Cassation inadmissibility of consumer protection appeals regarding abusive credit contract clauses

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2022

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 21.07.2020, reclamantele A. şi B. au chemat în judecată pârâtele C. S.A. şi S.C. D. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să anuleze clauzele cuprinse în contractul de credit de consum nr. x/06.02.2008, care privesc implicit riscul valutar, dobânda de referinţă variabilă revizuibilă semestrial (art. 5), comisionul de acordare credit (art. 10.a) şi comisionul de administrare (art. 10.b); reclamantele au mai solicitat obligarea pârâtelor la a le restitui sumele achitate cu titlu de clauză de risc valutar, dobândă curentă revizuibilă, comision de acordare şi comision de administrare, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare în cuantum de 10,25% de la data plăţii acestora, conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, dar şi obligarea pârâtei C. S.A. să emită un nou grafic de rambursare ca urmare a anulării clauzelor abuzive, având în vedere şi sumele achitate până la momentul emiterii graficului.

Prin sentinţa civilă nr. 49/C/25.02.2021, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, a admis în parte acţiunea, a constatat caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzelor cuprinse în contractul de credit bancar nr. x/06.02.2008, prevăzute la art. 5, în ce priveşte modul de calcul al dobânzii variabile şi la art. 10 lit. a) şi b), referitoare la comisionul de acordare şi la comisionul de administrare a creditului, şi a dispus înlăturarea acestora din contract; a obligat pârâtele să restituie reclamantei B. sumele reprezentând dobânda încasată în plus, peste procentul de 7,4%, în perioada cuprinsă între 06.02.2009 şi data pronunţării hotărârii, prin modificarea unilaterală a ratei dobânzii variabile, precum şi a sumelor încasate ulterior cu acelaşi titlu, conform graficului de rambursare aferent contractului, până la data rămânerii definitive a hotărârii, suma de 1.625 euro, reprezentând comision de acordare şi suma de 9.750 euro, reprezentând comision de administrare a creditului; a dispus actualizarea fiecărei sume acordate cu dobânda legală calculată de la data scadenţei şi până la data restituirii efective; a respins restul pretenţiilor reclamantelor.

Împotriva acestei sentinţe, pârâtele au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 785/Ap/17.06.2021, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a admis în parte apelul declarat de C. S.A. şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a obligat C. S.A. să restituie reclamantei B. suma de 552,5 euro, reprezentând comision de administrare a creditului şi a obligat pârâta S.C. D. S.R.L. să restituie diferenţa de 9.197,5 euro, percepută cu acelaşi titlu, de comision de administrare a creditului; a obligat pârâta C. S.A. să restituie reclamantei B. dobânda încasată în plus peste procentul de 7,4%, prin modificarea unilaterală a ratei dobânzii variabile în perioada cuprinsă între 06.02.2009 şi data cesiunii de creanţă şi pe pârâta S.C. D. S.R.L. să restituie dobânda încasată în plus peste procentul de 7,4%, prin modificarea unilaterală a ratei dobânzii variabile, de la data cesiunii de creanţă până la data pronunţării sentinţei apelate, precum şi în continuare şi până la data rămânerii definitive a hotărârii; a păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate; a respins apelul declarat de pârâta S.C. D. S.R.L. împotriva aceleaşi sentinţe.

Împotriva acestei decizii, S.C. D. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, curţii de apel.

În motivare, după prezentarea situaţiei de fapt, recurenta a susţinut în esenţă că instanţa de apel a interpretat în mod greşit prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000, atunci când a apreciat că termenii folosiţi în cuprinsul clauzelor atacate ca fiind abuzive nu ar fi clari, neechivoci şi exprimaţi în mod inteligibil, context în care intimatele-reclamante nu ar fi avut posibilitatea negocierii lor, fapt ce a condus şi la îndeplinirea celorlalte condiţii referitoare la reaua-credinţă şi la dezechilibrul semnificativ creat între drepturile şi obligaţiile părţilor; după ce a prezentat pe larg aspecte legate de neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 4 din Legea nr. 193/2000, autoarea căii de atac a arătat că prin semnarea contractului de credit intimatele-reclamante au confirmat că au citit, înţeles şi acceptat termenii şi condiţiile contractuale.

A mai susţinut că dreptul băncii de a modifica nivelul dobânzii în cursul executării contractului de credit este reglementat prin alin. (1) teza a II-a din Anexa la Legea nr. 193/2000, astfel că a apreciat că nu este abuzivă clauza privind caracterul variabil al dobânzii, în condiţiile în care consumatorul are posibilitatea de a rambursa anticipat creditul.

Potrivit recurentei, întrucât la data încheierii contractului de credit, împrumutatului i-a fost înmânat şi un grafic de rambursare pe toată perioada contractuală, inclusiv pentru cea în care dobânda era variabilă, rezultă că intimatele-reclamante au avut reprezentarea sumelor plătite cu acest titlu.

Astfel, în opinia recurentei, este îndeplinită cerinţa referitoare la exprimarea într-un limbaj uşor şi inteligibil a clauzei contractuale, întrucât graficul de rambursare face parte integrantă din contractul de credit, iar menţiunile din cuprinsul acestuia reflectă lămurirea clauzelor referitoare la costul creditului.

Totodată, a relevat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000 care exclud de la controlul caracterului abuziv clauzele referitoare la preţul contractului, dobânda contractuală fiind o parte semnificativă din preţul contractului.

În ceea ce priveşte clauza referitoare la comisionul de acordare, recurenta a susţinut că aceasta este exprimată inteligibil în cuprinsul contractului, nefiind necesare cunoştinţe de specialitate pentru a înţelege ce reprezintă. De altfel, acest comision este reprezentat de o sumă fixă, comisionul fiind cunoscut şi asumat, dar şi achitat integral o dată cu prima tragere a creditului, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute pentru constatarea caracterului abuziv. Potrivit recurentei, C. S.A. nu avea obligaţia de a explica în cuprinsul contractului scopul pentru care este perceput, rolul acestuia fiind cel de acoperire a cheltuielilor făcute de finanţator cu personalul şi logistica angrenate în analiza verificării bonităţii şi eligibilităţii clientului.

Referitor la clauza privind comisionul de administrare, reglementat prin dispoziţiile din O.U.G. nr. 50/2010, a relevat că scopul acestui comision a fost acela de a acoperi cheltuielile efectuate de bancă în legătură cu monitorizarea contractului.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 05.10.2021 intimatele-reclamante au depus la dosar întâmpinare prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, iar la 22.10.2021 recurenta-pârâtă a răspuns la întâmpinare.

La 17.12.2021 intimata-pârâtă C. S.A. a depus întâmpinare, solicitând admiterea recursului.

Analizând în mod prioritar, potrivit art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

În speţă, reclamantele au învestit instanţele judecătoreşti cu o cerere în materia protecţiei consumatorilor la 21.07.2020, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, care a modificat C. proc. civ.

În aceste condiţii, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin acest act normativ, potrivit cărora "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate (...) în cererile în materia protecţiei consumatorilor".

Întrucât obiectul recursului îl constituie o decizie pronunţată în apel, în cadrul unei cereri în materia protecţiei consumatorilor, Înalta Curte constată că decizia atacată era definitivă încă de la pronunţare, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Afirmaţiile recurentei referitoare la caracterul evaluabil al litigiului nu sunt de natură să conducă la admisibilitatea recursului, în condiţiile în care litigiul dedus judecăţii izvorăşte dintr-un contract de credit încheiat între un consumator şi o societate bancară şi este fundamentat pe dispoziţiile Legii nr. 193/2000.

Prin urmare, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

Întrucât recurenta a pierdut procesul, aceasta urmează să fie obligată, la cererea intimatei-reclamante A., în baza art. 451, 452 şi 453 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., la plata sumei de 1.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. D. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 785/Ap/17.06.2021, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Obligă recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă A. a sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 februarie 2022.