Tax administration's appeal against insolvency administrator liability ruling held inadmissible as statutorily non-appealable.

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2022

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 18.04.2018, creditoarea Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău a chemat în judecată pe pârâţii C.I.I. A. şi C.I.I. B. (actual C.), în calitate de foşti administratori judiciari ai debitoarei S.C. D. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâţii la acoperirea prejudiciului pe care i l-au produs, în drept, invocând dispoziţiile art. 22 pct. 3 şi 4 din Legea nr. 85/2006.

La 29.05.2018, pârâtul C.I.I. A. i-a chemat în garanţie pe C. (fostul C.I.I. B.), E. şi S.C. F. S.A.

Iar la 20.06.2018, pârâta C. a chemat în garanţie pe S.C. F. S.A.

Prin sentinţa civilă nr. 638/08.11.2018, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C.I.I. A. şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată împotriva C.I.I. A., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; a respins ca rămase fără obiect cererile de chemare în garanţie formulate de C.I.I. A. împotriva C., E. şi S.C. F. S.R.L. şi a fixat termen, pentru continuarea judecăţii cu privire la restul pretenţiilor la 13.12.2018, în condiţiile art. 396 alin. (2) C. proc. civ.

Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 743/13.12.2018 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, excepţia nulităţii acţiunii formulate în contradictoriu cu pârâtul C.I.I. B. a fost admisă şi, în consecinţă, acţiunea îndreptată împotriva acestui pârât a fost constatată nulă, iar cererea de chemare în garanţie a S.C. F. S.R.L., formulată de pârâtul C.I.I. B., a fost respinsă, ca rămasă fără obiect.

Împotriva acestor sentinţe, reclamanta a declarat apel, iar prin decizia nr. 294/09.10.2019, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 743/13.12.2018, a admis apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 638/08.11.2018, a anulat această din urmă sentinţă şi a trimis cauza, pentru continuarea judecăţii, judecătorului-sindic.

În al doilea ciclu procesual, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 362/03.08.2020, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul C.I.I. A.; în consecinţă, a respins cererile acestuia de chemare în garanţie a C., E. şi S.C. F. S.R.L., ca rămase fără obiect.

Împotriva acestei din urmă sentinţe, reclamanta a declarat apel, care a fost respins ca inadmisibil prin decizia nr. 64/19.02.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată curţii de apel.

În prealabil, a arătat că recursul său este admisibil deoarece cererea a fost formulată în baza art. 7 din Legea nr. 85/2006, iar competenţa de soluţionare aparţine curţii de apel.

În motivare, a susţinut că decizia recurată este nelegală şi că instanţa de apel nu a pus în discuţia părţilor recalificarea căii de atac, invocată din oficiu, iar părţile nu au fost citate în conformitate cu art. 22 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenta a mai susţinut că în mod nelegal i-a fost respins ca inadmisibil apelul promovat împotriva sentinţei civile nr. 362/03.08.2020 a Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în condiţiile în care sunt aplicabile prevederile Legii nr. 85/2006, astfel cum acestea au fost modificate prin art. 59 din Legea nr. 76/2013 şi noul C. proc. civ.

Aşadar, potrivit recurentei, în situaţia în care se apreciază că potrivit legii calea de atac este recursul, a solicitat instanţei supreme să recalifice apelul, conform art. 152 raportat la art. 22 alin. (4) C. proc. civ.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

La data de 07.07.2021, intimatul C.I.I. A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.

În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Analizând, cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ. la art. 457.

Litigiul, fundamentat pe dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 85/2006, are ca obiect cererea unui creditor de obligare a administratorului judiciar la acoperirea prejudiciului produs.

Dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 85/2006, în ansamblu, prevăd măsurile şi sancţiunile pe care judecătorul-sindic le poate aplica administratorului judiciar în cazul în care acesta nu îşi îndeplineşte sau îşi îndeplineşte în mod defectuos ori cu întârziere sarcinile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic.

În cazul amenzilor şi al despăgubirii reglementate de art. 22 din Legea nr. 85/2006, legiuitorul a statuat că se aplică, în mod corespunzător, prevederile art. 1084 şi 1085 C. proc. civ. de la 1865, în sensul că cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acesteia, cerere care se soluţionează prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu.

Articolul 1085 din C. proc. civ. de la 1865 are corespondent şi în noua reglementare, art. 191 din actualul C. proc. civ. prevăzând aceeaşi cale de atac, respectiv cererea de reexaminare.

Dispoziţiile noului C. proc. civ. sunt aplicabile în cauză, conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, având în vedere că litigiul a pornit la 18.04.2018.

Aşadar, procedura reglementată de art. 22 din Legea nr. 85/2006 reglementează o singură cale de atac - cererea de reexaminare.

Prin urmare, decizia nr. 64/19.02.2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, împotriva căreia s-a formulat prezenta cale extraordinară de atac, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, având în vedere atât obiectul litigiului, cât şi dispoziţiile arătate mai sus şi cele ale art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., apelul fiind la rândul său respins ca inadmisibil.

Prin urmare, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău împotriva deciziei nr. 64/19.02.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 februarie 2022.