Negative jurisdictional conflict resolved: promissory-note annulment action recharacterized as challenge to enforcement, jurisdiction vested in Bârlad District Court.

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, secţia Civilă la 17.09.2021, reclamanta S.C. VALEA TEIULUI S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate nulitatea absolută a biletului la ordin seria x nr. x, presupus a fi emis la 06.09.2021 în favoarea pârâtei pentru suma de 1.030.330 RON şi inexistenţa raporturilor juridice între părţi, să suspende executarea silită şi să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

La 29.09.2020, reclamanta a depus la dosar precizări, cu privire la al doilea capăt de cerere, în sensul că temeiul de drept al suspendării provizorii a executării silite este reprezentat de art. 719 alin. (7) C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1183/CC/07.10.2021, Tribunalul Vaslui, secţia Civilă a respins excepţia necompetenţei sale materiale, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomiţa.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că în ceea ce priveşte competenţa materială nu sunt incidente prevederile art. 89 din Legea nr. 58/1934 şi că în determinarea competenţei este aplicabil criteriul valoric, iar cum biletul la ordin a fost emis pentru suma de 1.030.330 RON, competenţa aparţine tribunalului.

A mai reţinut că sunt neîntemeiate argumentele pârâtei, care a susţinut că Judecătoriei Bârlad îi revine competenţa materială, întrucât obiectul litigiului nu este o contestaţie la executare, ci o acţiune întemeiată pe art. 63 din Legea nr. 58/1934, prin care se solicită constatarea nulităţii absolute a biletului la ordin.

Referitor la excepţia necompetenţei sale teritoriale, Tribunalul Vaslui, secţia Civilă, evocând art. 107 alin. (1) şi art. 113 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., a apreciat că în cauză se urmăreşte valorificarea unui drept de creanţă, astfel că acţiunea se încadrează în categoria cererilor personale, context în care a apreciat că Tribunalului Ialomiţa îi revine competenţa de soluţionare, ca instanţă în circumscripţia căreia pârâta îşi are sediul.

A înlăturat argumentele pârâtei, care a apreciat că sediul vânzătorului ar constitui un reper pentru stabilirea instanţei competente teritorial, în raport cu art. 20 din contractul nr. x/13.08.2021, întrucât dreptul şi obligaţia corelativă născute din biletul la ordin în discuţie sunt independente faţă de contractul de vânzare care ar fi ocazionat emiterea titlului de credit.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Ialomiţa, secţia Civilă la 15.10.2021.

Prin încheierea din 09.11.2021, Tribunalul Ialomiţa, secţia Civilă a luat act de susţinerile apărătorului reclamantei, care a precizat că acţiunea nu este întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun, ci pe dispoziţiile legii speciale.

Prin sentinţa civilă nr. 1322/F/25.11.2021, Tribunalul Ialomiţa, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că obiectul cauzei este o opoziţie la executare, astfel cum rezultă din acţiunea reclamantei, formulată în condiţiile Legii nr. 58/1934, iar potrivit art. 62, cu aplicarea art. 106 din această lege, incident şi în materia biletului la ordin, contestaţia se va introduce la instanţa de executare.

Aşa fiind, a subliniat că, din punct de vedere material, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine judecătoriei, iar dispoziţiile legale sus-menţionate instituie o competenţă teritorială exclusivă pentru judecarea opoziţiei la executare şi, reţinând că, în speţă, Judecătoria Bârlad a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu, reprezentat de biletul la ordin seria x nr. x emis la data de 06.09.2021, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea acestei instanţe.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Bârlad la 08.12.2021.

Prin sentinţa civilă nr. 36/12.01.2022, Judecătoria Bârlad a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomiţa; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că Tribunalul Ialomiţa a invocat excepţia necompetenţei sale materiale cu nerespectarea art. 130 alin. (2) C. proc. civ. deoarece, deşi a luat cunoştinţă la primul termen de judecată, 09.11.2021, că acţiunea este întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 58/1934 şi că nu este una fundamentată pe dreptul comun, ca urmare a precizărilor orale ale apărătorului reclamantei, a dispus declinarea cauzei la cel de-al doilea termen, care nu a fost acordat în baza art. 131 alin. (2) C. proc. civ.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea litigiului, Înalta Curte reţine următoarele:

Instanţa de fond a fost învestită cu o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 19 şi 63 din Legea nr. 58/1934, calificată de Tribunalul Ialomiţa ca o opoziţie la executare care are regimul juridic al unei contestaţii la executare şi căreia îi sunt aplicabile regulile de competenţă specifice.

Potrivit art. 62 alin. (2) din Legea nr. 58/1934, aplicabile şi biletului la ordin, conform art. 106 din aceeaşi lege, "Contestaţia se va introduce la instanţa de executare, care o va judeca potrivit C. proc. civ., de urgenţă şi cu precădere, înaintea oricărei alte pricini".

În conformitate cu prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", iar alin. (3) al aceluiaşi text legal prevede că "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

O dată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile prevăzute de norma menţionată, aceasta rămâne unica instanţă competentă să soluţioneze toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

Cum executarea silită a biletului la ordin în discuţie a fost încuviinţată de Judecătoria Bârlad, competenţa soluţionării prezentei cauze îi aparţine.

Se cuvine subliniat că la termenul din 09.11.2021, Tribunalul Ialomiţa a consemnat, admiţând cererile de amânare ale părţilor, că la termenul următor, 23.11.2021, va pune în discuţie competenţa instanţei.

În aceste condiţii, invocarea de către Tribunalul Ialomiţa, la termenul din 23.11.2021, a excepţiei necompetenţei sale materiale nu relevă încălcarea art. 131 alin. (2) C. proc. civ., aşa cum a apreciat Judecătoria Bârlad.

Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 februarie 2022.