Insurance claim limitation period: expiration of 90-day decayment term from final insolvency decree despite pending criminal proceedings

Şedinţa publică din data de 3 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 26.07.2019 sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, formulând contestaţie împotriva Deciziei nr. 20608/05.07.2019 privind soluţionarea cererii de despăgubire/plată formulate de reclamant nr. 3155/30.01.2018, solicitând anularea acesteia şi obligarea pârâtului la plata sumelor solicitate, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 921 din 6 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii şi, după rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, după prezentarea situaţiei de fapt, a arătat că era imposibil ca la data accidentului să fi putut cunoaşte paguba, astfel cum reţine instanţa de fond.

Conform ordonanţei de clasare din 13.06.2017, s-a clasat cauza privind infracţiunea de vătămare corporală din culpă a recurentului întrucât, conform raportului de expertiză medico-legală efectuat, a avut nevoie de 80-85 zile de îngrijiri medico-legale, fiind sub limita de 90 zile prevăzute de lege pentru ca fapta să existe.

Din cuprinsul ordonanţei de clasare rezultă că accidentul rutier a fost cauzat din culpa exclusivă a şoferului B.. Împotriva ordonanţei de clasare, a arătat recurentul că a formulat plângere ce a făcut obiectul cauzei nr. 3037/329/2017 a Judecătoriei Turnu Măgurele, soluţia instanţei fiind pronunţată la 27.11.2017.

A apreciat recurentul că de la acest moment, 27.11.2017, curge termenul de 90 de zile de la care se naşte dreptul de a solicitat despăgubirea/plata către intimată, iar nu data accidentului, astfel cum în mod eronat susţine aceasta.

A mai arătat recurentul că nu ar fi putut solicita intimatei plata vreunei sume cu titlu de despăgubiri cât vreme dosarul penal era pe rol, existând posibilitatea ca, în cazul în care se stabilea un număr mai mare de 90 de zile de îngrijiri medico-legale, să valorifice această pretenţie constituindu-se parte civilă.

A concluzionat recurentul că modalitatea concretă de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale astfel cum a fost reţinută de pârât în cuprinsul actului atacate nu corespunde intenţiei legiutorului, în condiţiile existenţei pe rol a dosarului penal nesoluţionat.

4. Apărările intimatului

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 20608/05.07.2019 emise de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, precum şi obligarea pârâtului la plata sumelor solicitate prin cererea de plată, respectiv suma de 150.000 euro reprezentând daune morale si 50.000 RON reprezentând daune materiale ca urmare a prejudiciului suferit in urma accidentului rutier din 26.11.2015.

În cadrul procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 213/2015 şi de Norma nr. 16/2015, a fost emisă Decizia nr. 20608/05.07.2019 prin care pârâtul a respins cererea petentului ca tardivă, fiind emisă cu depăşirea termenului legal de 90 de zile stabilit de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 şi art. 20 alin. (1) din Norma de aplicare nr. 16/2015 emisă de ASF.

Instanţa de fond a respins cererea reclamantului, reţinând că, în ceea ce priveşte data naşterii dreptului de creanţă, aceasta este chiar data evenimentului rutier (26.11.2015), când reclamantul a cunoscut atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea. În consecinţă, Curtea a constatat că cererea de plată depusă de reclamant la data de 25.01.2018 nu a fost formulată în termenul legal de 90 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment faţă de C. S.A..

Înalta Curte împărtăşeşte soluţia instanţei de fond de respingere a acţiunii, urmând a fi menţinută prin respingerea recursului, dar cu substituirea parţială a motivării, în privinţa datei naşterii dreptului de creanţă:

Astfel, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, "În vederea încasării indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data naşterii dreptului de creanţă, atunci când acesta s-a născut ulterior. Cererea-tip de plată va fi prevăzută în reglementările emise în aplicarea prezentei legi."

De asemenea, art. 20 din Norma ASF nr. 16/2015 stabileşte că, "Pentru încasarea de la Fond a indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva societăţii de asigurare trebuie să completeze o cerere de plată motivată în acest sens, conform modelului prevăzut în anexa nr. 6. Cererea de plată se poate depune începând cu data publicării deciziei Autorităţii de Supraveghere Financiară de închidere a procedurii de redresare financiară, în condiţiile art. 22 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare, şi în maximum 90 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment. Pentru creanţele de asigurări născute ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de deschidere a procedurii de faliment, cererea de plată poate fi depusă în maximum 90 de zile de la data naşterii dreptului de creanţă al creditorului de asigurări."

Deschiderea procedurii de faliment împotriva C. S.A. s-a făcut prin încheierea pronunţată la data de 16.02.2017 în dosarul nr. x/2016 de Tribunalul Sibiu, secţia a II-a Civila, devenind definitivă la data de 17.03.2017, termen de la care încep a se calcula cele 90 zile (pentru creanţele născute anterior rămânerii definitive), conform prevederilor mai sus menţionate.

Prin urmare, conduita oricărui creditor de asigurare era precis determinată prin actele normative evocate, fiind inserate condiţiile şi termenele în care-şi pot exercita drepturile de a obţine despăgubirile la care sunt îndreptăţiţi. Pentru realizarea acestor drepturi, persoanele interesate se pot raporta doar la dispoziţiile legii şi a actelor normative emise pentru organizarea şi executarea legii cu relevanţă pentru situaţia lor juridică.

Termenul de 90 de zile prevăzut de art. 14 din Legea nr. 213/2015 şi art. 20 din Norma ASF nr. 16/2015 este un termen de decădere, fiind reglementat de legiutor pentru exercitarea unui drept subiectiv, nesusceptibil de suspendare sau de întrerupere, asemenea termenului de prescripţie.

În cauza de faţă, data naşterii dreptului de creanţă privind despăgubirile este aceea la care recurentul-reclamant a cunoscut fapta prejudiciabilă (vătămarea) şi autorul accidentului, respectiv 09.02.2016, data formulării plângerii prealabile împotriva numitului B., pentru infracţiunile de vătămare corporală prevăzută şi pedepsită de art. 194 C. pen., vătămare corporală din culpă prevăzută şi pedepsită de art. 196 C. pen.

Fiind vorba despre o creanţă născută anterior rămânerii definitive a hotărârii de faliment, termenul de formulare a cererii privind despăgubirea era de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment.

În aceste condiţii, cererea de plată adresată de reclamant la data de 25.01.2018 este formulată cu depăşirea termenului de 90 de zile stabilit de 14 din Legea 213/2015 şi art. 20 alin. (1) din Norma nr. 16/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este fondat.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 921 din 6 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 921 din 6 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 3 martie 2022.