Nulled appeals leave intact damages award for unauthorized space occupation

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2022

Asupra recursurilor de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 12.01.2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele B. şi S.C. C. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 772.813,10 RON, reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a spaţiului utilizat fără titlu de către pârâte şi a dobânzii legale penalizatoare aferentă debitului.

Prin sentinţa nr. 17/13.07.2020, Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta B. la plata către reclamantă a sumei de 44.454,25 RON, cu titlu de contravaloare a lipsei de folosinţă a spaţiului pentru perioada septembrie 2016- decembrie 2017, a obligat pârâta S.C. C. S.R.L. la plata către reclamantă a sumei de 12.753,59 RON, reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a spaţiului pentru perioada ianuarie- decembrie 2017 şi a obligat fiecare pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 1.750 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, fiecare pârâtă a declarat apel.

Prin decizia nr. 73/10.02.2021, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a respins apelurile ca nefondate.

Împotriva acestei decizii, atât B., cât şi S.C. C. S.R.L. au declarat recurs.

Cu titlu prealabil, se cuvine menţionat că examinarea susţinerilor expuse în memoriile de recurs relevă că acestea sunt identice, aşa încât ele vor fi prezentate şi analizate împreună.

Astfel, în motivare, după expunerea etapelor procesuale anterioare, autoarele căii de atac au invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată curţii de apel.

Subsumat ipotezei reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentele au susţinut că prin respingerea cererii de amânare depuse, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 15 C. proc. civ.

Sub acest aspect, au arătat că instanţa de prim control judiciar în mod greşit a apreciat că la dosarul cauzei nu se regăseşte dovada calităţii de reprezentant a apărătorului, în condiţiile în care acesta se afla în izolare din cauza infectării cu virusul Covid-19, fiind în imposibilitate de a emite împuternicire avocaţială.

Totodată, evocând prevederile art. 15 şi art. 222 C. proc. civ., au menţionat că dovada calităţii de reprezentant decurgea şi din faptul că în primă instanţă, au fost reprezentate de acelaşi avocat.

Prin prisma aceluiaşi motiv de nelegalitate, dar şi al celui prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., recurentele au susţinut că instanţa de prim control judiciar nu s-a pronunţat cu privire la motivele de apel identificate la punctele 1, 2 şi 4 din cererea de apel, decizia atacată fiind pronunţată astfel cu încălcarea dreptului la un proces echitabil şi a art. 480 C. proc. civ.

În continuare, reluând prezentarea situaţiei de fapt, a considerentelor primei instanţe şi a criticilor de netemeinicie formulate în susţinerea apelului promovat, au arătat că hotărârea instanţei de fond trebuia să se întemeieze pe fapte şi împrejurări certe, pe motive întemeiate pe probatoriul administrat, care să formeze convingerea părţii cu privire la legalitatea hotărârii pronunţate.

La 07.06.2021, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor ca neîntemeiate, iar la 05.07.2021, recurenta B. a răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor, care au fost înştiinţate că au dreptul să depună puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare; numai recurentele şi-au prezentat punctele de vedere.

Astăzi, în şedinţă publică, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia nulităţii recursurilor, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Articolul 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., condiţia legală fiind aceea ca dezvoltarea criticilor să facă posibilă încadrarea lor în motivele de casare reglementate de lege.

În speţă, recurentele au indicat în mod expres motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere când prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii sau hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Prin prisma primului motiv de casare invocat, deşi recurentele au indicat textele legale care ar fi fost încălcate de instanţa de prim control judiciar, analiza cererii de recurs relevă însă că nu au fost dezvoltate critici ce ar putea fi circumscrise acestui motiv, autoarele căii de atac criticând hotărârea atacată din perspectiva elementelor probatorii de la dosar şi a modului în care instanţa de apel a apreciat asupra lor.

Astfel, recurentele au afirmat că prin dispoziţia de respingere a cererii de amânare a judecării cauzei, la termenul din 27.01.2021, au fost încălcate art. 15 şi art. 222 C. proc. civ., arătând că avocatul care a semnat cererea se afla în izolare din cauza infectării cu virusul Covid-19 şi în imposibilitate de a emite o împuternicire avocaţială. Totodată, au mai relevat că dovada calităţii de reprezentant decurgea şi din faptul că în primă instanţă au fost reprezentate de acelaşi apărător.

Instanţa de prim control judiciar a evaluat înscrisurile aflate la dosar şi a reţinut că nu există la dosarul cauzei un înscris care să ateste calitatea de reprezentant a persoanei ce a formulat cererea de amânare.

În acest context, susţinerea recurentelor în sensul că dovada calităţii de reprezentant decurgea din reprezentarea lor, în faţa primei instanţe, de acelaşi avocat, nu poate avea o altă semnificaţie decât aceea că autoarele căilor de atac tind să obţină reevaluarea necesităţii de a prezenta împuternicirea avocaţială, cu alte cuvinte a unei chestiuni care implică administrarea unei probe, în dovedirea unei calităţi. Se cuvine subliniat şi că instanţa de apel nu a reţinut că avocatul autoarelor căilor de atac, împuternicit pentru reprezentarea lor în faţa primei instanţe, nu ar fi putut să declare apelul - doar o asemenea ipoteză putând să se constituie, în cazul în care ar fi fost incidentă, într-o veritabilă critică de legalitate.

În altă ordine de idei, Înalta Curte notează că recurentele atacă o măsură (aceea de respingere a cererii de amânare a cauzei) pe care, în realitate, instanţa de apel nu a luat-o, în contextul în care cererea formulată de avocat nu a fost luată în considerare în lipsa dovezii de reprezentant. De altfel, în condiţiile în care instanţa de apel a procedat la amânarea pronunţării, recurentele nici nu au susţinut o eventuală încălcare a procesului echitabil.

Or, astfel de critici nu pot fi supuse cenzurii instanţei de recurs, a cărei examinare este limitată, de însuşi conţinutul introductiv al art. 488 C. proc. civ., doar la criticile de nelegalitate, nu şi la cele de eventuală netemeinicie.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentelor referitoare la nepronunţarea instanţei de prim control judiciar asupra tuturor motivelor de apel, acestea sunt contrazise în mod neechivoc de considerentele deciziei atacate, astfel încât, din această perspectivă, critica apare ca fiind formală.

Mai mult, în susţinerea recursului, autoarele căii de atac au reiterat criticile din apel cu privire la netemeinicia hotărârii primei instanţe, fără a critica, în concret, aspectele reţinute de instanţa de apel.

Or, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanţei de prim control judiciar, iar motivele de recurs trebuie să cuprindă critica hotărârii judecătoreşti recurate, iar nu doar reiterarea susţinerilor părţilor din apel.

Aceasta, deoarece recursul este reglementat drept o cale de atac extraordinară, care priveşte analiza măsurii în care criticile aduse de recurente prin motivele de recurs hotărârii instanţei anterioare se încadrează sau nu în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanţele de fond, recurentele urmăresc, în realitate, să provoace un control de fond, de netemeinicie, cu toate că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, nu şi al treilea grad devolutiv.

Aşa fiind, în lipsa unor critici de nelegalitate, se reţine că motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ. au fost invocate în mod formal.

Prin urmare, criticile, în ansamblul lor, nu pot face obiectul analizei în calea extraordinară de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Faţă de considerentele expuse mai sus, subliniind că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursurile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursurile declarate de recurentele-pârâte B. şi S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 73/10.02.2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 februarie 2022.