Pension recalculation revision: declination for new facts and rejection for missed one-month deadline on supreme practice alignment.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Appeals and Justice (ICCJ) dismissed the revision request as tardy and declined material jurisdiction to the Bucharest Court of Appeal regarding the alternative ground. The case involved a pensioner challenging a social insurance decision that excluded certain supplementary income from his pension calculation; after the lower court admitted the claim and the appellate court reversed it, the claimant filed for revision based on both the discovery of new facts and the need to align with a Supreme Court decision. The ICCJ held that under Article 510(1) of the Civil Procedure Code, the Court of Appeal is the competent authority to hear revisions based on new facts under Article 509(1)(6), leading to a declination of jurisdiction. Conversely, for the revision ground based on Supreme Court practice under Article 509(1)(8), the court applied Article 511(1)(8), finding the one-month filing period lapsed on October 18, 2021, rendering the November 11, 2021 submission tardy and subject to dismissal under Article 185(1). Consequently, the ICCJ declined jurisdiction for the new-facts claim to the Court of Appeal and definitively rejected the revision based on practice alignment as out-of-time, leaving the appellate court's decision dismissing the claimant's action in force regarding that specific procedural path.
Legislator headnote
AI generatedart. 510 alin. (1) C. proc. civ, art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ; Pension recalculation revision: declination for new facts and rejection for missed one-month deadline on supreme practice alignment: The case involved a pensioner challenging a social insurance decision that excluded certain supplementary income from his pension calculation; after the lower court admitted the claim and the appellate court reversed it, the claimant filed for revision based on both the discovery of new facts and the need to align with a Supreme Court decision. The ICCJ held that under Article 510(1) of the Civil Procedure Code, the Court of Appeal is the competent authority to hear revisions based on new facts under Article 509(1)(6), leading to a declination of jurisdiction. Conversely, for the revision ground based on Supreme Court practice under Article 509(1)(8), the court applied Article 511(1)(8), finding the one-month filing period lapsed on October 18, 2021, rendering the November 11, 2021 submission tardy and subject to dismissal under Article 185(1). Consequently, the ICCJ declined jurisdiction for the new-facts claim to the Court of Appeal and definitively rejected the revision based on practice alignment as out-of-time, leaving the appellate court's decision dismissing the claimant's action in force regarding that specific procedural path.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the first operative order to identify the specific ground for revision regarding which jurisdiction is declined to the Court of Appeal.
Cited in the second operative order to identify the specific ground for revision which is dismissed as tardy.
Full text
Şedinţa publică din data de 9 februarie 2022
Asupra cererii de revizuire de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 03.12.2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta să-i recalculeze drepturile de pensie cu valorificarea tuturor veniturilor menţionate în adeverinţa nr. x/13.10.2017 emisă de S.C. B. S.A. şi să-i plătească diferenţele datorate în urma acestei recalculări, actualizate cu rata inflaţiei de la data plăţii, la care se adaugă dobânda legală.
Prin sentinţa civilă nr. 6868/02.12.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis acţiunea şi a anulat decizia nr. 221185/03.10.2019 emisă de pârâtă, a obligat pârâta să emită o decizie prin care să stabilească, începând cu 08.07.2019, drepturile de pensie ale reclamantului cu valorificarea şi a veniturilor suplimentare reprezentând total venituri suplimentare evidenţiate în adeverinţa nr. x/13.10.2017 emisă de B. S.A. şi să plătească reclamantului, începând cu data de 08.07.2019, diferenţele dintre pensia recalculată conform prezentei hotărâri şi pensia efectiv plătită, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective şi la care se va calcula şi plăti dobânda legală de la data scadenţei fiecărei sume până la plata efectivă.
Împotriva acestei sentinţe, Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 4261/17.09.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a respins acţiunea ca nefondată.
La 11.11.2021, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a fost înregistrată cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 4261/17.09.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
În motivare, a prezentat pe larg argumentele pe care le-a invocat în faţa instanţelor de fond, susţinând în esenţă că la emiterea deciziei de pensionare nu s-a luat în calcul sporul de vechime şi că în perioada anilor 1977-1990 în carnetul de muncă se înregistra doar salariul tarifar, fără sporuri, indemnizaţii sau alte adausuri.
Potrivit revizuentului, hotărârea atacată creează o discriminare între persoane care au lucrat în aceeaşi instituţie sau în instituţii similare, în acelaşi timp şi în aceleaşi condiţii.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
Astăzi, în şedinţă publică, Înalta Curte a invocat, din oficiu, în temeiul art. 510 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei sale materiale în soluţionarea cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., asupra căreia, cu prioritate, reţine următoarele:
Conform art. 510 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere."
Cum, în speţă, hotărârea a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, competenţa materială a soluţionării cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. îi aparţine, aşa încât urmează să fie declinată în favoarea sa.
Analizând excepţia tardivităţii cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
Decizia atacată cu revizuire a fost pronunţată în apel într-un conflict de asigurări sociale, aşa încât ea are caracter definitiv de la pronunţare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.
Conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., "când termenul se socoteşte pe săptămâni, luni sau ani, el se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. (…)", iar potrivit alin. (2), "când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează".
Calculând termenul de revizuire cu respectarea acestor dispoziţii, Înalta Curte constată că, în speţă, termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii atacate, s-a împlinit la 18.10.2021.
Revizuentul a promovat calea de atac la 11.11.2021, după împlinirea acestui termen.
Neexercitarea oricărui act procedural în termenul legal atrage decăderea, în afară de cazul când legea dispune altfel, în conformitate cu art. 185 alin. (1) C. proc. civ.
Prin urmare, Înalta Curte constată că cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost formulată cu depăşirea termenului legal şi, făcând aplicarea prevederilor legale mai sus evocate, o va respinge ca tardiv introdusă.
Pentru considerentele ce preced, în baza art. 510 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea art. 132 alin. (3) C. proc. civ. şi a art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., văzând şi dispoziţiile art. 513 alin. (6) C. proc. civ., instanţa supremă urmează să decline în favoarea Curţii de Apel Bucureşti competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi să respingă ca tardivă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină în favoarea Curţii de Apel Bucureşti competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 4261/17.09.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva aceleiaşi decizii, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Fără nicio cale de atac în ceea ce priveşte dispoziţia de declinare.
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, în ce priveşte dispoziţia de respingere ca tardivă a cererii de revizuire.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 februarie 2022.