Appeal against director revocation and damages dismissed; prior judgment annulling board appointment upheld

Şedinţa publică din data de 2 martie 2022

Asupra recursurilor de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub numărul x/2017, la data de 23 august 2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Servicii Gospodărire Urbană Ploieşti S.R.L. şi Municipiul Ploieşti prin Consiliul Local al Municipiului Ploieşti, să se dispună anularea hotărârii AGA nr. 68/01.08.2017, întrucât este nelegală.

In drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 194 C. proc. civ., art. 117 din Legea nr. 31/1990 şi Legea nr. 554/2004.

În completarea acţiunii reclamantul a solicitat obligarea pârâtei S.G.U. Ploieşti S.R.L. la plata daunelor interese în conformitate cu art. 21 alin. (3) din O.U.G. nr. 109/2011, daune interese reprezentate de suma tuturor remuneraţiilor lunare cuvenite contestatorului de la data revocării fără justă cauza a contractului de mandat până la data încetării de drept prin ajungerea la termen a acestuia şi plata sumei reprezentând contravaloarea până la 12 remuneraţii lunare brute calculate în funcţie de ultimele situaţii financiare ale societăţii, în conformitate cu art. 4.1.6. din contractul de mandat.

Prin sentinţa nr. 2097 din data de 19 decembrie 2018 Tribunalul Prahova a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamant, a dispus anularea parţială a hotărârii AGA nr. 68/01.08.2017 emisă de S.G.U. Ploieşti S.R.L. cu privire la art. 2 - aprobarea "Raportului privind situaţia S.G.U. şi măsurile ce se impun", precum şi anularea parţială a deciziei C.A. nr. 97/2017 în ceea ce priveşte pct. 29 lit. c); a admis, în parte, cererea reclamantului privind obligarea pârâtei Servicii Gospodărire Urbană Ploieşti S.R.L. la plata daunelor interese, în sensul că a obligat la daune interese în cuantum de 84.000 RON aferente celor 12 luni de mandat, prelungit conform actului adiţional x/07.06.2016; a obligat pârâta Servicii Gospodărire Urbană Ploieşti S.R.L. la plata sumei în cuantum de 84.000 RON, conform art. 4.1.6, raportat la art. 9.1.lit. b) din contractul de mandat prelungit prin actul adiţional x/07.06.2016 şi a obligat pârâţii, în solidar, la plata către reclamant a sumei în cuantum de 3.000 RON reprezentând onorariu de avocat şi la plata sumei în cuantum de 50 RON reprezentând taxa judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel pârâţii Municipiul Ploieşti prin Consiliul Local al Municipiului Ploieşti şi S.C. Servicii Gospodărire Urbană Ploieşti S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate.

Prin decizia nr. 402 din 25 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă au fost respinse ca nefondate ambele apeluri, fiind obligaţi apelanţii-pârâţi la plata către intimatul-reclamant a cheltuielilor de judecată efectuate în apel, în sumă de 2.380 RON.

Împotriva acestei decizii, atât pârâtul Municipiul Ploieşti prin Consiliul Local al Municipiului Ploieşti, cât şi pârâtul S.C. Servicii Gospodărire Urbană Ploieşti S.R.L. au formulat recurs.

Recurentul-pârât Municipiul Ploieşti prin Consiliul Local al Municipiului Ploieşti a invocat motivul de nelegalitate reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi a solicitat, în esenţă, admiterea recursului, casarea deciziei recurate, admiterea excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive şi respingerea acţiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală, iar, pe fond, respingerea ca neîntemeiată.

Recurenta-pârâtă S.C. Servicii Gospodărire Urbană Ploieşti S.R.L. s-a raportat prin motivele de nelegalitate invocate la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

In argumentarea cererii de recurs, subsumat motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se susţine, în esenţă, că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii.

Astfel, în al şaselea paragraf al expunerilor instanţa reţine că "Societatea este condusă prin organul suprem, respectiv adunarea generală a asociaţilor (formată din 5 membri numiţi prin Hotărâre a Consiliului Local Ploieşti)", iar ulterior, aceeaşi instanţă reţine că Adunarea Generală a Asociaţilor este formată din 2 membri (B. şi C.) numiţi prin Hotărâre a Consiliului Local Ploieşti.

De asemenea, mai arată recurenta că hotărârea instanţei de fond cuprinde motive contradictorii, motive preluate de către instanţa de apel, în condiţiile în care, deşi reţine concluziile Curţii de Conturi a României, concluziile Raportului Consiliului de Administraţie privind situaţia Societăţii Servicii de Gospodărire Urbană Ploieşti S.R.L. şi măsurile ce se impun, precum şi neîndeplinirea de către reclamant a măsurilor impuse de instituţiile de control, aceasta apreciază că "susţinerea pârâţilor referitoare la managementul defectuos, nu este însă probată, pentru că din nici un motiv, înscris înaintat la dosar, nu rezultă o culpă exclusivă a reclamantului".

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în opinia recurentei, în mod greşit instanţa a aplicat numai prevederile Legii nr. 31/1990, privind societăţile, republicată, cu modificările şi completările ulterioare faţă de situaţia de fapt şi de drept, neţinând cont de prevederile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 (normă specială) şi de întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii Deciziei nr. 97/01.08.2017 a Consiliului de Administraţie.

Se arată că instanţa de fond şi cea de apel au analizat speţa dedusă cauzei numai din prisma prevederilor Legii nr. 31/1990, privind societăţile, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, făcând abstracţie de prevederile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanta corporativă a întreprinderilor publice, cu modificările şi completările ulterioare. în opinia sa, instanţa trebuia să ţină cont în primul rând de norma specială (Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 109/2011) şi, în subsidiar, de norma generală, pornind de la art. 2 pct. 2 lit. b) şi art. 25 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 109/2011.

Instanţa de fond, în analiza legalităţii hotărârii contestate, a avut în vedere trei aspecte şi anume modalitatea în care a fost convocata adunarea generală, termenul de întrunire şi condiţiile de formă ale convocatorului.

In ceea ce priveşte modalitatea în care a fost convocată adunarea generală, recurenta arată că instanţa de fond pleacă de la o premisă eronată în analiza legalităţii procedurii de convocare, raportându-se la dispoziţiile art. 117 din Legea nr. 31/1990, în condiţiile în care, în prezenta cauză, trebuia să fie dispoziţiile speciale prevăzute de art. 25 din O.U.G. nr. 109/2011, conform cărora unde norma specială nu dispune se completează cu dispoziţiile Legii nr. 31/1990.

Mai mult, instanţa confundă elemente esenţiale, cum ar fi "convocatorul" -act intern de prezenţa al membrilor AGA şi "convocarea" - care reprezintă modalitatea legală prin care Consiliul de administraţie convoacă adunarea generală. Plecând de la aceasta confuzie, atât instanţa de apel, cât şi cea de fond ignoră înscrisul intitulat "convocare", aflat la dosarul cauzei, întocmit de Consiliul de Administraţie şi semnat de preşedintele D., prin care a fost convocată adunarea generală din data 01.08.2017 (document întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din O.U.G. nr. 109/2011), în cadrul căreia a fost emisă hotărârea nr. 68/01.08.2017, preferând să se raporteze, greşit, la un alt înscris intitulat "convocator", act exclusiv intern semnat de membrii Adunării Generale a Asociaţilor, prin care se informa prezenţa membrilor la adunarea generală.

Aşa fiind, apreciază că motivarea instanţei cu privire la nerespectarea "modalităţii în care a fost convocată adunarea generală", este neîntemeiată, din moment ce Consiliul de Administraţie, prin preşedintele D., organul abilitat să facă convocarea, a şi realizat aceasta procedură.

Instanţa de apel, cât şi cea de fond, în mod greşit, au reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 117 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind termenul de întrunire a Adunării Generale a Asociaţilor şi publicarea convocării în Monitorul Oficial, societatea pârâta funcţionând conform dispoziţiilor art. 2 pct. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 109/2011, procedura de convocare a adunării generale supunându-se dispoziţiilor art. 41 din O.U.G. nr. 109/2011, care impun doar "publicarea convocării adunării pe pagina proprie de internet", raţiunea legiuitorului fiind aceea de a simplifica si accelera procesul decizional in cadrul societăţilor astfel constituite.

In opinia recurentei-pârâte, instanţa de fond nu a motivat vătămarea produsă reclamantului prin modul în care a fost convocată adunarea generală, în condiţiile în care atributul revocării pârâtului revenea exclusiv Consiliului de administraţie al S.G.U. Ploieşti S.R.L., astfel cum rezultă şi din decizia nr. 97/01.08.2017.

Din coroborarea textelor de lege speciale privind evaluarea activităţii directorilor numiţi la societăţile prevăzute de art. 2 pct. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 109/2011 şi procedura de revocare a acestora, rezultă că procedura de revocare a pârâtului a fost realizată în conformitate cu dispoziţiile legale, fiind emisă de Consiliul de administraţie, în urma raportului privind situaţia S.G.U. Ploieşti S.R.L. şi a măsurilor ce se impun.

In concluzie, rolul decizional exclusiv de revocare din funcţie a directorului S.G.U. Ploieşti S.R.L. revine Consiliului de administraţie, care, în urma analizării raportului de situaţie al societăţii, precum si a indicatorilor financiari si nefinanciari de performanţă, realizaţi sub conducerea pârâtului, a decis revocarea acestuia, în conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. (3) din O.U.G. nr. 109/2011 si art. 9.1. lit. b) din contractul de mandat din data de 13.08.2012.

Modul în care a fost convocată adunarea generală, termenul sau formele de publicitate ale acestei şedinţe nu afectează în nici un mod legalitatea deciziei Consiliului de administraţie nr. 97/01.08.2017, astfel cum a încercat reclamantul să convingă instanţa.

Consideră că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel, în mod nelegal, analizează interesul reclamantului, intrinsec legat de vătămarea invocată prin emiterea hotărârii nr. 68/01.08.2017, în condiţiile în care acesta, deşi îi revenea sarcina probei, nu a făcut dovada niciunui interes pentru invocarea motivelor de nelegalitate, deoarece nu are calitatea de acţionar şi nici nu a probat că ar fi fost prejudiciat printr-o eventuală nelegalitate a convocării - în condiţiile în care decizia de revocare a fost dispusă de Consiliul de Administraţie.

În ceea ce priveşte considerentele instanţei de apel:

"reţine că anularea Hotărârii nr. 42/31.05.2017 are ca efecte retroactive şi atrage nelegalitatea actelor subsecvente - care constituie obiectul prezentului litigiu, fiind întemeiate pe apărările inovate de intimatul-reclamant sub acest aspect", recurenta a învederat instanţei că Hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor nr. 42/31.05.2019 constituie act administrativ având în vedere competenţele conferite membrilor conform Actului Constitutiv aprobat prin hotărâre emisă de Consiliul Local al Municipiului Ploieşti, expunând, în continuare, consideraţii teoretice cu privire la noţiunea de act administrativ.

Menţionează că, raporturile juridice s-au născut între Consiliul de Administraţie şi Adunarea Generală a Asociaţilor, nu între intimat şi Adunarea Generală a Asociaţilor, aceasta producând efecte numai pentru viitor.

Solicită admiterea recursului, desfiinţarea în tot a hotărârii atacate şi, rejudecând în fond, respingerea cererii reclamantului având ca obiect anularea hotărârii AGA nr. 68/01.08.2017, precum si respingerea capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata daunelor interese în cuantum de 84.000 RON, ca neîntemeiată.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâtul Municipiul Ploieşti prin Consiliul Local al Municipiului Ploieşti prin care a invocat excepţia nulităţii recursului.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâta S.C. Servicii Gospodărire Urbană Ploieşti S.R.L. prin care a invocat excepţia nulităţii recursului.

Recurenta-pârâtă S.C. Servicii Gospodărire Urbană Ploieşti S.R.L. a depus răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 21 septembrie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză, cu menţiunea că părţile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurentul-pârât Municipiul Ploieşti prin Consiliul Local a depus punct de vedere la raport, pin care a susţinut, în esenţă, că este nelegală concluzia de anulare a recursului, propusă prin raport.

Prin încheierea din 10 noiembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis excepţia nulităţii recursului declarat de recurentul-pârât Municipiul Ploieşti prin Consiliul Local împotriva deciziei nr. 402 din 25 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă; totodată, a admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. Servicii de Gospodărire Urbană Ploieşti S.R.L. împotriva aceleiaşi decizii, stabilindu-se termen pentru soluţionarea recursurilor la data de 26 ianuarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, reţine următoarele considerente:

În mod prioritar, se cuvine menţionat că potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

În ceea ce priveşte recursul declarat de recurentul-pârât Municipiul Ploieşti prin Consiliul Local, Înalta Curte îl va anula, având în vedere că, prin încheierea din 10 noiembrie 2021 a fost admisă excepţia nulităţii recursului, potrivit considerentelor reţinute în cuprinsul acesteia.

În ceea ce priveşte recursul pârâtei S.C. Servicii Gospodărire Urbană Ploieşti S.R.L., Înalta Curte îl va respinge ca nefondat, reţinând următoarele:

Recurenta-pârâtă a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., texte de lege care prevăd ca hotărârea poate fi casată când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii, respectiv când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Critica recurentei-pârâte, încadrată de aceasta în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., referitoare la faptul că "sentinţa recurată cuprinde motive contradictorii", că "hotărârea instanţei de fond cuprinde motive contradictorii, motive preluate de către instanţa de apel", în susţinerea căreia se relevă considerente ale sentinţei pronunţate în primă instanţă de tribunal, nu poate fi primită, întrucât, potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., obiectul recursului este dat de hotărârea pronunţată în apel.

Motivarea deciziei recurate trebuie să cuprindă în considerentele sale motivele de fapt şi de drept care au condus la soluţia pronunţată, care au legătură directă cu aceasta şi care susţin soluţia la care s-a oprit instanţa de apel, astfel că nu se poate susţine cu temei că este vorba de motive contradictorii, în condiţiile în care aceste motive trebuie să existe la nivelul deciziei recurate, şi nu cu privire la considerente ale sentinţei tribunalului.

Oricum, trecând peste aceasta, raportările pe care instanţa de prim control judiciar le-a făcut în calea de atac a apelului cu privire la hotărârea tribunalului atunci când a cenzurat dezlegările în raport de motivele de apel formulate nu pot conduce la existenţa unor motive contradictorii în cuprinsul propriei decizii, în condiţiile în care motivarea contradictorie presupune invocarea unor contradicţii de raţionamente, care nu se regăsesc în speţă, şi atâta vreme cât considerentele deciziei sprijină soluţia din dispozitiv.

În speţa de faţă, hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei şi limitele în care a fost învestită, instanţa de apel a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii.

Susţinerile recurentei în ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt, în esenţă, următoarele: în mod greşit instanţa a aplicat numai prevederile Legii nr. 31/1990; "instanţa de fond" a avut în vedere modalitatea în care a fost convocată adunarea generală, termenul de întrunire şi condiţiile de formă ale convocatorului; în ceea ce priveşte modalitatea în care a fost convocată adunarea generală, "instanţa de fond" pleacă de la o premisă eronată în analiza legalităţii procedurii de convocare, raportându-se la dispoziţiile art. 117 din Legea nr. 31/1990, în condiţiile în care sunt incidente dispoziţiile speciale prevăzute de art. 25 din O.U.G. nr. 109/2011; mai mult, instanţa confundă elemente esenţiale, cum ar fi "convocatorul" şi "convocarea"; plecând de la aceasta confuzie, "atât instanţa de apel, cât şi cea de fond" ignoră înscrisul intitulat "convocare"; "instanţa de apel, cât şi cea de fond", în mod greşit, au reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 117 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind termenul de întrunire a Adunării Generale a Asociaţilor şi publicarea convocării în Monitorul Oficial, societatea pârâta funcţionând conform dispoziţiilor art. 2 pct. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 109/2011, procedura de convocare a adunării generale supunându-se dispoziţiilor art. 41 din O.U.G. nr. 109/2011; "instanţa de fond" nu a motivat vătămarea produsă reclamantului prin modul în care a fost convocată adunarea generală; "atât instanţa de fond, cât şi cea de apel", în mod nelegal, analizează interesul reclamantului, intrinsec legat de vătămarea invocată prin emiterea hotărârii nr. 68/01.08.2017.

Dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate de recurenta-pârâtă, vizează aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt prin restrângerea sau extinderea nejustificată a aplicării normelor unei situaţii de fapt determinată, interpretarea şi aplicarea greşită a textului de lege la o anumită situaţie de fapt sau încălcarea unor principii generale de drept, aspecte care nu pot fi reţinute în cauză.

Susţinerile recurentei prezentate de aceasta drept motive de recurs, înainte de orice, nu conţin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmaţiile aceleiaşi părţi exprimate în etapa procesuală anterioară,

Simpla reiterare în cererea de recurs a unora din criticile expuse şi în cererea de apel, fără a se arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate, şi redarea unora din considerentele deciziei recurate în susţinerea nelegalităţii acesteia, nu se pot converti în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., câtă vreme recurenta nu aduce critici referitoare la argumentele folosite de instanţa de control judiciar în fundamentarea deciziei atacate, care să demonstreze încălcarea sau aplicarea greşită a unor norme de drept material.

Recurenta-pârâtă nu expune critici concrete prin raportare la considerentele deciziei recurate şi nu arată modalitatea în care instanţa de apel a încălcat sau aplicat greşit anumite norme de drept material, ci susţinerile acesteia vizează, în cea mai mare parte, considerentele sentinţei tribunalului sau argumente străine de considerentele deciziei atacate.

Aceasta în condiţiile în care obiectul recursului este dat de hotărârea instanţei de apel, iar curtea de apel a reţinut, în esenţă, în considerentele deciziei pronunţate următoarele:

În privinţa consiliului de administraţie al pârâtei, sunt incidente dispoziţiile O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice - art. 9 alin. (2) din ordonanţă stabilind atribuţiile consiliului de administraţie, printre care şi acelea de convocare a adunării generale şi de revocare a directorilor.

Totodată, prin sentinţa nr. 1942/27.11.2018, dată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Prahova (definitivă prin decizia nr. 634/21.05.2019 a Curţii de Apel Ploieşti), a fost anulată hotărârea nr. 42/31.05.2017 a S.C. Servicii de Gospodărire Urbană Ploieşti S.R.L., prin care au fost numiţi membrii consiliului de administraţie al societăţii: E., F., G., D., H.. Prin aceeaşi sentinţă a fost obligată societatea pârâtă să emită o nouă hotărâre de numire a membrilor în consiliul de administraţie a S.G.U. S.R.L..

Având în vedere efectele acestei hotărâri judecătoreşti, instanţa de apel a constatat că anularea hotărârii nr. 42/31.05.2017 atrage nelegalitatea, ca fiind adoptate de persoane nelegal învestite ca membri ai consiliului de administraţie - printr-o hotărâre a adunării generale ordinare a asociaţilor S.G.U. S.R.L. anulate - pct. 2 al hotărârii nr. 68/1.08.2017 a adunării generale a asociaţilor apelantei-pârâte prin care a fost aprobat "Raportul privind situaţia S.C. Servicii de Gospodărire Urbană S.R.L. şi măsurile ce se impun", întocmit de Preşedintele Consiliului de administraţie, D., precum şi nelegalitatea deciziei nr. 97/1.08.2017 a Consiliului de administraţie al S.C. Servicii de Gospodărire Urbană Ploieşti S.R.L. - pct. 29 lit. c) - prin care Consiliul de administraţie a constatat managementul defectuos al intimatului-reclamant A. în îndeplinirea contractului de mandat şi a decis revocarea acestuia din calitatea de director general al societăţii apelante.

De asemenea, instanţa de apel a reţinut că anularea hotărârii nr. 42/31.05.2017 are efecte retroactive şi atrage nelegalitatea actelor subsecvente - care constituie obiectul prezentului litigiu.

Totodată, instanţa de prim control judiciar, în raport de înscrisurile noi depuse în faza apelului, de opozabilitatea sentinţei judecătoreşti menţionate de constatare a nelegalităţii hotărârii de desemnare a consiliului de administraţie, care a întocmit raportul ce a stat la baza revocării intimatului-reclamant din funcţia de director general, a reţinut că a devenit inutilă examinarea criticilor referitoare la temeinicia măsurii adoptate de adunarea generală, respectiv de consiliul de administraţie.

Aşadar, Înalta Curte constată că nelegalitatea pct. 2 al hotărârii nr. 68/1.08.2017 a adunării generale a asociaţilor apelantei-pârâte, precum şi nelegalitatea deciziei nr. 97/1.08.2017 a Consiliului de administraţie al S.C. Servicii de Gospodărire Urbană Ploieşti S.R.L. - pct. 29 lit. c) sunt determinate de efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive, respectiv sentinţa nr. 1942/27.11.2018, dată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin decizia nr. 634/21.05.2019 a Curţii de Apel Ploieşti.

Aceasta, întrucât, dispoziţiile art. 430 C. proc. civ. reglementează autoritatea de lucru judecat ca efect al hotărârii judecătoreşti, în cele două forme prevăzute la art. 431 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiţiei, ţinându-se seama că o constatare făcută prin hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.

De asemenea, trebuie avut în vedere principiul anulării actului subsecvent, urmare a anulării actului iniţial in baza căruia a fost încheiat (resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis), regulă de drept potrivit căreia anularea (desfiinţarea) actului juridic iniţial atrage şi anularea actului juridic subsecvent, datorită legăturii lor juridice.

În aceste condiţii, în mod corect, instanţa de apel a reţinut că anularea hotărârii nr. 42/31.05.2017 are efecte retroactive şi atrage nelegalitatea actelor subsecvente - care constituie obiectul prezentului litigiu.

Înalta Curte reţine că, în speţă, criticile de nelegalitate trebuie să fie îndreptate împotriva considerentelor hotărârii recurate, or criticile recurentei, deşi parte din ele fac referire în mod expres doar la instanţa de fond, iar o altă parte sunt redate cu referire la sintagma instanţa de apel şi cea de fond vizează, în mare măsură, tot considerentele sentinţei primei instanţe sau argumente străine de motivarea deciziei atacate.

În ceea ce priveşte critica privind vătămarea produsă reclamantului, în mod corect, instanţa de apel a reţinut că, în condiţiile în care pârâta nu a atacat expres încheierea de şedinţă din data de 18.04.2018, pronunţată de tribunal, considerentele primei instanţe au intrat în puterea lucrului judecat sub aspectul justificării, de către reclamant, a vătămării pentru a solicita anularea hotărârii AGA, astfel încât acest aspect nu mai poate fi analizat ulterior.

Critica recurentei privind interesul reclamantului, intrinsec legat de vătămarea invocată prin emiterea hotărârii nr. 68/01.08.2017, în mod corect, a fost înlăturată de instanţa de prim control judiciar, fiind invocată direct în faţa instanţei de apel, cu încălcarea dispoziţiilor art. 478 alin. (2) C. proc. civ.

Aşa cum s-a arătat deja, în cea mai mare parte, prin motivele de recurs nu se aduc critici concrete din perspectiva celor reţinute de instanţa de apel, ci, doar, în finalul motivelor de recurs, recurenta, redând o parte din considerentele instanţei de prim control judiciar, respectiv:

"reţine că anularea Hotărârii nr. 42/31.05.2017 are ca efecte retroactive şi atrage nelegalitatea actelor subsecvente - care constituie obiectul prezentului litigiu, fiind întemeiate pe apărările inovate de intimatul-reclamant sub acest aspect", a învederat instanţei că Hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor nr. 42/31.05.2019 constituie act administrativ având în vedere competenţele conferite membrilor conform Actului Constitutiv aprobat prin hotărâre emisă de Consiliul Local al Municipiului Ploieşti, expunând, în continuare, numai considerente teoretice cu privire la noţiunea de act administrativ.

Dincolo de faptul că motivele de recurs invocate sunt cu precădere străine de considerentele deciziei recurate, Înalta Curte constată, în condiţiile în care instanţa de apel a reţinut că subzistă obligaţia reparării prejudiciului produs intimatului-reclamant, iar recurenta-pârâtă nu a adus critici acestei dezlegări, că această dispoziţie a rămas definitivă.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul-pârât Municipiul Ploieşti prin Consiliul Local, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar recursul declarat recurenta-pârâtă S.C. Servicii de Gospodărire Urbană Ploieşti S.R.L., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca nefondat.

În aplicarea dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va obliga pe fiecare dintre recurenţii-pârâţi, respectiv recurentul-pârât Municipiul Ploieşti prin Consiliul Local şi recurentul-pârât S.C. Servicii Gospodărire Urbană Ploieşti S.R.L. la plata sumei de 2.975 RON, cheltuieli de judecată, către intimatul-reclamant A., conform înscrisurilor justificative aflate la dosar, respectiv dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-pârât MUNICIPIUL PLOIEŞTI PRIN CONSILIUL LOCAL împotriva deciziei nr. 402 din 25 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. SERVICII DE GOSPODĂRIRE URBANĂ PLOIEŞTI S.R.L. împotriva deciziei nr. 402 din 25 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

Obligă recurentul-pârât MUNICIPIUL PLOIEŞTI PRIN CONSILIUL LOCAL la plata sumei de 2.975 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, către intimatul-reclamant A..

Obligă recurenta-pârâtă S.C. SERVICII DE GOSPODĂRIRE URBANĂ PLOIEŞTI S.R.L. la plata sumei de 2.975 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, către intimatul-reclamant A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2022.