Inadmissibility of appeal in individual labor conflicts due to exclusion from extraordinary remedy

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2022

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la 30.07.2020, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii S.C. B. S.R.L. şi C., solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să oblige pârâta-angajatoare să-i plătească suma de 2.080 RON, reprezentând drepturi salariale restante, aferente perioadei de preaviz 15.05.2020-16.06.2020, indemnizaţia de şomaj tehnic, concediul de odihnă neefectuat în perioada 2018-2020, 480 de ore lucrate peste programul normal de muncă, 864 de ore lucrate în weekend-uri şi 270 de ore lucrate în zilele de sărbătoare legală, sume ce se vor actualiza cu rata inflaţiei şi la care se adaugă dobânda legală şi penalităţi de întârziere, începând cu data introducerii acţiunii şi până la plata efectivă.

Prin sentinţa nr. 520/15.04.2021, Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtei C. şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosinţă, a admis în parte acţiunea formulată împotriva pârâtei S.C. B. S.R.L., a obligat această pârâtă să achite reclamantei suma de 2.545,07 RON, cu titlu de drepturi salariale cuvenite şi neachitate în perioada 18.06.2018-18.01.2019, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală la data plăţii efective, a respins capetele de cerere având ca obiect plata drepturilor salariale pe perioada 15.05.2020-16.06.2020, plata indemnizaţiei de şomaj şi orele lucrate în zilele de duminică şi a obligat pârâta S.C. B. S.R.L. să achite reclamantei suma de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 2570/13.09.2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a promovat o cale de atac, intitulată "contestaţie", care a fost calificată la termenul de astăzi ca fiind recurs, în considerarea argumentelor prezentate în practicaua prezentei decizii.

Invocând încălcarea dispoziţiilor art. 20, art. 41 şi art. 47 din Constituţia României, precum şi ale art. 23 alin. (1) şi (3), art. 24 şi art. 25 alin. (1) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, recurenta a arătat că nu i-a fost valorificată ca vechime în muncă perioada în care a lucrat la societăţile deţinute de numitul C., acesta din urmă refuzând să îi pună la dispoziţie documentele necesare în vederea obţinerii şomajului, context în care a pierdut în total trei ani care puteau fi valorificaţi ca vechime în muncă.

Potrivit recurentei, i-a fost îngrădit dreptul de a acumula vechime în muncă şi cel de a beneficia de pensie.

A mai arătat că într-un alt dosar, nr. x/2020, a făcut dovada existenţei a patru contracte individuale de muncă din care reiese continuitatea în muncă, astfel încât a apreciat că avea dreptul să beneficieze de indemnizaţia de şomaj, conform normelor legale.

La 29.12.2021, intimata S.C. B. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea căii de atac exercitate.

La termenul de astăzi, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia de inadmisibilitate a recursului, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ. la art. 457.

Recursul are ca obiect decizia nr. 2570/13.09.2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale într-un conflict de muncă.

Potrivit art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, hotărârile prin care se soluţionează cererile referitoare la conflictele individuale de muncă sunt supuse numai apelului.

Totodată, potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (…) conflictele de muncă şi de asigurări sociale (…)".

Articolul 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

În raport cu dispoziţiile legale enunţate, Înalta Curte constată că decizia nr. 2570/13.09.2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, împotriva căreia a fost declarat prezentul recurs, era definitivă de la pronunţare, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Prin urmare, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 2570/13.09.2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 februarie 2022.