Annulment of appeal for failure to articulate non-devolutive points of illegality regarding health insurance control of radiation therapy billing

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2022

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal la 20.08.2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Ilfov, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să anuleze în parte raportul de control operativ nr. 264/01.04.2019 întocmit de pârâtă, în ceea ce priveşte aplicarea măsurii de diminuare cu 10% a contravalorii serviciilor de radioterapie atât pentru luna august 2018, respectiv cu suma de 230.272 RON, cât şi pentru luna septembrie 2018, cu suma de 215.040 RON, să oblige pârâta să restituie reclamantei suma totală de 445.312 RON, reţinută în baza raportului, cu cheltuieli de judecată.

La 02.12.2019, reclamanta a depus la dosar o cerere adiţională, arătând că solicită şi anularea procesului-verbal nr. x/09.05.2019 întocmit de Comisia de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva raportului de control operativ nr. 264/01.04.2019.

Prin încheierea din 10.12.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale funcţionale, a scos de pe rol cauza şi a trimis dosarul spre competentă soluţionare secţiei a VI-a Civilă din cadrul aceleiaşi instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 2533/09.12.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamanta, calea de atac astfel exercitată fiind respinsă prin decizia civilă nr. 1167A/05.07.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Împotriva acestei decizii civile, a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii apelului.

În motivare, a susţinut că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile Ordinului comun nr. 1782/576/2006 al Ministrului Sănătăţii şi preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, H.G. nr. 900/2012, Ordinelor nr. 581/2014 şi nr. 98/2015 ale preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, Legii nr. 95/2006 şi cele ale art. 7 lit. j) din Anexa 5 la Normele tehnice aprobate prin Ordinul nr. 245/31.03.2017 al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

A arătat că instanţa de apel a statuat că "fişa de spitalizare de zi trebuie să conţină informaţii precise şi reale cu privire la data şi durata vizitei, precum şi a procedurii medicale/tratamentului efectuat", conform pct. 8, 11 şi 13 din Anexa nr. 5 la Ordinul nr. 1782/576/2006.

Procedând astfel, potrivit recurentei, instanţa de apel practic a motivat în drept raportul de control operativ nr. 264/01.04.2019, fără să ţină cont de faptul că trebuia să îşi rezume controlul la conţinutul efectiv al actului contestat, mai ales că ceea ce se criticase era tocmai lipsa indicării de către intimată a normei legale pretins nesocotite.

În opinia recurentei, chiar dacă s-ar aprecia că totuşi instanţa de apel avea căderea de a stabili normele legale pe care echipa de control ar fi trebuit să le indice în cuprinsul actului sancţionator, în mod nelegal şi netemeinic a apreciat că nu le-ar fi respectat.

În continuare, a relevat că Anexa 5 la Ordinul nr. 1786/576/2006 nu prevede obligaţia semnării de către pacienţi a fişelor de spitalizare zilnică (FSZ) şi nici ca serviciile de radioterapie raportate în sistemul informatic unic integrat (SIUI) să fie înregistrate în FSZ strict în propunerea iniţială a schemei de tratament.

A mai susţinut că pe parcursul litigiului intimata a precizat că nu a aplicat sancţiunea pentru nesemnarea de către pacienţi a fişelor de spitalizare zilnică, ci numai pentru neînregistrarea în respectivele fişe a unor servicii de radioterapie raportate în SIUI.

Totodată, a arătat că instanţa de apel a omis să analizeze afirmaţiile referitoare la practica pe care recurenta şi-a asumat-o strict la semnarea schemei iniţiale de tratament, iar nu a schemei cu tratamentele efectuate.

După o prezentare detaliată a conţinutului filei 4 din fişa de spitalizare zilnică, a modalităţii de completare în ceea ce priveşte schema iniţială de tratament şi modificărilor ce pot interveni pe parcurs în tratamentele efectuate, precum şi a etapelor de completare, recurenta a susţinut că, în optica legiuitorului, relevant pentru completarea FSZ este tratamentul efectuat, iar nu cel programat.

A subliniat că solicitarea de către intimată a semnăturii pacientului pe fişa de spitalizare zilnică nu are temei legal, astfel că este nelegal şi netemeinic refuzul de a analiza fila x din FSZ care conţine tratamentele efectuate pe motiv că nu poartă semnătura pacienţilor.

A mai susţinut că instanţa de apel a ignorat normele legale în ceea ce priveşte cardul naţional de sănătate, context în care a dezvoltat argumente referitoare la faptul că schema iniţială de tratament conţine semnătura olografă a pacienţilor, iar tratamentele efectiv realizate au fost semnate cu cardul naţional de sănătate, în raport cu dispoziţiile H.G. nr. 900/2012, ale Ordinelor nr. 581/2014 şi nr. 98/2015 ale preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi ale Legii nr. 95/2006.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 02.11.2021, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, iar la 16.11.2021, recurenta a răspuns la întâmpinare.

Astăzi, în şedinţă publică, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia nulităţii recursului, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, dezvoltarea motivelor trebuie să facă posibilă încadrarea lor în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În cauză, recurenta a indicat în mod expres motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Analiza memoriului de recurs relevă însă că nu au fost formulate critici de nelegalitate împotriva deciziei atacate.

Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sub aparenţa interpretării şi aplicării greşite a mai multor acte normative, autoarea căii de atac a criticat decizia curţii de apel, susţinând în esenţă că în mod greşit instanţa de apel a apreciat că nu au fost respectate prevederile legale referitoare la modalitatea de completare a fişei de spitalizare reglementate prin Ordinul comun nr. 1782/576/2006 al Ministrului Sănătăţii şi preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

Pornind de la această afirmaţie, recurenta a expus în memoriul de recurs argumente cu privire la probatoriul administrat, modalitatea de completare a fişelor de spitalizare şi procedura de lucru adoptată, subliniind că schemele iniţiale de tratament au fost semnate de către pacienţi şi că nu se mai impunea semnătura olografă a acestora şi pentru tratamentele efectuate menţionate la fila x din fişă, având în vedere că au fost semnate cu cardul naţional de sănătate. Totodată, a mai susţinut că intimata nu a indicat dispoziţiile legale din cuprinsul Ordinului nr. 1782/576/2006 care nu ar fi fost respectate la momentul întocmirii fişei de spitalizare şi că instanţa de apel trebuia să analizeze strict conţinutul raportului de control operativ nr. 264/01.04.2019 contestat, fără să îl motiveze în drept, mai ales că ceea ce criticase era tocmai lipsa indicării vreunui temei de drept.

Niciuna dintre aceste susţineri nu conturează o veritabilă critică de nelegalitate care să poată fi subsumată motivelor de recurs reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., recurenta urmărind să obţină o nouă evaluare a fondului pretenţiilor şi a materialului probator (în concret, a conţinutului fişelor de spitalizare de zi), incompatibilă cu natura nedevolutivă a recursului.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost invocat doar în mod formal, iar aspectele de netemeinicie invocate de recurentă nu pot fi analizate în calea extraordinară de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sens procedural. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă, din moment ce, aşa cum s-a arătat, analiza memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Mai mult decât atât, prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanţa de apel, recurenta tinde să obţină o nouă verificare a susţinerilor sale, cu toate că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, iar nu şi al treilea grad devolutiv.

De aceea, examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică care să poată fi circumscrisă ipotezelor pe care art. 488 alin. (1) C. proc. civ. le reglementează.

În consecinţă, având în vedere considerentele care preced, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1167A/05.07.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 februarie 2022.