Labor dispute over judges' salary claims resolved: Tribunal Galați designated competent.

Şedinţa publică din data de 16 martie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia I civilă la 14.12.2020, reclamanţii A., B., C., D. si E. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Galaţi, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâţii la plata diferenţelor salariale rezultate ca urmare a stabilirii indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 605,225 RON începând cu 01.08.2016 până la recunoaşterea drepturilor de către pârâţi sau apariţia unei modificări legislative, sume actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală, de la momentul scadenţei lunare până la data plăţii efective.

La 23.02.2021, reclamanţii şi-au modificat acţiunea, solicitând introducerea în cauză a Tribunalului Galaţi, în calitate de pârât.

Prin sentinţa civilă nr. 1589/25.10.2021, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi alin. (21) C. proc. civ., având în vedere calitatea de pârât a Tribunalului Galaţi.

Prin sentinţa nr. 339/02.02.2022, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă; totodată, a dispus suspendarea judecăţii cauzei, conform art. 134 C. proc. civ.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că reclamanţii sunt angajaţi în calitate de judecători în cadrul Judecătoriei Tecuci, judeţul Galaţi, context în care competenţa teritorială nu se poate determina în raport cu prevederile art. 127 C. proc. civ., ci potrivit art. 269 din Codul muncii şi art. 208-2010 din Legea nr. 62/2011.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 11.03.2022.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, pentru următoarele considerente:

Reclamanţii au învestit Tribunalul Galaţi, secţia I civilă cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârâţi fiind Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Galaţi şi Tribunalul Galaţi.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea; (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii; (21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Pornind de la aceste texte de lege, instanţa supremă reţine că reclamanţii activează în calitate de judecători în cadrul Judecătoriei Tecuci, Judeţul Galaţi.

Din acest punct de vedere, competenţa nu poate fi evaluată în raport cu art. 127 alin. (1) C. proc. civ., deoarece acţiunea nu este în competenţa instanţei unde reclamanţii îşi desfăşoară activitatea ori în competenţa unei instanţe inferioare acesteia.

De asemenea, se constată că aceasta nu poate fi determinată nici în raport cu art. 127 alin. (2) C. proc. civ., deoarece utilizarea sintagmei "poate", în cuprinsul textului legal, relevă împrejurarea că reclamantul este cel care decide dacă se prevalează sau nu de posibilitatea de a se adresa unei instanţe de acelaşi grad, aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă să soluţioneze cauza.

Cum însă reclamanţii au înţeles să nu uzeze de dreptul conferit de art. 127 alin. (2) C. proc. civ., în speţă, competenţa teritorială trebuie stabilită conform prevederilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, ori ale art. 210 din Legea nr. 62/2011, aşa încât competenţa aparţine tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

De aceea, în considerarea locului de muncă al reclamanţilor, văzând dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, Înalta Curte va stabili, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa Tribunalului Galaţi în soluţionarea litigiului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 martie 2022.