.

A fost trimis dosarul la pârâtă pentru completarea verificărilor.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâta Inspecţia Judiciară, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinţei recurate.

În motivarea recursului, a arătat că motivele pentru care instanţa de fond a admis contestaţia sunt contradictorii în sensul că, deşi a reţinut că pârâta nu a cercetat şi motivat în rezoluţiile atacate dacă în perioada 17.02.2020-21.12.2020 procurorul de caz a efectuat vreun act de procedură, se menţionează că în urma verificărilor s-a constatat că în această perioadă procurorul de caz s-a aflat în izolare de două ori, pentru o perioadă totală de 28 de zile. Astfel, instanţa de fond a dispus completarea verificărilor pentru o perioadă în care chiar ea a constatat că fuseseră efectuate verificări, pronunţându-se în realitate cu privire la aprecierile şi concluziile inspectorului judiciar asupra probatoriului administrat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a invocat recurenta aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 451 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, arătând că instanţa, potrivit acestor dispoziţii legale, poate să constate doar dacă verificările sunt incomplete. În speţa de faţă, instanţa de fond a constatat că au fost efectuate verificări inclusiv cu privire la perioada indicată, concluzia fiind unică în ambele rezoluţii.

4. Apărările intimatului

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, solicitând în subsidiar respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-reclamant, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurentă pot fi circumscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat desfiinţarea Rezoluţiei Inspectorului Şef al Inspecţiei Judiciare din data de 08.03.2021, lucrarea nr. C21-305 şi a Rezoluţiei nr. 1779A/26.01.2021, lucrarea nr. 20- 4575 Direcţia de inspecţie pentru procurori, trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

Soluţionând cauza, prima instanţă a admis contestaţia reclamantului, a desfiinţat rezoluţiile atacate şi a trimis dosarul la pârâtă pentru completarea verificărilor.

Recurenta-pârâtă a criticat hotărârea instanţei de fond, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., a invocat recurenta faptul că sentinţa recurată este nelegală, întrucât motivele pentru care instanţa de fond a admis contestaţia sunt contradictorii.

Analizând aceste susţineri, instanţa de control judiciar apreciază că sunt neîntemeiate, întrucât nu se poate reţine cu privire la sentinţa recurată nici existenţa unei contrarietăţi între considerentele hotărârii, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acţiunii, iar din altele faptul ca acţiunea este fondată, nici contrarietatea flagrantă dintre dispozitiv şi considerente. Judecătorul fondului a clarificat aspectele esenţiale ale speţei, a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii.

În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că în speţă nu este incident motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Recurenta a mai susţinut şi faptul că instanţa de fond a dispus completarea verificărilor pentru o perioadă în care chiar ea a constatat că fuseseră efectuate verificări, pronunţându-se în realitate cu privire la aprecierile şi concluziile inspectorului judiciar asupra probatoriului administrat.

A invocat aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 451 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, arătând că instanţa, potrivit acestor dispoziţii legale, poate să constate doar dacă verificările sunt incomplete. În speţa de faţă, în opinia recurentei, instanţa de fond a constatat că au fost efectuate verificări inclusiv cu privire la perioada indicată, concluzia fiind unică în ambele rezoluţii.

Instanţa de control judiciar reţine că art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 republicată prevede ca şi abatere disciplinară acea conduită a magistratului constând în nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor sau în întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile.

Aşadar, de esenţa acestei abateri disciplinare este imputabilitatea respectivei conduite profesionale, respectiv vinovăţia existentă în contextul dat.

Totodată, art. 45 din Legea nr. 317/2004 republicată prevede că "(3) Aspectele semnalate (…) sunt supuse unei verificări prealabile efectuate de inspectorii judiciari din cadrul Inspecţiei Judiciare, în cadrul căreia se stabileşte dacă există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare. (…) (4) Dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, sesizarea se clasează, iar rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea şi persoanei vizate de sesizare.".

Aşadar, premisa clasării sesizării prin rezoluţie constă în absenţa indiciilor săvârşirii unei abateri disciplinare.

Potrivit dispoziţiilor art. 451 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii:

"(4) Soluţiile pe care le poate pronunţa secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sunt:

a) respingerea contestaţiei;

b) admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului-şef şi a rezoluţiei de clasare şi trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor."

Lecturând sentinţa instanţei de fond, Înalta Curte reţine că instanţa de fond a făcut o analiză a situaţiei de fapt, iar apoi a apreciat că, pentru a fi antrenată răspunderea disciplinară a procurorului sub aspectul acestei abateri disciplinare, trebuie să existe culpa acestuia în soluţionarea cu celeritate a cauzelor repartizate.

A reţinut instanţa de fond că, în stabilirea existenţei culpei procurorului de caz, au relevanţă următoarele aspecte:

- din februarie 2020, pe teritoriul României a fost instituită starea de urgenţă, ceea ce a dus la încărcarea sarcinilor poliţiştilor care au efectuat cercetările penale.

- procurorul de caz s-a aflat în autoizolare 14 zile în luna martie 2020 şi 14 zile în luna decembrie 2020.

În continuare, a observat instanţa de fond că din 07.08.2019, când dosarul nr. x/2017 a fost înregistrat din nou pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 3 Bucureşti sub acelaşi număr (9054/P/2017), procurorul de caz a efectuat un singur act de procedură, constând în ordonanţa din 13.01.2020 prin care a dispus efectuarea de către lucrătorii de poliţie a mai multor activităţi de cercetare penală, stabilind totodată data de 17.02.2020 ca termen finalizare a acestora.

Astfel, în urma analizării situaţiei de fapt prezentate în cuprinsul sentinţei, a reţinut instanţa de fond că pârâta nu a cercetat şi nu a motivat în rezoluţiile atacate dacă în perioada 17.02.2020-21.12.2020, data înregistrării plângerii la pârâtă (mai bine de 9 luni), cu excepţia a 28 de zile (cât timp procurorul de caz s-a aflat în autoizolare de 2 ori), procurorul de caz a efectuat vreun act de procedură şi dacă au fost motive întemeiate pentru care în aproximativ 8 luni nu s-a efectuat vreun act de procedură în cauza penală menţionată.

În aceste condiţii, instanţa de control judiciar apreciază că judecătorul fondului s-a pronunţat în cadrul prevăzut de art. art. 451 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, admiţând contestaţia formulată, desfiinţând rezoluţiile contestate şi trimiţând dosarul la pârâtă pentru completarea verificărilor, urmând a se verifica prin administrarea de probe suplimentare dacă după 17.02.2020, procurorul de caz a efectuat vreun act de procedură şi dacă au fost motive întemeiate pentru care în aproximativ 8 luni nu s-a efectuat vreun act de procedură în cauza penală menţionată.

În concluzie, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat nici motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de Inspecţia Judiciară împotriva sentinţei civile nr. 1226 din 17 septembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul formulat de Inspecţia Judiciară împotriva sentinţei civile nr. 1226 din 17 septembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 3 martie 2022.