Insolvency set-off: Inapplicability of legal compensation for claims arising after the opening of bankruptcy proceedings under Law No. 85/2006

Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2021

Asupra recursului civil de faţă;

Prin cererea înregistrată la data de 20 februarie 2015 pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015, reclamanta REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂŢI NUCLEARE (în insolvenţă), reprezentată de administratorul special A. şi de administratorul judiciar B.., în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 11.637.439,66 RON, în temeiul facturilor nr. x/24.10.2014; nr. x/21.11.2014, nr. x/22.12.2014, nr. x/23.01.2015, reprezentând contravaloare bonus şi factura nr. x/21.01.2015, reprezentând penalităţi pentru neîncasarea în termen a facturilor emise în baza contractului nr. x/08.04.2011. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 22 aprilie 2015 reclamanta REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂŢI NUCLEARE, în reorganizare judiciară, prin administrator judiciar B.., a depus o cerere de completare, prin care a solicitat admiterea cererii şi, la pronunţarea hotărârii, să se ţină cont de faptul că înţelege să îşi majoreze pretenţiile de la suma de 11.637.439,66 RON, cât s-a cerut prin cererea iniţială, la suma de 17.805.680,17 RON (11.637.439,66 RON + 6.168.240,51 RON).

În motivarea acestei cereri, reclamanta a arătat că în baza contractului nr. x/08.04.2011, încheiat între părţi, reprezentanţii C. au emis, ulterior datei de acţionare în judecată, următoarele facturi reprezentând facturi în valoare bonus neîncasat şi o factură de penalitate de contravaloare bonus, după cum urmează: Factura nr. x/23.02.2015, Factura nr. x/23.03.2015, Factura nr. x/15.04.2015 - factura de penalitate.

Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 41 din 22 mai 2015, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2015, la data de 29 iunie 2015.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 6075 din 3 noiembrie 2015, a admis cererea formulată de reclamanta REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂŢI NUCLEARE, în reorganizare, prin administrator judiciar B.., în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A., astfel cum a fost completată; pârâta a fost obligată la plata sumei de 17.805.680,17 RON, reprezentând contravaloare bonus şi penalităţi, către reclamantă; a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. a declarat apel, prin care a solicitat admiterea acestuia, anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin decizia civilă nr. 1206/2020 din 24 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2015, s-a respins apelul formulat de apelanta-pârâtă Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. împotriva sentinţei civile nr. 6075 din 3 noiembrie 2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂŢI NUCLEARE prin lichidator judiciar D.., ca nefondat; s-a respins ca neîntemeiată cererea apelantei-pârâte având ca obiect plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel.

La data de 21 ianuarie 2021 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2015, recursul declarat de recurenta-pârâtă Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. împotriva deciziei civile nr. 1206/2020 din 24 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a deciziei atacate şi rejudecarea litigiului, urmând ca pe fondul cauzei să se dispună respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată formulate de către reclamanta REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂŢI NUCLEARE, ca neîntemeiată. De asemenea, a solicitat obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată în apel şi în recurs.

Decizia recurată a fost criticată sub aspectul nelegalităţii, pentru următoarele motive:

Autoarea căii de atac consideră că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, s-a arătat că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, întrucât nu a identificat, interpretat şi aplicat corect normele de drept material incidente.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂŢI NUCLEARE a solicitat obligarea pârâtei Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. la plata sumei de 17.805.680,17 RON, compusă din suma de 16.896.664,09 RON (contravaloare bonus de cogenerare pentru lunile din intervalul septembrie 2014 - februarie 2015) şi suma de 909.016,08 RON (penalităţi de întârziere).

Referitor la facturile de penalităţi, indicate în cuprinsul cererii de recurs, recurenta a relevat faptul că în calculul penalităţilor de întârziere au fost incluse şi sume aferente unor facturi care au format obiectul dosarului nr. x/2015, în cadrul căruia instanţa de fond şi cea de apel au respins pretenţiile reclamantei (apelantei) REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂŢI NUCLEARE, ca neîntemeiate.

Facturile respective au fost emise în temeiul contractului nr. x/08.04.2011 între producătorul de energie electrică în cogenerare de înaltă eficienţă şi administratorul schemei de sprijin pentru plata bonusului şi restituirea supracompensării/bonusului necuvenit, modificat prin actul adiţional nr. x/27.03.2012 şi actul adiţional nr. x/18.06.2014.

Obiectul contractului constă în plata de către administratorul schemei de sprijin (Transelectrica) a contravalorii bonusului lunar şi a sumelor pentru bonusul neacordat către producătorul de energie electrică şi termică în cogenerare de înaltă eficienţă care beneficiază de schema de sprijin şi restituirea de către acesta din urmă a sumelor pentru bonusul necuvenit şi pentru supracompensare, conform deciziilor emise de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.

Transelectrica a solicitat instanţei de fond şi instanţei de apel să constate compensarea de drept a sumei de 16.896.664,09 RON (debit principal) cu o parte din suma de 63.647.054 RON datorată de REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂŢI NUCLEARE (devenită certă la momentul emiterii deciziei A.N.R.E. nr. 743/28.03.2014), iar în privinţa penalităţilor de întârziere, în sumă de 909.016,08 RON, să constate netemeinicia acestora, dat fiind faptul că pârâta a restituit cele două facturi de penalităţi, în considerarea prevederilor art. 17 alin. (5) din Ordinul A.N.R.E. nr. 116/2013 şi ale art. 1617 alin. (1) din C. civ.

Reclamanta REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂŢI NUCLEARE şi instanţa de apel au considerat, în mod eronat, că legislaţia specială din domeniul insolvenţei înlătură posibilitatea compensării legale a creanţelor anterioare deschiderii procedurii cu creanţe ulterioare deschiderii unei astfel de proceduri.

Or, conform art. 64 alin. (6) din Legea nr. 85/2006, "creanţele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observaţie sau în procedura reorganizării judiciare vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală. Prevederea se aplică în mod corespunzător pentru creanţele născute în procedura de faliment".

Faţă de caracterul reciproc al creanţelor menţionate, instanţele anterioare ar fi trebuit să dea eficienţă compensării legale până la concurenţa sumei mai mici stabilind, totodată, că acest mijloc de stingere a obligaţiilor reciproce este compatibil cu prevederile art. 52 din Legea nr. 85/2006.

Modalitatea în care instanţele devolutive au înţeles să interpreteze dispoziţiile art. 1616-1617 din C. civ. şi pe cele ale art. 52 şi art. 64 alin. (6) din Legea nr. 85/2006, precum şi să le aplice la situaţia dedusă judecăţii este total eronată, astfel încât trebuie să fie schimbată de către instanţa de recurs.

Potrivit art. 52 din Legea nr. 85/2006, deschiderea procedurii insolvenţei nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanţei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condiţiile prevăzute de lege în materie de compensaţie legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii.

Prevederile art. 52 din Legea nr. 85/2006, astfel cum au fost redate mai sus, instituie posibilitatea invocării de către un creditor a dreptului său de a cere compensarea creanţei sale cu cea a debitorului atunci când sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 1616 - 1617 din C. civ. în materie de compensare legală. Prin această prevedere se garantează dreptul de creanţă al creditorului asupra patrimoniului debitorului.

Compensaţia legală operează de drept ori de câte ori sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1616 -1617 din C. civ., iar invocarea acesteia în cursul procesului reprezintă, alături de excepţii, un mijloc de apărare pus la dispoziţia pârâtului şi care duce la respingerea în tot sau în parte a pretenţiilor reclamantului, dacă cele trei cerinţe cumulative se verifică, după cum urmează:

1. caracterul reciproc al obligaţiilor;

2. creanţele să aibă ca obiect bunuri fungibile;

3. caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţelor ce urmează să fie compensate;

Art. 1618 din C. civ. prevede cazurile, de strictă interpretare, în care compensaţia este exclusă: a) creanţa rezultă dintr-un act făcut cu intenţia de a păgubi; b) datoria are ca obiect restituirea bunului dat în depozit sau cu titlu de comodat; c) are ca obiect un bun insesizabil.

Situaţia din speţă nu reprezintă unul dintre cazurile de excludere a compensaţiei, chiar şi în ipoteza în care s-ar interpreta că este vorba despre o creanţă deţinută de REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂŢI NUCLEARE) ulterioară deschiderii procedurii insolvenţei ce se compensează cu una anterioară a Transelectrica).

Pornind de la natura compensării legale, care a fost definită în doctrină ca mijloc de apărare aflat la îndemâna pârâtului, susceptibil a fi adus în discuţie pe calea întâmpinării şi constatând că pârâta Transelectrica a invocat compensarea legală în cadrul apărărilor formulate în pricina de faţă, nu poate fi primită susţinerea, potrivit căreia solicitarea de compensare putea fi formulată doar pentru creanţe anterioare datei deschiderii procedurii insolvenţei (18.09.2013), cu atât mai mult cu cât împotriva reclamantei REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂŢI NUCLEARE a fost deschisă procedura falimentului la data de 14 iunie 2016.

Concluzia instanţei de apel referitoare la faptul că apelanta-pârâtă Transelectrica putea invoca compensarea unor creanţe şi datorii reciproce, funcţie de caracterul anterior sau ulterior al naşterii acestora raportat la data deschiderii procedurii insolvenţei, nu are suport legal nici în legea insolvenţei, articolul 52 din Legea nr. 85/2006 neinstituind un astfel de termen, iar legea în ansamblul ei nu interzice compensarea creanţelor curente, cu atât mai mult cu cât această lege se completează cu prevederile C. civ., iar art. 52 din Legea nr. 85/2006 nu derogă de la prevederile acestuia.

Mai mult, există reglementări europene, care se aplică cu prioritate şi care permit compensarea creanţelor indiferent de momentul naşterii acestora înainte sau după data deschiderii procedurii insolvenţei împotriva unui debitor.

Atât articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului, cât şi Regulamentul (UE) nr. 2015/848 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 mai 2015 privind procedurile de insolvenţă vizează expres soluţia aplicării compensaţiei legale în cadrul procedurilor de insolvenţă pe care le reglementează.

Art. 6 alin. (1) din Regulamentul nr. 1346/2000 (compensarea) prevede următoarele:

"deschiderea procedurii de insolvenţă nu aduce atingere dreptului unui creditor de a invoca compensarea creanţei sale cu cea a debitorului asupra sa, dacă o astfel de operaţiune este permisă de legea aplicabilă creanţei debitorului insolvent".

Având în vedere că înscrierea unei creanţe în tabelul suplimentar/definitiv de creanţe nu presupune şi încasarea efectivă a sumei admise în tabel, recurenta-pârâtă apreciază că nu există niciun impediment pentru a opera compensarea ca modalitate distinctă de stingere a obligaţiilor.

Stingerea prin compensare legală a creanţelor reciproce existente între părţile litigante nu aduce atingere dispoziţiilor art. 123-125 din Legea nr. 85/2006 care reglementează ordinea de distribuire a fondurilor obţinute din lichidare cât timp însuşi legiuitorul a prevăzut printr-o dispoziţie expresă din acelaşi act normativ (art. 52) că o atare operaţiune este permisă.

Aşadar, întrucât statutul reclamantei REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂŢI NUCLEARE, de societate în procedura falimentului, după ce a fost în procedura de reorganizare judiciară peste doi ani şi jumătate, nu împiedică operaţiunea de compensare.

Prin urmare, în mod eronat instanţele anterioare au respins apărările pârâtei referitoare la intervenirea compensaţiei datoriilor reciproce existente între părţi.

În măsura în care instanţa de recurs va aprecia că sunt ineficiente prevederile referitoare la compensaţia legală, recurenta-pârâtă Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. a solicitat să se constate faptul că nu poate fi obligată la plata sumei solicitate, iar reclamanta nu este îndreptăţită să solicite plata bonsului de cogenerare, întrucât prin neplata propriilor datorii şi-a pierdut dreptul de a solicita sume care i s-ar fi cuvenit dacă ar fi fost un bun platnic.

În acest sens, sunt prevederile art. 17 alin. (5) din Regulamentul privind stabilirea modului de colectare a contribuţiei pentru cogenerarea de înaltă eficienţă şi de plată a bonusului pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficienţă, aprobat prin Ordinul preşedintelui A.N.R.E. nr. 116/2013, act care stă la baza raportului juridic obligaţional izvorât din contractul nr. x/2011, care dispune următoarele:

"în cazul în care producătorul nu a achitat integral către administratorul schemei de sprijin obligaţiile de plată rezultate în conformitate cu prevederile prezentului regulament, administratorul schemei de sprijin plăteşte producătorului diferenţa dintre valoarea facturilor emise de producător şi obligaţiile de plată ale producătorului referitoare la schema de sprijin, cu menţionarea explicită, pe documentul de plată, a sumelor respective".

Cum în speţă, suma datorată de pârâta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. este mai mică decât suma datorată de REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂŢI NUCLEARE, este evident că intimata-reclamantă nu este îndreptăţită să mai solicite obligarea recurentei-pârâte la plata sumei de 17.805.680,17 RON.

În cuprinsul cererii de recurs, autoarea căii de atac a prezentat alte aspecte considerate esenţiale pentru buna înţelegere a raporturilor juridice obligaţionale dintre părţile litigante, cu referire la prevederile Hotărârii de Guvern nr. 1215/2009 privind stabilirea criteriilor şi a condiţiilor necesare implementării schemei de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficienţă pe baza cererii de energie termică utilă, prin care a fost stabilit cadrul legal pentru implementarea schemei de sprijin de tip bonus pentru promovarea cogenerării de înaltă eficienţă, art. 25 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2014 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996, act normativ ce constituie dreptul comun în materia ajutorului de stat.

Potrivit art. 412 din O.U.G. nr. 77/2014, "în cazurile în care s-a dispus recuperarea unui ajutor de stat/de minimis, iar beneficiarul ajutorului se află în procedura de insolvenţă, instanţa naţională ce derulează respectiva procedură de insolvenţă va accepta să înscrie creanţa privitoare la restituirea ajutorului în cauză în tabelul creanţelor şi va asigura recuperarea imediată a ajutorului de stat/de minimis, chiar dacă acest lucru presupune încetarea activităţii întreprinderii".

Schema de sprijin este finanţată printr-o contribuţie colectată de Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. de la furnizorii de electricitate care distribuie energie prin reţeaua naţională. Valoarea contribuţiei este stabilită în fiecare an de către Agenţia Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (A.N.R.E.) în funcţie de fondurile totale necesare pentru plata bonusurilor.

Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. este responsabilă pentru administrarea schemei de sprijin, exercitând drepturile şi îndeplinind obligaţiile dezvoltate în cuprinsul Ordinului Preşedintelui A.N.R.E. nr. 116/2013, în principal fiind vorba de colectarea contribuţiei de cogenerare şi de redistribuirea acesteia cu titlu de bonus operatorilor sau proprietarilor de centrale CHP de înaltă eficienţă nominalizaţi de A.N.R.E.

Practic, Agenţia Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a delegat către Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. să exercite drepturi şi să îndeplinească obligaţii expres prevăzute, sub titlul de "administrator al schemei de sprijin".

Factura nr. x/08.04.2014 în valoare de 63.467.054 RON este emisă de Transelectrica în temeiul contractului nr. x/08.04.2011, încheiat între producătorul de energie electrică în cogenerare de înalta eficienţă şi administratorul schemei de sprijin pentru plata bonusului şi restituirea supracompensării/bonusului necuvenit, modificat prin actele adiţionale nr. x/27.03.2012 şi nr. y/18.06.2014.

Obiectul contractului constă în plata de către administratorul schemei de sprijin (Transelectrica) a contravalorii bonusului lunar şi a sumelor pentru bonusul neacordat către producătorul de energie electrică şi termică în cogenerare de înaltă eficienţă, care beneficiază de schema de sprijin şi restituirea de către acesta din urmă a sumelor pentru bonusul necuvenit şi pentru supracompensare, conform deciziilor emise de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei. Contractul a intrat în vigoare la data de 1 aprilie 2011 şi era, iniţial, valabil până la data de 31 martie 2023.

Prin Decizia Preşedintelui A.N.R.E. nr. 743/28.03.2014 s-a aprobat valoarea de 63.487.054 RON a supracompensării activităţii de producere a energiei electrice şi termice în cogenerare de înaltă eficienţă aferente perioadei de evaluare 2011-2013 pentru centrala C. aparţinând Regiei Autonome pentru Activităţi Nucleare (RAAN) şi s-a dispus că această entitate şi Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. trebuie să ducă la îndeplinire decizia, conform prevederilor legale.

Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. a primit, la data de 7 aprilie 2014, Decizia Preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 743/28.03.2014 privind supracompensarea activităţii de producere a energiei electrice şi termice în cogenerare de înaltă eficienţă aferentă perioadei de evaluare 2011-2013 pentru centrala C. aparţinând Regiei Autonome pentru Activităţi Nucleare Drobeta Turnu-Severin.

Aşadar, pârâta a emis la data de 8 aprilie 2014 factura nr. x, pe care a înaintat-o către reclamantă la 9 aprilie 2014, fiind înregistrată la debitoare (reclamanta din prezenta cauză) sub nr. x/09.04.2014.

Reprezentanţii REGIEI AUTONOME PENTRU ACTIVITĂŢI NUCLEARE - administratorul judiciar şi administratorul special de la acel moment - au refuzat la plată factura de supracompensare nr. 8115/15.04.2014 pentru motivul că nu le-ar fi fost comunicată situaţia detaliată a calculului, respectiv, a doua motivare "până la pronunţarea unei hotărâri definitive în acest caz", în speţă fiind vorba despre acţiunea care a făcut obiectul dosarului nr. x/2014, având ca obiect anularea deciziei emise de către ANRE. în acest sens, sunt adresele nr. x/14.04.2014 înregistrată la subscrisa sub nr. x/16.04.2014 şi nr. y/07.05.2014 înregistrată la subscrisa sub nr. x/07.05.2014.

Prin urmare, între părţi a existat o corespondenţă cu privire la suma datorată de REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂŢI NUCLEARE, reprezentând supracompensare, din care se poate desprinde ideea că debitoarea îşi ia angajamentul să plătească contravaloarea supracompensării după soluţionarea definitivă a litigiului care a făcut obiectul dosarului nr. x/2014 Acest litigiu a fost soluţionat definitiv la data de 25 septembrie 2018 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, soluţia fiind de respingere a cererii REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂŢI NUCLEARE de anulare a deciziei ANRE nr. 743/2014.

Art. 17 din contractul nr. x/08.04.2011 menţionează expres că:

"producătorul de energie electrică şi termică în cogenerare de înalta eficienţă ce beneficiază de schema de sprijin are obligaţia achitării facturii de plată a supracompensării în termen de 7 zile de la data primirii facturii emise de administratorul schemei de sprijin conform prevederilor art. 16, dar nu mai târziu de 15 zile de la comunicarea de către A.N.R.E. a cuantumului supracompensării".

Potrivit art. 20 din contract, modificat prin pct. 6 din actul adiţional nr. x/18.06.2014, "în cazul neachitării până la data scadenţei a facturilor emise în condiţiile prezentului contract de către una dintre părţi, partea în culpă are obligaţia să plătească dobânzi penalizatoare pentru întârzierea la plată, egale cu nivelul dobânzii de întârziere percepute pentru neplata la termen a obligaţiilor către bugetul de stat, pentru fiecare zi de întârziere după data scadentei, până în ziua plăţii (exclusiv). Valoarea totală a dobânzilor penalizatoare nu poate depăşi valoarea sumei datorate".

Facturile pentru debitul principal şi penalităţi, însoţite de calculul acestora (conform prevederilor contractuale) şi de dovada comunicării lor nu au fost contestate de către reprezentanţii RAAN, ca mod de calcul.

Faptul că REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂŢI NUCLEARE a contestat în contencios administrativ Decizia Preşedintelui A.N.R.E. nr. 743/2014 nu are nicio relevanţă, decizia fiind obligatorie şi producând în continuare efecte. Prin urmare, împrejurarea că s-a formulat plângere nu poate duce la suspendarea aplicării Ordinului, aşa cum a constatat şi Curtea de Apel Bucureşti.

Plângerea formulată de REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂŢI NUCLEARE împotriva Deciziei Preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 743/28.03.2014, care a format obiectul dosarului nr. x/2014, a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 250 din 3 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti.

REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂŢI NUCLEARE a declarat recurs, care a fost respins, ca nefondat, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, instanţele care au judecat această speţă constatând, printre altele, şi faptul că nu poate fi vorba despre creanţe născute anterior deschiderii procedurii insolvenţei, ci faptul că Transelectrica are o creanţă curentă.

La rândul său, REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂŢI NUCLEARE a emis mai multe facturi în temeiul aceluiaşi contract, care fac obiectul prezentului litigiu şi care nu au fost contestate de către Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A., însă nu au fost achitate, întrucât, pe de-o parte, reglementările specifice obligă pârâta să achite doar o eventuală diferenţă între creanţele reciproce, dacă cele ale reclamantei sunt mai mari decât cele ale Transelectrica (art. 17 alin. (5) din Regulamentul privind stabilirea modului de colectare a contribuţiei pentru cogenerarea de înaltă eficienţă şi de plata a bonusului pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficienţă, aprobat prin Ordinul preşedintelui A.N.R.E. nr. 116/2013), iar, pe de altă parte, aşa cum s-a arătat în precedent, a intervenit şi compensaţia de drept a creanţelor reciproce.

Faptul că la data de 18 septembrie 2013 a fost deschisă procedura insolvenţei împotriva REGIEI AUTONOME PENTRU ACTIVITĂŢI NUCLEARE nu modifică prevederile contractuale şi legale sus-arătate, iar prevederile art. 17 alin. (5) din Regulamentul privind stabilirea modului de colectare a contribuţiei pentru cogenerarea de înaltă eficienţă şi de plată a bonusului pentru energia electrică produsă în cogenerare de înalta eficienţă, aprobat prin Ordinul Preşedintelui ANRE nr. 116/2013, sunt incidente chiar dacă împotriva debitoarei s-a deschis procedura insolvenţei. în anexa nr. 1 la contract (pagina 7, penultimul paragraf), este indicat acest act normativ ca fiind printre cele care stau la baza contractului nr. x/2011.

Legea insolvenţei nr. 85/2006 nu conţine prevederi care pot înlătura clauze de natură tehnică şi financiară din contractele reglementate încheiate între părţi şi în lipsa cărora contractul nu s-ar mai putea derula.

Într-o asemenea ipoteză, în care prevederile Ordinului nr. 116/2013 nu ar mai fi incidente, nici REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂŢI NUCLEARE nu ar mai putea, la rândul său, să revendice sumele cuvenite cu titlu de bonus/regularizare bonus pentru cogenerarea produsă în condiţii de înaltă eficienţă.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Intimata-reclamantă REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂŢI NUCLEARE prin lichidator judiciar D.. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecinţa menţinerii deciziei recurate ca fiind temeinică şi legală.

Recurenta-pârâtă Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat solicitarea de admitere a recursului, cu precizarea că înţelege să solicite, în principal, casarea în totalitate a deciziei civile atacate şi trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, la aceeaşi instanţă, iar, în subsidiar, reţinerea cauzei spre rejudecare, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată.

Conform art. 493 alin. (2) - (4) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, deci, anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, a fost întocmit un raport asupra admisibilităţii în principiu a recursului, care, după analiza în completul de filtru, a fost comunicat părţilor, cu menţiunea că acestea pot depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Părţile nu au înţeles să uzeze de acest drept.

Prin încheierea din 4 noiembrie 2021 s-a admis, în principiu, recursul declarat de recurenta-pârâtă Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A., stabilindu-se termen la data de 9 decembrie 2021 pentru judecata pe fond a căii extraordinare de atac, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când s-a pronunţat prezenta decizie.

Înalta Curte, examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate şi a temeiurilor de drept incidente, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În mod prioritar, se cuvine menţionat că potrivit art. 499 din C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. (...)".

De asemenea, cu titlu preliminar, instanţa supremă observă că, în cuprinsul memoriului de recurs, recurenta-pârâtă Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. a solicitat casarea în tot a deciziei civile nr. 1206/2020 din 24 septembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă şi reţinerea cauzei spre rejudecare, nesocotind că, în situaţia recursurilor judecate la Înalta Curte, noul Cod nu prevede soluţia casării cu reţinere, ci doar pe aceea a casării cu trimitere, după cum rezultă din art. 497, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, care nu sunt însă aplicabile în cauză, potrivit art. 25 din C. proc. civ.

Motivul de recurs invocat de către recurenta-pârâtă Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A., respectiv cel reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sancţionează hotărârea care a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Înalta Curte reţine că aplicarea greşită a legii presupune incongruenţa normei juridice raportată la situaţia de fapt reţinută de instanţele devolutive. În acest caz, situaţia de fapt a fost greşit calificată, comparativ cu exigenţele normei de drept, ceea ce a condus judecătorii fondului şi apelului la a aplica o altă lege decât aceea incidentă raportului juridic dedus judecăţii.

Din perspectiva acestui caz de nelegalitate, recurenta-pârâtă a susţinut faptul că instanţa de apel a considerat, în mod eronat, că legislaţia specială din domeniul insolvenţei înlătură posibilitatea compensării legale a creanţelor anterioare deschiderii procedurii cu creanţe ulterioare deschiderii unei astfel de proceduri.

Astfel, a arătat că nu are niciun suport legal concluzia instanţei de apel referitoare la faptul că apelanta-pârâtă Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. putea invoca compensarea unor creanţe şi datorii reciproce, în funcţie de caracterul anterior sau ulterior al naşterii acestora raportat la data deschiderii procedurii insolvenţei, articolul 52 din Legea nr. 85/2006 neinstituind un astfel de termen. De asemenea, a menţionat că legea în ansamblul ei nu interzice compensarea creanţelor curente, cu atât mai mult cu cât acest act normativ se completează cu dispoziţiile C. civ., iar art. 52 din Legea nr. 85/2006 nu derogă de la prevederile acestuia.

Mai mult, recurenta-pârâtă a precizat că există reglementări europene, care se aplică cu prioritate şi care permit compensarea creanţelor indiferent de momentul naşterii acestora înainte sau după data deschiderii procedurii insolvenţei împotriva unui debitor, sens în care a făcut referire la art. 6 din Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 şi la Regulamentul (UE) nr. 2015/848 privind procedurile de insolvenţă.

Având în vedere că înscrierea unei creanţe în tabelul suplimentar sau definitiv de creanţe nu presupune şi încasarea efectivă a sumei admise în tabel, autoarea căii de atac a considerat că nu există niciun impediment pentru a opera compensarea ca modalitate distinctă de stingere a obligaţiilor.

În opinia recurentei-pârâte, stingerea prin compensaţie legală a creanţelor reciproce existente între părţile litigante nu aduce atingere dispoziţiilor art. 123-125 din Legea nr. 85/2006 care reglementează ordinea de distribuire a fondurilor obţinute din lichidare, atâta timp cât însuşi legiuitorul a prevăzut printr-o dispoziţie expresă din acelaşi act normativ (art. 52) că o atare operaţiune este permisă.

Aşadar, ceea ce se susţine în prezentul demers judiciar este încălcarea normelor de drept material privind compensarea, ca mod de stingere a obligaţiilor.

Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile aduse hotărârii instanţei de apel, în considerarea celor ce succed.

Recurenta-pârâtă susţine, fără temei, faptul că ar fi aplicabile prevederile Ordinului Preşedintelui A.N.R.E. nr. 116/2013, în condiţiile în care prin încheierea din data de 18 septembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în dosarul nr. x/2013, s-a deschis procedura insolvenţei împotriva debitoarei REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂŢI NUCLEARE, dată de la care întreaga activitate a acesteia este guvernată de dispoziţiile legii speciale, respectiv ale Legii nr. 85/2006.

În condiţiile în care Legea nr. 85/2006 prevede dispoziţii exprese, derogatorii de la dreptul comun cu privire la modalitatea de recuperare şi ordinea de distribuire a creanţelor, este dincolo de orice dubiu că nu pot fi aplicate, în cauză, prevederile Ordinului Preşedintelui A.N.R.E. nr. 116/2013, respectiv că acestea nu pot fi invocate ca motiv de refuz al plăţii sumelor datorate de recurentă debitoarei REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂŢI NUCLEARE.

Înalta Curte reţine că nu sunt incidente în cauză prevederile dreptului comun în materia compensaţiei legale, ci dispoziţiile Legii speciale nr. 85/2006 aplicabile procedurii de insolvenţă a debitoarei REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂŢI NUCLEARE, orice altă interpretare fiind contrară legii şi voinţei legiuitorului.

Dispoziţiile legii speciale se completează cu cele ale dreptului comun numai în măsura compatibilităţii, respectiv în măsura în care legea specială nu cuprinde dispoziţii proprii, derogatorii de la dreptul comun.

Sub aspectul debitului necontestat în cauză de către recurentă şi din perspectiva hotărârilor judecătorului-sindic referitoare la tabelul creditorilor şi la momentul naşterii creanţelor Companiei Naţionale de Transport al Energiei "Transelectrica" S.A.. împotriva intimatei debitoare, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, dar anterior declarării falimentului debitoarei, instanţa de apel a considerat, în mod corect, că nu se poate reţine compensarea, articolul 52 din Legea nr. 85/2006 stabilind, fără echivoc, faptul că "deschiderea procedurii de insolvenţă nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanţei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condiţiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii".

Prevederile Legii nr. 85/2006 sunt foarte clare în ceea ce priveşte momentul la care trebuie să fie îndeplinite condiţiile compensării legale, respectiv la data deschiderii procedurii de insolvenţă.

În speţă, la momentul deschiderii procedurii de insolvenţă împotriva intimatei-reclamante - 18 septembrie 2013 - nu erau întrunite condiţiile compensaţiei legale, nefiind vorba de creanţe reciproce, certe, lichide şi exigibile, aşa cum a reţinut instanţa de prim control judiciar.

La momentul deschiderii procedurii de insolvenţă împotriva reclamantei debitoare îşi găseau aplicabilitatea prevederile exprese şi imperative ale art. 52 din Legea nr. 85/2006, aşa încât, operaţiunea compensării uzitată şi pentru creanţele ulterioare deschiderii procedurii, în condiţiile în care reclamanta nu deţinea, la data deschiderii procedurii insolvenţei, o creanţă exigibilă împotriva pârâtei, nu poate fi reţinută.

Întrucât la data de 28 ianuarie 2016 s-a deschis procedura falimentului împotriva debitoarei REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂŢI NUCLEARE, instanţa de apel a reţinut, în mod corect, că apelanta-pârâtă poate obţine plata creanţei născute ulterior deschiderii procedurii, în perioada de observaţie sau în procedura reorganizării judiciare, doar prin înscrierea în tabelul suplimentar/definitiv consolidat şi cu întocmirea unui raport asupra fondurilor şi plan de distribuţie.

Sub acest aspect, se cuvine a fi menţionat faptul că s-a dispus înscrierea pârâtei în tabelul creditorilor reclamantei cu suma de 16.950.117,14 RON, reprezentând creanţă născută după data deschiderii procedurii insolvenţei, astfel cum rezultă din sentinţa nr. 163 din 20 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin respingerea apelului.

Referitor la prevederile art. 64 alin. (6) din Legea nr. 85/2006, menţionate în cuprinsul cererii de recurs, instanţa de apel a reţinut, în mod judicios, că acestea permit plata creanţelor curente născute după data deschiderii falimentului pe bază de cerere de plată, însă dispoziţia legală în discuţie nu îngăduie achitarea creanţelor curente, născute în perioada de observaţie sau de reorganizare, după deschiderea procedurii de faliment.

În acest context, Înalta Curte constată că instanţa de apel a ajuns la concluzia corectă, în sensul că nu poate opera compensaţia legală.

Înalta Curte va înlătura şi criticile referitoare la incidenţa în cauză a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1346/2000 şi ale Regulamentului (UE) nr. 2015/848, întrucât acestea se aplică numai în cazul unor proceduri transfrontaliere de insolvenţă, adică unor proceduri de insolvenţă cu elemente de extraneitate, între statele membre ale Uniunii Europene.

Faţă de cele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat în cauză, ca nefondat, soluţie care înglobează şi respingerea cererii accesorii a recurentei-pârâte vizând obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată efectuate în calea de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A. împotriva deciziei civile nr. 1206/2020 din 24 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 decembrie 2021.