Vehicle damage liability claim assigned to Piteşti Court after defendant forfeited right to challenge territorial competence

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 4865 din 1 iulie 2022, Judecătoria Piteşti, secţia Civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

În esenţă, instanţa a reţinut că, în cererile cu valoare redusă, competenţa de a soluţiona cauza în primă instanţă aparţine judecătoriei. Competenţa teritorială se stabileşte potrivit dreptului comun.

Totodată, conform art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Instanţa a avut în vedere şi că, astfel cum statuează art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

A reţinut instanţa că obiectul prezentei cauze este reprezentat de acţiunea în răspundere civilă delictuală formulată de reclamantă, prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata prejudiciului produs prin avarierea autoturismului acesteia cu numărul x de către autoutilitara cu numărul de înmatriculare x, aparţinând pârâtei.

Instanţa a apreciat că, potrivit regulii generale prevăzute de art. 107 C. proc. civ., competenţa teritorială de soluţionare a cauzei aparţine instanţei de la sediul pârâtei (din mun. Braşov), respectiv Judecătoriei Braşov.

Totodată, analizând cazurile de competenţă teritorială alternativă prevăzute de art. 113 C. proc. civ., instanţa a constatat incidenţa în speţă a cazului de la pct. 9, aplicabil în acţiunile întemeiate pe răspunderea civilă delictuală, iar şi potrivit acestei norme, competenţa teritorială revine tot Judecătoriei Braşov, instanţă în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită şi s-a produs prejudiciul.

Prin sentinţa civilă nr. 7719 din 26 septembrie 2022, pronunţată de Judecătoria Braşov - Civil, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a fost declinată cauza în favoarea Judecătoriei Piteşti.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului către Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Totodată, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Însă, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Instanţa a apreciat că relevante sunt şi prevederile art. 129 C. proc. civ., care arată că "(1) Necompetenţa este de ordine publică sau privată. (2) Necompetenţa este de ordine publică: 1. în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2. în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat; 3. în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura. (3) În toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată".

Instanţa a arătat că excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate. Totodată, se reţine că, exceptând situaţiile expres prevăzute de lege, normele de competenţă teritoriale sunt norme juridice de ordine privată, de la care părţile pot deroga.

Litigiul de faţă are ca obiect o acţiune în răspundere civilă delictuală, iar în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în acord cu instanţa care a declinat competenţa soluţionării cauzei, sunt aplicabile dispoziţiile art. 107, respectiv cele ale art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., anterior redate.

Întrucât acestea sunt norme de competenţă relativă, nesocotirea lor poate fi invocată pe calea excepţiei de necompetenţă în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., respectiv doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe. În caz contrar, instanţa sesizată rămâne competentă să judece litigiul, ca urmare a decăderii pârâtului din dreptul de a invoca o excepţie relativă, excepţie pe care, potrivit textului de lege anterior redat, instanţa nu are dreptul să o invoce din oficiu.

Din actele dosarului rezultă că pârâta A. S.A. a formulat întâmpinare doar la data de 26.09.2022, după ce cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov, după declinarea competenţei de către Judecătoria Piteşti. Totodată, din actele dosarului rezultă că pârâta nu a înţeles să invoce în faţa Judecătoriei Piteşti necompetenţa teritorială a acestei instanţe.

Faţă de cele arătate, reţinând că revine Judecătoriei Piteşti competenţa soluţionării prezentei cauze, ca urmare a decăderii pârâtei din dreptul de a invoca excepţia relativă de necompetenţă de ordine privată, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat în favoarea Judecătoriei Piteşti competenţa de soluţionare a cererii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Piteşti, secţia Civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti, reclamanta B. S.R.L. a solicitat instanţei, pe calea procedurii speciale a cererii cu valoare redusă, obligarea pârâtei A. S.A. la plata sumei de 3.738,62 RON cu titlu de prejudiciu produs prin avarierea autoturismului acesteia cu numărul x de către autoutilitara cu numărul de înmatriculare x, aparţinând pârâtei.

Potrivit art. 1028 C. proc. civ., competenţa de a soluţiona cererea cu valoare redusă în primă instanţă aparţine judecătoriei, iar competenţa teritorială se stabileşte potrivit dreptului comun

Întrucât litigiul are ca obiect o acţiune în răspundere civilă delictuală, sunt incidente dispoziţiile art. 107, respectiv cele ale art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Se impune a se mai arăta că, potrivit art. 129 alin. (2) C. proc. civ., "Necompetenţa este de ordine publică: 1) în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2) în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat; 3) în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura", precum şi cele ale alin. (3) al aceluiaşi articol, care stipulează că "În toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată".

Totodată, conform art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., "Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii".

Astfel, una dintre caracteristicile competenţei de ordine privată o reprezintă împrejurarea că nu poate fi invocată din oficiu de către instanţa învestită cu soluţionarea cauzei, textul legal fiind imperativ în ceea ce priveşte persoana care poate sesiza această neregularitate.

Prin urmare, în situaţia în care reclamantul învesteşte cu soluţionarea unei cereri o instanţă necompetentă teritorial, iar în speţă nu sunt incidente norme de competenţă exclusivă, de ordine publică, necompetenţa teritorială relativă poate fi invocată numai de pârât, nu şi de instanţă din oficiu.

Înalta Curte reţine că pârâta nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale de ordine privată a instanţei iniţial învestită, astfel cum prevede art. 130 alin. (3) din C. proc. civ.

Prin neinvocarea necompetenţei teritoriale în condiţiile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., ulterior acestui moment, Judecătoria Piteşti nu îşi mai putea declina competenţa.

În acest sens, Înalta Curte mai reţine şi decizia obligatorie nr. 31/2019 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, secţia Civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 decembrie 2022.