Withdrawal of appeal treated as formal withdrawal of appeal under insolvency law

Şedinţa publică din data de 4 mai 2022

Analizând actele de la dosar, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la 28.10.2019, sub nr. x/2019, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pârâtele S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.A., prin lichidator E., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/14.08.2019, încheiat între societatea D. S.A., în faliment, în calitate de vânzător şi pârâta S.C. C. S.R.L., în calitate de cumpărător, având ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra:

- imobilului situat în Bucureşti, str. x, compus din teren intravilan în suprafaţă de 582 m.p., identificat cu număr cadastral x şi clădire de locuit şi birouri, edificată pe acesta, cu regim de înălţime 2S+P+7R+8 tehnic, identificată cu număr cadastral x şi compusă din subsol 2, în suprafaţă totala de 383,77 mp; subsol 1, în suprafaţă totală de 389,86 m.p., în suprafaţă utilă de 273,45 m.p. şi în suprafaţă totală de 387,93 m.p.; etaj 1, în suprafaţă utilă de 310,47 m.p. şi în suprafaţă totală de 360,95 m.p.; etaj 2, în suprafaţă utilă de 310,65 m.p. şi în suprafaţă totală de 361,13 m.p.; etaj 3, în suprafaţă utilă de 305,93 m.p. şi în suprafaţă totală de 355,53 m.p.; etaj 4, în suprafaţă utilă de 295,44 m.p. şi în suprafaţă totală de 344,81 m.p.; etaj 5, în suprafaţă utilă de 247,62 m.p. şi în suprafaţă totală de 350,92 m.p.; etaj 6, în suprafaţă utilă de 230,28 m.p. şi în suprafaţă totală de 276,22 m.p.; etaj 7, în suprafaţă utilă de 202,65 m.p. şi în suprafaţă totală de 290,34 m.p.; etaj 8 tehnic, în suprafaţă totală de 227,62 m.p.,

- imobilul situat în Bucureşti, str. x compus din teren intravilan în suprafaţă de 4 m.p., identificat cu număr cadastral x, înscris în Cartea Funciară nr. x a municipiului Bucureşti,

- imobilul situat în Bucureşti, str. x, compus din apartamentul nr. x, situat la parterul imobilului, identificat cu număr cadastral x, înscris în CF nr. x a municipiului Bucureşti, compus din 2 camere de locuit şi dependinţe, în suprafaţă utilă de 53,73 m.p., magazie, în suprafaţă de 4,05 m.p., având o suprafaţă totală de 57,78 m.p., împreună cu cota parte din părţile şi dependinţele comune ale imobilului, precum şi suprafaţa indiviză de teren de 43,20 m.p., aferentă apartamentului,

- imobilul situat în Bucureşti, str. x, compus din apartamentul nr. x de la parterul imobilului, identificat cu nr. cadastral x, înscris în CF nr. x a municipiului Bucureşti, compus din 1 cameră de locuit şi dependinţe, în suprafaţă utilă de 32,95 m.p., împreună cu cota parte din părţile şi dependinţele comune ale imobilului, precum şi suprafaţa indiviză de teren de 29,20 m.p., aferentă apartamentului,

- bunurile mobile de natura electrocasnicelor şi a obiectelor de mobilier, conform raportului de valorificare nr. 342/01.07.2019, bunuri ce sunt încorporate bunului imobil cu număr cadastral x, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 135 şi urm., ale art. 182 şi urm., ale art. 1.225 şi urm., ale art. 1.246 şi urm. C. civ., ale art. 120 şi urm. din Legea nr. 85/2006 şi ale art. 829 şi urm. C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1786/12.10.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâte şi a respins acţiunea ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a declarat apel, care prin decizia civilă nr. 1694/A/28.10.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost respins ca nefondat.

Împotriva hotărârii instanţei de prim control judiciar, B. a declarat recurs, solicitând casarea în parte a deciziei civile atacate în ceea ce priveşte soluţia dată asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii şi trimiterea cauzei pentru o nouă judecată instanţei de apel.

În motivare, autorul căii de atac, după prezentarea considerentelor instanţei de prim control judiciar, a arătat că decizia recurată este nelegală şi netemeinică, fiind dată cu încălcarea normelor de drept material.

Astfel, a susţinut că în apel, în mod greşit s-a apreciat că prin demersul său judiciar drepturile creditorilor S.C. D. S.A. ar fi fost prejudiciate, în condiţiile în care instanţa de prim control judiciar nu a indicat în ce ar consta acest prejudiciu, iar întoarcerea bunurilor în patrimoniul societăţii debitoare ar fi profitat şi celorlalţi participanţi la procedura insolvenţei a acestei intimatei-pârâte.

În continuare, recurentul-reclamant a susţinut că aprecierile instanţei de apel, în sensul că sumele încasate în temeiul contractului a cărui anulare s-a solicitat, au fost deja distribuite creditorilor şi că s-au acoperit cheltuielile de procedură, nu au nicio legătură cu normele de drept material incidente în cauză.

Aceasta întrucât, repunerea părţilor în situaţia anterioară nu era de natură a înlătura de la aplicare dispoziţiile legale imperative aplicabile în speţă.

Mai mult, a susţinut că apreciind în acest sens, instanţa de apel a înlăturat de la aplicare anumite prevederi legale, aspect ce contravine oricăror norme şi principii de drept.

Totodată, a arătat că unicul creditor ce ar fi fost afectat, în ipoteza repunerii părţilor în situaţia anterioară, ar fi doar intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L., a cărui creanţă a fost stinsă prin compensare cu suma pe care ar fi trebuit să o achite cu titlu de preţ.

Din această perspectivă, a apreciat că nu exista nicio dificultate pentru ca părţile să fie repuse în situaţia anterioară, având în vedere şi că acest fapt ar fi avut ca efect reînscrierea creanţei acestui creditor în tabelul de creanţe al intimatei-pârâte S.C. D. S.A.

În ceea ce priveşte cheltuielile de procedură, a arătat că acestea ar fi putut fi recuperate din preţul ce ar fost încasat de această intimată-pârâtă din vânzarea imobilelor.

Totodată, recurentul-reclamant a susţinut că aplicarea normei de drept se realizează independent de aceste criterii avute în vedere de instanţa de apel la soluţionarea cauzei.

A mai afirmat că, în mod greşit, instanţa de prim control judiciar a apreciat că repunerea părţilor în situaţia anterioară nu ar mai fi posibilă pentru motivul că societatea intimată ar fi radiată, în condiţiile în care aceasta este parte în dosar, aflându-se încă în procedura falimentului.

O altă critică în argumentarea nelegalităţii deciziei civile recurate a vizat considerentele instanţei prin care s-a reţinut că acest contract de vânzare ar fi strâns legat şi subsecvent actelor specifice încheiate în procedura insolvenţei.

Sub acest aspect, autorul căii de atac a afirmat că actul a cărui anulare a fost solicitată are existenţă de sine stătătoare, întrucât înscrisurile în raport cu care s-a reţinut caracterul subsecvent al contractului nu exprimă decât acordul pentru înstrăinarea imobilului şi identifică persoana care va avea calitate de cumpărător.

A mai afirmat recurentul-reclamant că în mod eronat s-a apreciat că anularea contractului de vânzare este reglementată în mod expres de legea insolvenţei, fără să se indice în mod expres care ar fi aceasta.

În opinia autorului căii de atac, prevederile art. 11 alin. (1) lit. i) şi art. 14 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 nu erau incidente în cauză, întrucât anularea actului dedus judecăţii nu se putea realiza în temeiul acestor texte de lege, actul normativ necuprinzând nicio dispoziţie în sensul celor reţinute de instanţa de prim control judiciar.

A mai apreciat că încheierea contractului de vânzare în cadrul procedurii insolvenţei nu era de natură a conduce spre concluzia că anularea acestuia nu putea fi dispusă decât de judecătorul-sindic, întrucât nu reprezintă o măsură a lichidatorului judiciar pentru a fi contestată potrivit dispoziţiilor legale sus-enunţate.

La 22.02.2022 recurentul-reclamant a depus o declaraţie în formă autentică de renunţare de către acesta şi de către intimata-reclamantă la judecata cauzei, la căile de atac şi la dreptul pretins în cauză.

La 21.03.2022 intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu solicitarea autorului căii de atac de renunţare la judecata recursului şi la dreptul pretins.

Aceleaşi concluzii au fost formulate şi de intimata-pârâtă S.C. D. S.A., prin lichidator judiciar F.. prin notele scrise depuse la aceeaşi dată.

La 25.03.2022 toate părţile au depus note scrise prin care au solicitat să se ia act de cererea recurentului-reclamant de renunţare la judecata căii de atac şi la drept, fără cheltuieli de judecată.

La termenul de astăzi, recurentul-reclamant, prin apărător, a solicitat soluţionarea cu prioritate a cererii de renunţare la calea de atac a recursului, împrejurare asupra căreia toate părţile litigante şi-au exprimat acordul.

Luând în examinare cererea de "renunţare la judecata recursului", Înalta Curte constată următoarele:

Manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata recursului, reprezintă un act de dispoziţie al recurentului care vizează exclusiv calea de atac exercitată şi care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Analiza prevederilor art. 406 alin. (5) C. proc. civ. relevă că actul de voinţă al renunţării la judecată vizează, în mod exclusiv, cererea de chemare în judecată (sau, eventual, cererea reconvenţională), nu însă şi căile de atac.

Cum, în speţă, ulterior înregistrării dosarului pe rolul instanţei supreme, autorul căii de atac a depus o cerere prin care a solicitat să se ia act de renunţarea la judecata recursului, instituţie nereglementată în C. proc. civ., Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 463 şi 464 C. proc. civ.

Potrivit art. 463 alin. (1) C. proc. civ., achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre, iar conform art. 464 alin. (2) C. proc. civ., achiesarea expresă se face de parte prin act autentic sau prin declaraţie verbală în faţa instanţei.

Având în vedere textele de lege sus-citate, precum şi manifestarea expresă de voinţă a recurentului-reclamant, care îmbracă formele prevăzute de art. 464 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să ia act de achiesarea acestuia la decizia civilă nr. 1694/A/28.10.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de achiesarea recurentului-reclamant B. la decizia civilă nr. 1694/A/28.10.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 mai 2022.