Labor dispute appeal declared inadmissible as final judgment in individual labor conflicts is not subject to cassation review.

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia I civilă la data de 29.01.2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., anularea deciziei nr. 42/23.12.2019 emisă de pârâtă, reîncadrarea sa pe funcţia deţinută anterior aplicării sancţiunii disciplinare, dar şi obligarea pârâtei la plata de despăgubiri băneşti egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi băneşti de care ar fi beneficiat de la data aplicării sancţiunii disciplinare şi până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 455/15.07.2020, Tribunalul Botoşani, secţia I civilă a respins ca nefondată contestaţia.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a declarat apel, care a fost respins prin decizia nr. 785/17.11.2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, solicitând casarea ei şi rejudecarea cauzei, în fond.

În motivare, a susţinut că instanţa de apel nu a făcut aplicarea corectă a dispoziţiilor legale referitoare la nulitatea actului juridic pentru lipsa consimţământului, în condiţiile în care decizia nr. 42/23.12.2019 emisă de intimată trebuia verificată sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, respectiv însuşită de către preşedintele executiv al B., pentru a putea produce efecte juridice. În acest sens, a evocat art. 1.204 C. civ. şi a arătat că sancţiunea care intervine este cea a nulităţii absolute.

Recurentul a mai susţinut că în măsura în care instanţa de apel ar fi interpretat art. 4 din dispoziţia nr. x/2020 a preşedintelui B., în raport cu art. 1.268 alin. (3) C. civ., soluţia trebuia să fie aceea de admitere a acţiunii.

De asemenea, a mai apreciat că instanţa de apel a omis să analizeze art. 62 alin. (3) din Codul muncii.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 01.11.2021, intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului.

În argumentarea primei excepţii, a arătat că recursul are ca obiect o decizie cu caracter definitiv, în raport cu art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., pronunţată în soluţionarea unui litigiu de muncă, fiind incidente prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. şi ale art. 274 din Codul muncii.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, intimata a menţionat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., întrucât susţinerile recurentului nu se încadrează în motivele de casare de la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, dar şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), rap. la art. 494 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ. la art. 457.

Recursul are ca obiect decizia nr. 785/17.11.2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă într-un conflict de muncă.

Potrivit art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, hotărârile prin care se soluţionează cererile referitoare la conflictele individuale de muncă sunt supuse numai apelului.

Totodată, potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (…) conflictele de muncă şi de asigurări sociale (…)".

Iar art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

În raport cu dispoziţiile legale enunţate, Înalta Curte constată că decizia nr. 785/17.11.2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, împotriva căreia a fost declarat prezentul recurs, era definitivă de la pronunţare, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Prin urmare, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

Cererea intimatei-pârâte de obligare a recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă ca neîntemeiată, având în vedere lipsa dovezilor privind efectuarea acestor cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 785/17.11.2020, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

Respinge cererea intimatei-pârâte de acordare a cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 februarie 2022.