Procedural capacity of local authorities: Clarification of defendant as the administrative-territorial unit versus the mayor's office

Şedinţa publică din data de 16 martie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 21 februarie 2020 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub număr de dosar x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Sector 5, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, pârâta să fie obligată la plata sumei de 3.122.013,67 RON cu titlu de sumă datorată pentru construcţiile de reabilitare, la care se adaugă dobânda legală.

Prin sentinţa civilă nr. 1798 din 12 octombrie 2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei şi s-a anulat cererea în cauza privind pe reclamanta A. S.R.L. şi pe pârâta Primăria Sector 5.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. S.R.L. a formulat apel prin care a solicitat în principal, anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare şi, în subsidiar, anularea hotărârii atacate şi, evocând fondul, să se admită cererea de chemare în judecată, aşa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 775 din 28 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost admis apelul formulat de apelanta A. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 1798 din 12 octombrie 2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata Primăria Sector 5; a fost anulată sentinţa atacată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare.

Prin aceeaşi decizie a fost obligată intimata la plata către apelantă a sumei de 17.412 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 775 din 28 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pârâta PRIMĂRIA SECTOR 5 a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate ca fiind netemeinică şi nelegală, cu menţinerea sentinţei apelate.

Fără a-şi încadra criticile în motivele de casare strict reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., în argumentarea cererii de recurs, PRIMĂRIA SECTOR 5 a arătat că instanţa de fond a invocat din oficiu lipsa capacităţii procesuale de folosinţă, în temeiul prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 şi a Deciziei ICCJ nr. 1274/2012, concluzionând că primăria nu reprezintă o persoana juridică ci doar o denumire dată unei clădiri în care primarul îşi desfăşoară activitatea, astfel că primăria nu poate avea capacitate procesuală de folosinţă.

Conform O.U.G. nr. 57/2019, art. 5 lit. hh):

"primăria comunei, a oraşului, a municipiului, a subdiviziunii administrativ-teritoriale - structură funcţională fără personalitate juridică şi fără capacitate procesuală, cu activitate permanentă, care duce la îndeplinire hotărârile autorităţii deliberative şi dispoziţiile autorităţii executive, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale, constituită din: primar, viceprimar, administratorul public, consilierii primarului sau persoanele încadrate la cabinetul primarului şi aparatul de specialitate al primarului.

Astfel, în opinia recurentei, în mod corect instanţa de fond a admis excepţia lipsei capacităţii sale procesuale de folosinţă, cu consecinţa anulării cererii.

În ceea ce priveşte precizarea intimatei-reclamante, prin răspunsul la întâmpinare, în sensul că înţelege să se judece cu UAT Sector 5, şi nu cu Primăria Sector 5; menţionează că ulterior, prin cererea de apel, a mai susţinut că instanţa a făcut o apreciere greşită, considerând că ar fi vorba despre un alt pârât, în realitate fiind vorba despre acelaşi pârât. Primăria Sector 5 fiind una şi aceeaşi instituţie cu UAT Sector 5".

Prin urmare, consideră ca fiind eronată aprecierea intimatei în sensul că "Primăria Sector 5 este una şi aceeaşi instituţie cu UAT Sector 5".

Se mai arată că între recurentă şi A. S.R.L. nu există raporturi juridice. La dosarul cauzei nu sunt înscrisuri doveditoare care să justifice existenţa unui raport juridic cu Primăria Sector 5, ori existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, constatată în scris.

Menţionează că intimata a încheiat cu B. S.R.L. Contractul de subantrepriză nr. x/27.06.2019 faţă de care Primăria Sector 5 are calitate de terţ.

Prin urmare, conform art. 1350 C. civ., în caz de neexecutare, răspunderea contractuală revine exclusiv părţilor semnatare ale contractului - în speţă - B. S.R.L..

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei capacităţii de folosinţă în formularea recursului. A solicitat admiterea excepţiei şi respingerea recursului ca fiind formulat de o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă. Pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a luat în examinare recursul, prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:

Preliminar, se constată că recursul nu a fost întemeiat în drept, dar, întrucât chestiunea de drept supusă analizei vizează greşita soluţionare de către instanţa de apel a excepţiei privind lipsa capacităţii de folosinţă a pârâtei PRIMĂRIA SECTOR 5, se poate aprecia că acesta este fundamentat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., conform cărora hotărârea poate fi casată când prin aceasta, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, însă criticile recurentei sunt nefondate.

Se impune a se menţiona că, în sistemul de drept românesc, instanţa nu poate introduce din oficiu în proces o parte, litigiul fiind guvernat de principiul disponibilităţii, astfel că numai reclamantul este cel care fixează limitele judecăţii prin indicarea părţilor cu care înţelege să se judece, instanţele fiind obligate doar să conchidă juridic adecvat, în raport de manifestările de voinţă ale părţilor, iar în acest mod legal, a procedat şi instanţa de apel.

Este de necontestat că, în speţă, obligaţia de a lămuri cu ce entitate înţelege să se judece, pusă în sarcina reclamantei A. S.R.L. de către instanţa de apel, prin Rezoluţia din 27.02.2020, a fost îndeplinită prin răspunsul la întâmpinare.

Nu poate fi ignorată împrejurarea că prin intermediul acestui act de procedură reclamanta A. S.R.L. a indicat în mod expres faptul că acţiunea este formulată în contradictoriu cu U.A.T Sector 5.

Acest aspect a fost confirmat şi de către avocatul reclamantei, în şedinţa publică din data de 12.10.2020, care a indicat faptul că prin actul procedural depus în faţa primei instanţe este precizată entitatea împotriva căreia este formulată cererea de chemare în judecată, fără a reprezenta astfel o modificare a cererii de chemare în judecată.

Aşa fiind, contrar susţinerilor recurentei, instanţa de control judiciar a reţinut cu justeţe că reclamanta a indicat în procedura prealabilă primului termen de judecată că U.A.T. Sector 5 are calitatea de pârât, apreciind ca fiind eronate considerentele instanţei de fond potrivit cărora cererea a fost formulată împotriva unei persoane fără capacitate de folosinţă.

Manifestarea de voinţă a reclamantei în sensul că înţelege să se judece în contradictoriu cu U.A.T. Sector 5, reprezintă un act de dispoziţie al acesteia, ce nu poate fi supus cenzurii instanţei.

Prin urmare, în condiţiile în care, la solicitarea instanţei, reclamanta A. S.R.L. a indicat expres împotriva cărei entităţi a fost formulată cererea de chemare în judecată, respectiv U.A.T. Sector 5, iar nu Primăria Sector 5, s-a reţinut în mod legal că soluţia primei instanţe de a anula cererea pentru lipsa capacităţii procesuale a pârâtei este eronată, motiv pentru care, în temeiul art. 480 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. civ., apelul a fost admis, a fost casată sentinţa atacată şi trimisă cauza spre rejudecare în contradictoriu cu U.A.T. Sector 5.

Aşa fiind, constatând legalitatea deciziei recurate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă PRIMĂRIA SECTOR 5 împotriva deciziei civile nr. 775 din 28 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Nu în ultimul rând, se apreciază ca fiind lipsită de justificare invocarea excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă în formularea prezentului recurs, la acest moment procesual şi în raport cu legala soluţie dată de instanţa de apel, ce a avut în vedere, în concret, stabilirea cadrului procesual.

Prin urmare, excepţia lipsei capacităţii de folosinţă în formularea recursului, invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L., urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei capacităţii de folosinţă în formularea recursului, invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L..

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă PRIMĂRIA SECTOR 5 împotriva deciziei civile nr. 775 din 28 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2022.