Territorial jurisdiction for judicial officers as plaintiffs under Article 127(1) Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă la data de 25 noiembrie 2021 sub nr. x/2021, reclamanta A. a formulat în contradictoriu cu pârâta Casa Teritorială de Pensii Argeş, contestaţie împotriva deciziei de actualizare a pensiei de serviciu nr. x din 12 octombrie 2021, dar şi decizia privind revizuirea pensiei nr. x din 12 octombrie 2021, în conformitate cu prevederile art. 139 (3) din Legea nr. 127/2019, atât sub aspectul vechimii, dar şi a cuantumului drepturilor băneşti existente în cuprinsul acestora.

În consecinţă solicită ca în urma admiterii prezentei actiuni civile să se dispună următoarele:

- anularea deciziilor de actualizare a pensiei de serviciu nr. x din 12 octombrie 2021 şi privind revizuirea pensiei nr. x din 12 octombrie 2021, emise de către pârâtă;

- obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii în care să se menţioneze corect datele vizând stabilirea drepturilor de pensie de serviciu, respectiv: vârsta la data pensionării de 52 de ani şi 8 luni de zile; vechimea în total de 29 de ani, o lună şi o zi, acordarea procentului de majorare conform art. 82 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, toate calculate la baza de calcul stabilită prin sentinţa civilă nr. 2903/24.05.2021;

- obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente pentru suma datorată de pârâtă pe perioada calculată de la data de 2 noiembrie 2020 până la data achitării integrale a drepturilor de pensie, precum şi acordarea cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocaţial.

Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 340 din 2 februarie 2022 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamanta A., în favoarea Tribunalului Argeş.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 95 C. proc. civ. raportat la art. 152-154 din Legea nr. 263/2010, ce prevăd că tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind indemnizaţii prevăzute prin legi cu caracter special, iar cererea îndreptată împotriva casei de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul şi, cum în cauză, acesta are domiciliul în judeţul Argeş, instanţa consideră că revine Tribunalului Argeş competenţa de soluţionare a cauzei.

Pe rolul Tribunalului Argeş, cauza a fost înregistrată la data de 22 februarie 2022 sub acelaşi nr. de dosar.

Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 4495/2022 din 22 septembrie 2022 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat cauza privind pe reclamanta A., spre competentă soluţionare în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Argeş şi Tribunalul Dâmboviţa s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 25 noiembrie 2022, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între Tribunalul Argeş şi Tribunalul Dâmboviţa care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă.

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate, Înalta Curte constată că reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii, în principal, anularea unor decizii emise şi emiterea unor noi decizii.

Din analiza cererii de chemare în judecată, rezultă că nemulţumirile reclamantei se referă la vârsta standard de pensionare şi vechimea în magistratură, reţinute prin deciziile contestate si la neacordarea procentului de majorare, conform art. 82 alin. (4) din Legea nr. 303/2004.

Având în vedere situaţia reclamantei existentă la acest moment, Înalta Curte constată că în prezent, reclamanta are funcţia de judecător la Curtea de Apel Piteşti, dat fiind că ulterior, prin Decretul Preşedintelui României nr. 755 din 28 iunie 2021 pentru reîncadrarea în funcţie a unui judecător, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 634 din 28 iunie 2021, s-a dispus reîncadrarea sa în funcţia de judecător la Curtea de Apel Piteşti, în temeiul prevederilor art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 125 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţia României, republicată, ale art. 33 A 1 şi ale art. 83 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 40 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Conform art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

Aşadar, art. 127 C. proc. civ. este o normă specială de competenţă, care se aplică atunci când reclamantul din cererea principală este o persoană care îşi desfăşoară activitatea în justiţie, ca judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier şi care impune, atunci când acţiunea este de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, să sesizeze una din instanţele judecătoreşti de acelaşi grad, aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

În acest sens, se reţine că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 7/16.05.2016, pronunţată în recurs în interesul legii a interpretat restrictiv aplicarea textului de lege ce consacră competenţa facultativă, reţinând în dispozitivul deciziei că:

"Sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanţă".

Prin urmare, aceste dispoziţii fiind de ordine publică, Înalta Curte constată că reclamantul era îndreptăţit să sesizeze una din instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre Curţile de Apel învecinate cu Curtea de Apel Piteşti, având în vedere că în prezent reclamanta are funcţia de judecător la Curtea de Apel Piteşti, context în care, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei teritoriale şi va declina cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă.

Aşadar, norma prevăzută de art. 127 C. proc. civ. are incidenţă în cauză, prevalând faţă de dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul Muncii republicat, coroborat cu art. 210 din Legea nr. 62/2011, dată fiind funcţiunea normei statuate de art. 127 C. proc. civ. şi anume aceea de înlăturarea oricărei suspiciuni de soluţionare părtinitoare a cauzei datorate calităţii părţii.

Aşa fiind, în raport cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2022.