Conflict of jurisdiction over wage claims: fixed territorial competence at filing versus post-filing change in plaintiff's status as a judge

Şedinţa publică din data de 16 martie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă la 18.01.2021 sub nr. x/2021, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA. şi BB. au chemat în judecată pe pârâţii Inspecţia Judiciară şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâţii la plata drepturilor salariale rezultate ca urmare a includerii unui spor de 25% în salariul de bază, începând cu 30.07.2020, data intrării în vigoare a art. 151 din Legea nr. 157/2020, până la data recunoaşterii drepturilor de către pârâţi sau apariţia unei modificări legislative, sume actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală, de la momentul scadenţei lunare până la data plăţii efective.

Prin încheierea din 27.01.2021, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a disjuns cauza cu privire la reclamanta E., care a fost înregistrată pe rolul aceleiaşi instanţe sub nr. x/2021.

Prin sentinţa civilă nr. 1391/11.05.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că nu sunt aplicabile prevederile art. 127 C. proc. civ., ci cele ale art. 269 din Codul muncii ori ale art. 208-2010 din Legea nr. 62/2011, reclamanta având domiciliul pe raza judeţului Olt.

Prin sentinţa nr. 610/21.10.2021, Tribunalul Olt, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut incidenţa art. 127 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că reclamanta are în prezent calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Olt, secţia I civilă, potrivit Hotărârii C.S.M. nr. 1103/23.09.2021 prin care a fost dispusă continuarea activităţii acesteia în cadrul Tribunalului Olt, începând cu 21.10.2021.

Prin sentinţa civilă nr. 213/01.02.2022, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă; totodată, a dispus suspendarea judecăţii cauzei, conform art. 134 C. proc. civ.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că la data sesizării instanţei, 18.01.2021, reclamanta avea calitatea de judecător în cadrul Inspecţiei Judiciare şi că nu îşi desfăşura activitatea la nicio instanţă de judecată, astfel că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., ci cele ale art. 269 alin. (1) din Codul muncii ori ale art. 208-210 din Legea nr. 62/2011.

În acest context, a apreciat că schimbarea calităţii reclamantei pe parcursul procesului, anume în cea de judecător şi reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, respectiv între data formulării acţiunii şi data verificării competenţei, nu poate atrage o nouă competenţă din perspectiva art. 127 C. proc. civ., astfel că pricina va continua să fie judecată de instanţa competentă de la momentul sesizării.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 07.03.2022.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între trei instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, pentru următoarele considerente:

Mai mulţi reclamanţi, printre care şi reclamanta din prezenta cauză - E., au învestit Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârâţii fiind Inspecţia Judiciară şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, înregistrat iniţial sub nr. x/2021.

Acţiunea introductivă prin care reclamanţii, în calitate de salariaţi, pretind angajatorului drepturile salariale se întemeiază pe aceeaşi cauză juridică, raporturile juridice deduse judecăţii fiind similare, context în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 59 C. proc. civ., privind coparticiparea procesuală facultativă.

Prin încheierea din 27.01.2021, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a disjuns cererea reclamanţilor şi a constituit dosare separate, în care numărul reclamanţilor să fie de maxim 4 persoane, apreciind că acest demers, se impune pentru o mai bună înfăptuire a actului de justiţie, având în vedere că numărul mare al reclamanţilor împietează asupra normalei desfăşurări a procesului.

Astfel, în ce o priveşte pe reclamanta E. a fost format un nou dosar, nr. x/2021, în cadrul căruia Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, acesta din urmă declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Soluţia disjungerii, ca măsură de administrare judiciară, în etapa regularizării cererii de chemare în judecată, pentru a se justifica ulterior măsura declinării competenţei de soluţionare a raporturilor juridice individuale la instanţa pretinsă a fi cea de la domiciliul reclamantului, nu poate să atragă însă pierderea competenţei instanţei iniţial învestite, cu ignorarea coparticipării procesuale şi a prevederilor art. 269 alin. (3) din Codul muncii.

În acest context, dimpotrivă, instanţa iniţial învestită rămâne competentă să judece cauza, având loc o consolidare a competenţei teritoriale a Tribunalului Dâmboviţa de vreme ce, la data învestirii sale, 18.01.2021, singurele norme teritoriale de ordine publică incidente erau cele ale Legii nr. 62/2011 şi ale Codului muncii.

Prin urmare, schimbarea calităţii părţii ulterior datei înregistrării acţiunii, respectiv în cea de judecător şi reclamant într-o acţiune aflată în competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, nu atrage o nouă competenţă din perspectiva art. 127 C. proc. civ. care rămâne inaplicabil.

Aşa fiind, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 martie 2022.