Peremption of cassation appeal in lease and debt assignment dispute due to six-month inactivity

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă la 22.05.2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 22.459,41 RON, datorată în baza contractelor de închiriere din 05.01.2015 şi 04.01.2016, ce se compune din sumele de 18.861,79 RON, cu titlu de chirie neachitată aferentă perioadei 2015-2016 şi de 3.597,62 RON, reprezentând utilităţile neachitate, refacturate, aferente aceleiaşi perioade; reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor de 14.290,11 RON, cu titlu de penalităţi de întârziere în procent de 0,1%/zi de întârziere, calculate asupra chiriei neachitate, de la data scadenţei şi până la data introducerii acţiunii, precum şi în continuare până la data plăţii efective şi de 598,76 RON, reprezentând dobânda legală penalizatoare, aferentă debitului datorat cu titlu de utilităţi neachitate, calculată de la data scadenţei şi până la data introducerii acţiunii, precum şi în continuare până la data plăţii efective, în baza prevederilor din O.G. nr. 13/2011; de asemenea, a mai solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 55.039,98 euro, în echivalent în RON la cursul B.N.R. de la data plăţii, debit rezultat din contractul de cesiune de creanţă din 14.11.2016; a sumei de 38.059,50 RON, reprezentând dobânda legală penalizatoare, calculată de la data scadenţei şi până la data introducerii acţiunii, precum şi în continuare până la data plăţii, conform O.G. nr. 13/2011; reclamanta a mai pretins să fie obligată pârâta să-i restituie suma de 55.110,97 RON, reprezentând debit rezultat din contractul de împrumut din 10.04.2014 şi suma de 8.023,4 RON, cu titlu de dobândă legală penalizatoare, în baza O.G. nr. 13/2011, calculată de la data scadenţei şi până la data introducerii acţiunii, precum şi în continuare până la data plăţii, dar şi obligarea pârâtei la plata sumei de 279.367,73 RON, cu titlu de chirie şi utilităţi conform contractului de închiriere nr. x/03.10.2010 şi a sumei de 58.556,17 RON, reprezentând penalităţi de întârziere în procent de 0,01%/zi de întârziere calculate asupra chiriei neachitate de la data scadenţei şi până la data introducerii acţiunii, precum şi în continuare până la data plăţii efective; a mai solicitat şi plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 167/13.02.2019, Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă a respins atât excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, cât şi acţiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel care a fost respins prin decizia civilă nr. 777/A/21.10.2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, solicitând fie casarea ei şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată curţii de apel, fie modificarea ei şi admiterea apelului reclamantei.

Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susţinut că unul dintre motivele sale de apel a vizat modul în care prima instanţă a interpretat lipsa răspunsului la interogatoriu al intimatei.

Sub acest aspect, a arătat că intimatei i-a fost comunicat interogatoriul prin poştă, însă acesta a fost returnat cu menţiunea "destinatar mutat", că intimata nu a notificat instanţei schimbarea sediului, deşi avea această obligaţie potrivit art. 172 C. proc. civ. şi că nici în evidenţa de la Oficiul Registrului Comerţului nu apare vreo modificare a sediului social. În aceste condiţii, instanţa de apel a apreciat că lipsa răspunsului la interogatoriu nu reprezintă o mărturisire deplină sau un început de dovadă, conform art. 358 C. proc. civ. şi nici că ar fi existat vreo lipsă de procedură cu intimata.

Recurenta a relevat că nu se poate interpreta acelaşi fapt în două moduri diferite, în sensul că pe de o parte procedura este îndeplinită din perspectiva legalei citări a intimatei, dar pe de altă parte să nu se atribuie niciun efect juridic refuzului intimatei de a răspunde la interogatoriu.

În continuare, a redat dispoziţiile art. 166-167 C. proc. civ., susţinând că instanţa de apel, în măsura în care a apreciat că nu au fost îndeplinite dispoziţiile legale privind citarea, trebuia să efectueze demersuri sau să pună în vedere recurentei să identifice noua adresă a intimatei ori să procedeze la citarea intimatei prin publicitate. Aceasta cu atât mai mult cu cât chestiunea privitoare la interogatoriu era importantă pentru soluţia ce urma a fi pronunţată.

Prin urmare, având în vedere că soluţionarea apelului s-a făcut în lipsa unei părţi legal citate, respectiv a intimatei, recurenta a apreciat că se impune casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei pentru o nouă judecată curţii de apel.

Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a dezvoltat următoarele critici:

Decizia recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a art. 2.538 C. civ., deoarece în mod eronat a apreciat instanţa de apel că email-ul transmis de intimată la 12.01.2016 nu reprezintă o recunoaştere a datoriei, fiind lipsit de relevanţă faptul că nu a fost indicat cuantumul datorat.

A mai susţinut că intimata a făcut o plată parţială a debitului principal şi a recunoscut în acest sens întreaga sumă datorată, având în vedere că la 01.01.2016 avea o creanţă de 65.038,99 euro, din care a achitat 10.000 euro la 29.02.2016, conform graficului de rambursare din 12.01.2016, fiind astfel reconfirmată recunoaşterea debitului care a fost cedat recurentei prin contractul de cesiune din 14.11.2016.

Ultima critică se referă la greşita aplicare a art. 1.566-1.568 C. civ., în argumentarea căreia recurenta a arătat că a făcut dovada deplină a notificării contractului de cesiune către intimată atât prin poştă la 17.11.2016, cât şi prin e-mail la aceeaşi dată.

În drept, a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Intimata nu a depus întâmpinare.

În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Prin încheierea din 17.02.2021, Înalta Curte a admis în principiu recursul şi a stabilit termen în şedinţă publică, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., iar prin încheierea din 07.04.2021, a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că, deşi au fost legal citate, părţile nu s-au înfăţişat la strigarea cauzei şi nu au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor.

În şedinţa publică de astăzi, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia perimării cererii de recurs, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1), rap. la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Articolul 416 C. proc. civ. reglementează perimarea de drept a oricărei cereri de chemare în judecată şi căi de atac, chiar împotriva incapabililor, rămase în nelucrare, din vina părţii, timp de 6 luni.

Perimarea este o sancţiune procesuală determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în continuarea judecăţii şi instituirea ei are la bază rămânerea cauzei în nelucrare şi culpa procesuală a părţii în neefectuarea niciunui demers pentru repunerea cauzei pe rol. Pe lângă natura sa sancţionatorie, perimarea dă efect unei prezumţii de desistare a părţilor care, rămânând pasive, consfinţesc lipsa lor de interes în finalizarea judecăţii.

În speţă, judecata cauzei a fost suspendată prin încheierea din 07.04.2021, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar această încheiere constituie ultimul act de procedură îndeplinit în cauză, în condiţiile în care niciuna dintre părţi nu a solicitat reluarea judecăţii.

Aşadar, condiţiile perimării, aşa cum se desprind din prevederile art. 416 C. proc. civ., sunt îndeplinite în cauză, de la 07.04.2021 - data ultimului act de procedură şi până în prezent trecând mai mult de 6 luni, interval de timp în care niciuna dintre părţi nu a solicitat redeschiderea judecăţii.

Pentru considerentele expuse, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condiţiile art. 417-418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1), raportat la art. 416, art. 420 şi art. 421 C. proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 777/A/21.10.2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Cu drept de recurs în termen de 5 de zile de la pronunţare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 februarie 2022.