Competence for salary difference claims by auxiliary judicial staff: exclusivity of labor dispute rules over facultative competence for judges and clerks

Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, secţia Civilă la 9 noiembrie 2020 sub nr. x/2020, reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii CURTEA DE APEL TÂRGU MUREŞ şi TRIBUNALUL HARGHITA au solicitat:

1) Obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri egale cu diferenţa dintre salariul încasat şi salariul ce ar fi trebuit să includă creşterile prevăzute de O.G. nr. 9/2005 şi O.U.G. nr. 10/2007, pentru perioada 24.04.2005 - 08.04.2015, în care sunt cuprinse inclusiv creşterile salariale aduse de intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009 (01.01.2020) şi intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2015 (08.04.2015);

2) Actualizarea sumelor de mai sus cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică, precum şi aplicarea dobânzii legale, justificate pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate şi până la plata efectivă a acestor sume.

În fapt, reclamanţii arată că în perioada vizată prin acţiune au avut calitatea de personal conex în cadrul Judecătoriei Gheorgheni.

Tribunalul Harghita, secţia Civilă, prin sentinţa civilă nr. 196 din 25 februarie 2021 a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bacău, secţia civilă, complete specializate pentru soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale, reţinând incidenţa prevederilor art. 95 alin. (1) pct. 1 şi art. 127 alin. (1), alin. (2)1 şi alin. (3) din C. proc. civ., raportate la dispoziţiile art. 269 alin. (1) din Codul muncii, coroborate ce cele ale art. 129 alin. (3) şi art. 132 alin. (1) şi (2) pct. 3 din C. proc. civ.

Pe rolul Tribunalului Bacău, cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr de dosar, la data de 12 aprilie 2021.

Tribunalul Bacău, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 826/2022 din 5 octombrie 2022 a admis excepţia de necompetenţă a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Harghita, reţinând incidenţa dispoziţiilor de drept comun cuprinse în art. 269 din Codul muncii şi, respectiv art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Bacău şi Tribunalul Harghita s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 16 noiembrie 2022, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Harghita.

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate de reclamanţii A., B., C., având calitatea de personal conex în cadrul Judecătoriei Gheorgheni, îndeplinind funcţia de aprod, agent procedural şi de şofer, Înalta Curte constată că în prezenta cauză Tribunalul Harghita a fost învestit cu soluţionarea unui litigiu având ca obiect pretenţii care vizează acordarea unor diferenţe salariale pretins cuvenite, context ce vizează existenţa unui litigiu de muncă.

Potrivit Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, art. 3 alin. (4) prevede că "sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea funcţiile de agent procedural, aprod şi şofer".

Conform Legii nr. 134/2010, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, cu modificările ulterioare, la art. 127 - competenţa facultativă, prevede:

(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(2)1 Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Aşadar, art. 127 C. proc. civ. reglementează un caz de competenţă facultativă pentru ipoteza in care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, norma interzicând sesizarea instanţei competente, dacă este aceea la care acesta îşi desfăşoară activitatea.

Aceste dispoziţii legale se referă exclusiv categoriilor de angajaţi enumerate care îşi desfăşoară activitatea la data sesizării cererii de chemare în judecată, acest aspect rezultând din practica Înaltei Curţi care, pronunţând Decizia nr. 7 în dosarul nr. x/2016, a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. şi, în consecinţă, a stabilit că: sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanţă.

Având în vedere că, reclamanţii fac parte din personalul conex al Judecătoriei Gheorgheni, ocupând funcţii de aprod, agent procedural şi, respectiv de şofer, categorie de salariaţi care este distinctă de categoria grefierilor, cele două categorii de salariaţi având drepturi şi obligaţii de serviciu diferite, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., aplicabile doar categoriei de salariaţi a grefierilor supuşi anumitor reguli menite a asigura imparţialitatea instanţei.

În raport cu aceste dispoziţii legale, Înalta Curte apreciază că Tribunalul Harghita şi-a declinat în mod eronat competenţa, în cauză fiind operante normele de competenţă absolută şi exclusivă de la art. 210 din Legea nr. 62/2011, coroborate cu cele de la art. 208 şi 201 din Legea nr. 62/2011, iar nu competenţa facultativă/alternativă prevăzută de art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

Aşa fiind, în raport cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Harghita.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2022.