Divorce for mutual fault and inadmissibility of cassation challenges to evidentiary re-evaluation
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the appellate court's decision to reject the respondent's appeal and leaving the first-instance divorce judgment in force, which granted the divorce for mutual fault, awarded custody of the minor child to the respondent, and ordered the appellant to pay monthly child support. The dispute arose from a divorce action where the respondent challenged the admission of the divorce, the fault allocation, and the procedural handling of her evidence, arguing that the appellant was solely responsible for the breakdown of the marriage and had committed procedural errors, such as failing to sanction his unexcused absence at a first-instance hearing. The decisive legal basis for the court's decision was the application of Article 304 of the Code of Civil Procedure, which restricts cassation review to specific legal grounds; the court determined that the respondent's complaints regarding the refusal to admit additional witness testimony and the re-evaluation of existing evidence did not constitute valid grounds for cassation, nor did the challenge to the first-instance procedural handling, as the appellant had demonstrated the impossibility of his attendance and the issue had not been raised on appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 C. proc. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Divorce for mutual fault and inadmissibility of cassation challenges to evidentiary re-evaluation: The dispute arose from a divorce action where the respondent challenged the admission of the divorce, the fault allocation, and the procedural handling of her evidence, arguing that the appellant was solely responsible for the breakdown of the marriage and had committed procedural errors, such as failing to sanction his unexcused absence at a first-instance hearing. The decisive legal basis for the court's decision was the application of Article 304 of the Code of Civil Procedure, which restricts cassation review to specific legal grounds; the court determined that the respondent's complaints regarding the refusal to admit additional witness testimony and the re-evaluation of existing evidence did not constitute valid grounds for cassation, nor did the challenge to the first-instance procedural handling, as the appellant had demonstrated the impossibility of his attendance and the issue had not been raised on appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited for the dismissal of the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Gura Humorului, prin sentința civilă nr. 1021 din 31 octombrie 2003 a admis acțiunea de divorț formulată de reclamantul S.P. împotriva pârâtei S.E. și a declarat desfăcută, căsătoria încheiată de părți la data de 24 mai 1971 și înregistrată sub nr. 15 în registrul stării civile al Primăriei comunei Drăgoiești din vina ambilor soți.
S-a dispus ca pârâta să reia numele purtat anterior căsătoriei de C.
Minorul S.P. născut la data de 18 iunie 1986 a fost încredințat spre creștere și educare pârâtei iar reclamantul a fost obligat să plătească lunar suma de 496.000 lei cu titlu de pensie de întreținere pentru copil cu începere de la data introducerii acțiunii, 5 iunie 2003, și până la majorat.
Instanța de fond a reținut din probele administrate că în ultimii doi ani ai căsătoriei între părți au intervenit neînțelegeri frecvente, culminând cu un conflict fizic între soți, în urma căruia reclamantul a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 11-12 zile de îngrijiri medicale.
Această stare conflictuală a dus la separarea în fapt a părților în luna mai 2003.
După separarea în fapt, reclamantul întreține o relație extraconjugală.
Constatând că relațiile dintre soți sunt iremediabil vătămate iar continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, instanța a admis acțiunea și a declarat desfăcută căsătoria din vina ambilor soți.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta criticând-o ca nelegală și netemeinică, precizând că nu este de acord cu desfacerea căsătoriei mai ales că vinovat de deteriorarea relațiilor de familie este reclamantul.
Curtea de Apel Suceava, prin decizia civilă nr. 725 din 22 martie 2004 a respins ca nefondat apelul pârâtei cu motivarea că în mod judicios, instanța de fond a reținut că relațiile de familie nu mai pot continua din culpa ambilor soți.
Astfel, reclamantul întreține o relație extraconjugală iar pârâta, pe parcursul căsătoriei, nu manifesta afecțiune față de soț, provoca dese scandaluri soldate cu agresiune fizice și era geloasă.
Nemulțumită de această hotărâre, pârâta S.E. a declarat recurs în termenul prevăzut de lege, fără a indica vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor aduse deciziei instanței de apel, pârâta consideră că, în mod nelegal, i-a fost respinsă proba testimonială în faza de apel prin care dorea să dovedească că numai reclamantul este vinovat de destrămarea căsătoriei; că reclamantul a lipsit la termenul de judecată din data de 20 august 2003 la instanța de fond și nu a depus probe în justificarea absenței sale; în fine, greșit au reținut instanțele că l-a agresat pe reclamant, deși acesta avusese un conflict cu un alt bărbat care l-a lovit și a profitat de această situație imputând apelantei că i-a provocat vătămările.
Criticile formulate de recurenta-pârâtă fac posibilă încadrarea cererii de recurs în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, decizia atacată în raport de motivele invocate, Curtea va respinge recursul pârâtei ca nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Împrejurarea că instanța de apel a respins cererea pârâtei de completare a probelor este o critică ce nu se încadrează în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. și nu constituie motiv de recurs.
Nici reaprecierea probelor administrate în sensul dorit de recurentă nu poate avea loc pe calea recursului, ce este reglementat de legiuitor ca o cale extraordinară de atac.
Referitor la nesancționarea de către instanțe a lipsei nejustificate a intimatului-reclamant la termenul din 20 august 2003 în fața instanței de fond, este de observat că această critică nu a constituit motiv de apel.
Mai mult, cu actele depuse, intimatul face verosimilă imposibilitatea de prezentare la termenul precizat de recurentă, așa încât nici acest motiv invocat nu este întemeiat.
Față de cele ce preced și în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.E.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta S.E. împotriva deciziei civile nr. 725 din 22 martie 2004 a Curții de Apel Suceava, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2004.