Insufficient development of cassation grounds in property ownership and cadastre registration dispute

Şedinţa publică din data de 2 martie 2022

Asupra recursului cu care a fost învestită, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov, secţia Civilă la 05.09.2014, sub nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pârâtele B., C. şi S.C. D., solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa:

- să constate dreptul de proprietate al S.C. A. S.A. asupra imobilelor construcţii situate în Municipiul Braşov, str. x, înscrise în Cartea Funciară a localităţii Braşov nr. x, sub nr. topografic x având următoarele obiective: Obiectiv 6, în regim P+1, compus din 5 ateliere, 4 magazii, 4 WC, 2 holuri, instalaţii sanitare, instalaţii electrice, instalaţii de încălzire; Obiectiv 7, în regim P, compus din 1 magazie, instalaţii electrice; Obiectiv 8, în regim P, compus din 1 centrală termică, 1 WC, instalaţii sanitare, instalaţii electrice, instalaţii de încălzire; Obiectiv 9, în regim P, compus din post transformare, instalaţii electrice şi instalaţii de încălzire; Obiectiv 10, în regim P, compus din cabină poartă, instalaţii electrice, instalaţii de încălzire;

- să constate nulitatea absolută a actelor de transfer a dreptului de proprietate asupra imobilelor sus-arătate, încheiate de încheiate de B., C. şi S.C. D. şi să dispună radierea din Cartea Funciară a dreptului de proprietate al S.C. D. asupra acestor imobile;

- să dispună intabularea dreptului său de proprietate asupra acestor imobile.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 35 C. civ.

Pârâta S.C. D. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţiile necompetenţei materiale a Judecătoriei Braşov, inadmisibilităţii acţiunii şi autorităţii de lucru judecat. Pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin întâmpinarea depusă, pârâta B. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 6837/24.06.2015, Judecătoria Braşov, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Braşov sub nr. x/2015.

La data de 07.10.2015, reclamanta, prin notele de şedinţă depuse, a menţionat actele a căror nulitate absolută le-a solicitat, respectiv: cererea nr. x/08.06.2001, emisă de C. sub nr. x/08.06.2001; Certificatul de urbanism nr. x/31.05.2001, emis de Primăria Municipiului Braşov; actul constitutiv al S.C. E. S.A. autentificat sub nr. x/28.02.2005 la Biroul Notarului Public F.; încheierea nr. 43713/16.12.2005, emisă de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Braşov; actul adiţional nr. x/30.01.2006, la actul constitutiv al S.C. D., privind schimbarea denumirii acestei societăţi; încheierea nr. 1777/08.02.2006, emisă de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov; încheierea nr. 11400/29.03.2006 emisă de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Braşov.

La termenul din 14.10.2015, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., a dispus suspendarea soluţionării cauzei.

Prin cererea de reluare a judecăţii dosarului, reclamanta a precizat că în ceea ce priveşte cel de-al doilea capăt al cererii sale, aceasta a solicitat să se constate nulitatea absolută a documentaţiei întocmită de C. în vederea intabulării dreptului său de proprietate (cererea nr. x/08.06.2001, documentaţia tehnică - planşe, schiţe etc.) şi să se dispună anularea actului de dare în folosinţă nr. 171/31.05.2001 emis de Primăria Braşov, a încheierilor nr. 23566/2001, nr. 43713/16.12.2005 şi nr. 11400/29.03.2006, emise de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Braşov.

La data de 15.06.2016, reclamanta a depus note scrise prin care a învederat cadrul procesual al acţiunii, în raport de cele solicitate prin cererea iniţială şi precizate prin cererea de repunere pe rol a cauzei, în sensul că a solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa:

- să constate că S.C. A. S.A., în calitate de succesoare în drepturi a patrimoniului fostului G., a dobândit dreptul de proprietate prin construire asupra imobilelor construcţii situate în Municipiul Braşov str. x, amplasate pe terenul înscris în Cartea Funciară nr. x Braşov, sub nr. top. x, cu următoarele obiective: obiectiv 6, în regim P+1, compus din 5 ateliere, 4 magazii, 4 WC, 2 holuri, instalaţii sanitare, instalaţii electrice, instalaţii de încălzire; obiectiv 7, în regim P, compus din 1 magazie, instalaţii electrice; obiectiv 8, în regim P, compus din 1 centrală termică, 1 WC, instalaţii sanitare, instalaţii electrice, instalaţii de încălzire; obiectiv 9, în regim P, compus din post transformare, instalaţii electrice şi instalaţii de încălzire; obiectiv 10, în regim P, compus din cabină poartă, instalaţii electrice, instalaţii de încălzire.

- să constate nulitatea absolută a actului de dare în folosinţă nr. 171/31.05.2001, emis de Primăria Municipiului Braşov,

- să dispună anularea încheierii nr. 23566/2001, emisă de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Braşov, privind înscrierea dreptului de proprietate în favoarea C. asupra construcţiilor menţionate mai sus,

- să constate nulitatea parţială a actului constitutiv al S.C. E. S.A. (în prezent, S.C. D.) autentificat sub nr. x/28.02.2015, privind imobilele în litigiu, aduse ca aport în natură la capitalul social al acestei societăţi,

- să dispună anularea încheierii nr. 43713/16.12.2005, emisă de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Braşov, privind înscrierea dreptului de proprietate în favoarea S.C. E. S.A.

Totodată, reclamanta a precizat că renunţă la capătul de cerere privind constatarea nulităţii documentaţiei întocmită de pârâta C..

Prin încheierea din 14.09.2016, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reţinând că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite în sarcina sa, a admis cererea acesteia de repunere a cauzei pe rol şi a dispus reluarea judecăţii.

Prin sentinţa civilă nr. 862/C/18.11.2016, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia necompetenţei funcţionale a instanţei în ceea ce priveşte soluţionarea capătului de cerere privind constatarea nulităţii Certificatului de urbanism pentru dare în folosinţă nr. 171/31.05.2001, invocată din oficiu, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a B. şi constatând inadmisibilitatea acţiunii, astfel cum a fost formulată şi precizată, a respins cererea de chemare în judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 862/C/18.11.2016, reclamanta S.C. A. S.A. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 118/Ap/05.02.2018, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, constatând că hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea greşită a art. 35 C. proc. civ. în sensul că cererea de chemare în judecată era admisibilă şi se impunea soluţionarea acesteia pe fond, a admis apelul, a anulat în parte sentinţa atacată sub aspectul modului de soluţionare a acţiunii, astfel cum a fost formulată şi precizată şi a trimis cauza spre o nouă judecată primei instanţe. A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii privind soluţionarea excepţiilor necompetenţei funcţionale şi a lipsei calităţii procesuale pasive.

În rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2015*.

Prin sentinţa civilă nr. 309/C/18.03.2019, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, S.C. A. S.A. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 716/Ap/16.09.2020, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a respins apelul.

Împotriva acestei decizii, la 20.01.2021 apelanta-reclamantă a declarat recurs.

În motivare, autoarea căii de atac a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a interpretat greşit şi contradictoriu prevederile legale privind regimul juridic al bunurilor aduse ca aport în natură la capitalul social al unei societăţi, dobândirea dreptului de proprietate asupra unui imobil prin construire, admisibilitatea probei cu martori, dovada dreptului de proprietate în raport de menţiunile din cartea funciară, efectele juridice ale înscrierii în aceasta, obligativitatea dezlegărilor date problemelor de drept de către instanţa de apel pentru judecătorii fondului, nulitatea înscrierilor în cartea funciară.

Astfel, o primă critică invocată a vizat considerentele instanţei de apel referitoare la dreptul de folosinţă asupra bunurilor în litigiu, adus ca aport de către B. la constituirea societăţii recurente şi respingerea probei cu martori pentru dovedirea dreptului de proprietate al recurentei-reclamante. În acest sens, a arătat că decizia atacată este criticabilă, prin primul capăt al cererii sale de chemare în judecată urmărindu-se constatarea unei situaţii de drept privind dobândirea de către recurenta-reclamantă a dreptului de proprietate asupra bunurilor în litigiu urmare a edificării imobilelor de antecesoarea sa, fosta G..

A arătat că autorizaţiile de construire au fost emise pe numele G., iar construcţiile au fost utilizate de această societate, taxele şi impozitele fiind achitate de aceasta şi de societăţile succesoare.

Totodată, a menţionat că şi prin contractul de constituire a societăţii, B. s-au adus ca aport la capitalul social şi imobilele ce fac obiectul prezentului litigiu.

Faţă de aspectele arătate mai sus, a susţinut că audierea martorilor în dovedirea persoanei juridice ce a edificat construcţiile în litigiu pendinte era admisibilă.

Tot în argumentarea acestei critici, recurenta-reclamantă a menţionat că, în mod neîntemeiat, instanţa de prim control judiciar a ignorat nota depusă de S.C. B. S.A. în dosarul nr. x/2011.

În continuare, a arătat că, deşi instanţa de apel a reţinut că imobilele în litigiu fac parte din patrimoniul său, aceasta nu a analizat modul în care construcţiile au intrat în proprietatea C., iar, ulterior, în proprietatea S.C. D., având în vedere că acestea erau în folosinţa S.C. A. S.A.

În acest context, a susţinut că decizia nr. 118/Ap/05.2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia Civilă, reţinută în soluţionarea apelului de instanţa de prim control judiciar, nu era pertinentă în cauză, întrucât dispoziţiile art. 480 alin. (3) teza finală C. proc. civ. nu erau incidente, iar solicitarea constatării dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu nu a reprezentat singurul motiv al acţiunii în anulare a actelor care a împiedicat autoarea căii de atac să îşi intabuleze dreptul de proprietate pretins.

De asemenea, autoarea căii de atac a subliniat că imobilele au ajuns nelegal în proprietatea altei societăţi, întrucât bunurile se aflau în folosinţa sa, astfel că acestea nu puteau face obiectul unui transfer de proprietate.

O altă critică adusă deciziei atacate a vizat probatoriul administrat în cauză, care, în opinia sa, a făcut dovada edificării construcţiilor de G..

Sub acest aspect, a menţionat istoricul construcţiilor, precum şi expertizele contabile realizate în anul 1992 şi în anul 2018 care au atestat faptul că imobilele făceau parte din patrimoniul recurentei-reclamante.

A mai susţinut că în mod greşit s-a reţinut că prin declaraţia unilaterală a B. din actul autentic prin care se arată că bunurile rămân proprietatea acestuia, s-a făcut dovada absolută a dreptului de proprietate al acestei societăţi asupra imobilelor în litigiu.

În opinia recurentei-reclamante, dovada dreptului de proprietate nu rezultă din această declaraţia unilaterală, ci din înscrierile în Cartea Funciară, potrivit dispoziţiilor legale în materie, acestea fiind opozabile terţilor.

În continuare, a reclamat că motivele formulării celorlalte capete ale cererii de chemare în judecată nu sunt subsecvente calităţii de proprietar şi nu depind de constatarea calităţii de proprietar.

A arătat că prin decizia nr. 118/Ap/05.2018, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă nu s-a pronunţat decât asupra admisibilităţii acţiunii promovate.

Totodată, a afirmat autoarea căii de atac că reţinerea de către instanţa de apel a lipsei interesului recurentei-reclamante în continuarea deţinerii folosinţei bunurilor în cauză, a fost greşită, întrucât, dacă s-ar accepta raţionamentul instanţei în sensul că imobilele sunt proprietatea B., iar la înfiinţarea societăţii aportul a fost reprezentat de dreptul de folosinţa a acestora, ar rezulta că raporturile dintre asociat şi societate ar fi fost guvernate de regulile referitoare la locaţiune, dizolvarea şi lichidarea societăţii realizându-se cu respectarea prevederilor Legii nr. 85/2006.

Mai mult, a susţinut că dacă imobilele ar fi fost proprietatea B. rezultă că acestea nu puteau face obiectul dreptului de proprietate al C., iar acesta nu putea dobândi şi înscrie în cartea funciară dreptul de proprietate doar în baza unui certificat de dare în folosinţă şi a unei încheieri nelegale.

Conchizând, a menţionat că invocarea unor motive strict formale şi nepertinente de către instanţa de apel pentru a refuza să analizeze cererea sa, este inadmisibilă şi nelegală, recurenta-reclamantă având tot interesul de a solicita anularea înscrierilor în cartea funciară.

În drept, a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

La data de 06.04.2021 B. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului.

În susţinerea excepţiei, a arătat că motivele invocate de recurenta-reclamantă reprezintă motive de netemeinicie, neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului.

La 19.05.2021 intimatele S.C. D. şi C. au depus note de şedinţă, solicitând în principal, anularea recursului, întrucât susţinerile recurentei nu pot fi circumscrise motivelor de nelegalitate invocate de aceasta, iar, în susbsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; raportul a fost comunicat părţilor.

Recurenta-reclamantă a depus punct de vedere.

Luând în analiză cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., aplicabile conform art. 494, raportat la art. 482 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau a mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin memoriul de recurs, autoarea căii de atac a criticat decizia atacată prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază că susţinerile acesteia excedează sfera motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât niciuna dintre criticile prezentate nu dezvoltă motive de casare proprii încălcării art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. - încadrabile în ipotezele de la pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. - sau aplicării greşite a unor norme de drept material - încadrabile în cazul de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, deşi au fost indicate expres motivele de recurs pretins incidente, cerinţa argumentării lor nu este întrunită, întrucât elementele dezvoltate în susţinerea acestora vizează situaţia de fapt şi probatoriul administrat în cauză şi reflectă, în realitate, nemulţumirea recurentei-reclamante faţă de soluţia dată de instanţele devolutive demersului său judiciar.

Deşi s-a afirmat incidenţa ipotezelor de la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., autoarea căii de atac nu a prezentat critici concrete în ce a constat nelegalitatea deciziei atacate prin raportare la soluţia şi considerentele instanţei de apel.

Sesizarea cu caracter general a pretinselor neregularităţi în apel nu este de natură a determina, în lipsa motivelor unor argumente concrete, decât un control de fond al cauzei, incompatibil cu calea de atac a recursului.

Mai mult, în ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte remarcă că deşi a fost invocat, autoarea căii de atac nu a dezvoltat nicio critică care să vizeze decizia instanţei de apel din perspectiva nemotivării, existenţei unor motive contradictorii ori străine de natura cauzei în cuprinsul acesteia şi care să poată fi circumscrisă ipotezei invocate.

Prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a reclamat interpretarea greşită de către instanţa de apel a prevederilor legale privind regimul juridic al bunurilor aduse ca aport în natură la capitalul social al unei societăţi, dobândirea dreptului de proprietate asupra unui imobil prin construire, admisibilitatea probei cu martori, dovada dreptului de proprietate în raport de menţiunile din cartea funciară, efectele juridice ale înscrierii în aceasta, obligativitatea dezlegărilor date problemelor de drept de către instanţa de apel pentru judecătorii fondului, nulitatea înscrierilor în cartea funciară.

Cu toate acestea, în argumentare, întreaga construcţie a raţionamentului juridic a fost fundamentată pe elemente probatorii şi de fapt - autorizaţiile de construire, dovada achitării taxelor şi impozitelor aferente imobilelor, contractul de constituire a societăţii, B., audierea martorilor în dovedirea persoanei juridice ce a edificat construcţiile, nota depusă de S.C. B. S.A. în dosarul nr. x/2011, modul în care construcţiile au intrat în proprietatea C., iar, ulterior, în proprietatea S.C. D., decizia nr. 118/Ap/05.2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia Civilă, folosinţa bunurilor în litigiu, dovada edificării construcţiilor de G., istoricul construcţiilor, expertizele contabile realizate în anul 1992 şi în anul 2018, declaraţia unilaterală a B. din actul autentic, înscrierile în Cartea Funciară.

Aceste susţineri, care vizează situaţia de fapt şi probatoriul administrat în cauză, exclud cenzura instanţei de recurs al cărei controlul de legalitate este limitat de însuşi conţinutul introductiv al art. 488 C. proc. civ. doar la criticile de nelegalitate, nu şi la cele de eventuală netemeinicie.

În acest context, nu se poate aprecia că prezentarea criticilor în această fază procesuală răspunde exigenţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care să poată fi subsumată motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., dat fiind că modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie încadrarea aspectelor sesizate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi pe cale de consecinţă, determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi, învestită cu verificarea legalităţii hotărârii instanţei de apel.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care, aşa cum este cazul în speţă, fundamentează concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. şi că motivele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ. a fost invocat doar formal.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ. art. 496 alin. (1) teza a III-a, va anula recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar H.., împotriva deciziei civile nr. 716/Ap/16.09.2020, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Respinge ca neîntemeiată cererea intimatei-pârâte Uniunea Naţională a Cooperaţiei de Consum - B. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 martie 2022.