Ministry order on judge’s doctoral allowance upheld; appeal granted, lower court quashed, claim dismissed as unfounded.

Şedinţa publică din data de 3 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2019, reclamantul A., judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia I Penala, în temeiul art. 37 alin. (4) din Legea - cadru privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice nr. 153/2017, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justitiei a formulat contestaţie împotriva modului de soluţionare a contestaţiei administrative formulate împotriva Ordinului Ministerului Justitiei nr. 1402/C din 19.03.2019, solicitând admiterea contestaţiei, anularea Ordinului Ministerului Justitiei nr. 1402/C din 19.03.2019 şi obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare în care să fie prevăzută o indemnizaţie lunară pentru titlul ştiinţific de doctor în cuantum de 1175 RON în loc de 950 RON, cât a fost aceasta stabilită prin ordinul contestat.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 956 din 11 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Ministrul Justiţiei.

S-a dispus anularea Ordinului Ministerului Justitiei nr. 1402/C din 19.03.2019 emis de pârât.

A fost obligat pârâtul să emită pentru reclamant un nou ordin de salarizare în care să fie prevăzută o indemnizaţie lunară pentru titlul ştiinţific de doctor în cuantum de 1175 RON.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, a arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 şi art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 114/2018, începând cu 01.01.2019, cuantumul indemnizaţiilor se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018. Astfel, începând cu 01.01.2019, indemnizaţia pentru deţinerea titlului ştiinţific de doctor în domeniul în care se desfăşoară activitatea se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru decembrie 2018.

Potrivit H.G. nr. 846/2017 pentru stabilirea salariului minim brut garantat în plată, acesta a fost de 1900 RON, în consecinţă cuantumul acestei indemnizaţii a fost de 950 RON, care s-a menţinut inclusiv în luna decembrie 2018.

4. Apărările intimatului

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

În motivare, a arătat că prevederile art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 114/2018 nu îşi găsesc aplicabilitatea în ceea ce priveşte sporul pentru deţinerea titlului de doctor, întrucât această indemnizaţie pentru deţinerea titlului ştiinţific de doctor nu se raportează la salariul de încadrare brut, ci la cel minim pe economie.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea Ordinului Ministerului Justitiei nr. 1402/C din 19.03.2019 şi obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare în care să fie prevăzută o indemnizaţie lunară pentru titlul ştiinţific de doctor în cuantum de 1175 RON în loc de 950 RON, cât a fost aceasta stabilită prin ordinul contestat.

Soluţionând cauza, prima instanţă a admis acţiunea reclamantului, reţinând, în esenţă, că reclamantul nu ar fi fost îndreptăţit, de la 1 ianuarie 2019, la cuantumul indemnizaţiei pentru titlul de doctor raportată la salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată prevăzut de H.G. nr. 937/2018 doar dacă suma sporurilor şi indemnizaţiilor astfel calculate ar fi depăşit, pe total buget pentru ordonatorul de credite, 30% din suma salariilor de bază.

Or, în cauză nu s-a făcut dovada că ar exista o astfel de situaţie, motiv pentru care a apreciat judecătorul fondului că interpretarea dată de pârât este nelegală.

Împotriva hotărârii primei instanţe a exercitat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., critici apreciate de instanţa de control judiciar ca fiind întemeiate.

Prin ordinul nr. 1402/C/19.03.2019 s-a prevăzut că, începând cu 01.01.2019, judecătorii din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti care deţin titlul ştiinţific de doctor şi îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care deţin titlul beneficiază şi de o indemnizaţie lunară pentru titlul ştiinţific de doctor de 950 RON.

Reclamantul a susţinut că, potrivit H.G. nr. 937/2018, de la 01.01.2019 ar trebui să beneficieze de o indemnizaţie pentru deţinerea titlului de doctor în cuantum de jumătate din 2350 RON, respectiv 1175 RON.

Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, potrivit cărora:

"(1) Personalul care deţine titlul ştiinţific de doctor beneficiază de o indemnizaţie lunară pentru titlul ştiinţific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, dacă îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care deţine titlul. Cuantumul salarial al acestei indemnizaţii nu se ia în calcul la determinarea limitei sporurilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor prevăzută la art. 25."

Potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene:

"(2) Începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

Astfel, faţă de aceste dispoziţii legale, începând cu 01.01.2019, cuantumul indemnizaţiilor se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018.

Potrivit H.G. nr. 846/2017:

"Începând cu data de 1 ianuarie 2018, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, sumă stabilită în bani care nu include sporuri şi alte adaosuri, se stabileşte la 1.900 RON lunar, pentru un program complet de lucru de 166,666 ore, în medie, pe lună, în anul 2018, reprezentând 11,40 RON/oră."

Astfel, potrivit dispoziţiilor arătate anterior, cuantumul indemnizaţiei pentru titlul ştiinţific de doctor a fost de 950 RON, menţinut inclusiv în luna decembrie 2018.

Se constată că pârâtul a respectat aceste prevederi legale, menţionate de altfel în preambulul ordinului nr. 1402/C/19.03.2019, deoarece indemnizaţia lunară pentru titlul ştiinţific de doctor stabilită prin ordinul contestat în cuantum de 950 RON corespunde nivelului cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, fiind 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată în anul 2018, respectiv 1900 RON.

În aceste condiţii, având în vedere că nu s-au conturat şi demonstrat elemente de nelegalitate a actului administrativ contestat potrivit argumentelor expuse supra, aspecte ce conduc, în mod nemijlocit, la conturarea caracterului nelegal al hotărârii de fond supuse cenzurii instanţei de control judiciar, Înalta Curte reţine că sunt întemeiate criticile recurentului-pârât, sens în care va admite demersul judiciar al acestuia şi va reforma sentinţa de fond recurată.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 956 din 11 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge acţiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 956 din 11 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 3 martie 2022.