Revocability of loss-of-use damages for non-existent immovable property: cassation annulment for failure to substantiate grounds for illegality

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia nr. 367/C/2019-A din 13 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017 a fost respins apelul incident declarat de intimata S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 131/LP/23.05.2019, pronunţate de Tribunalul Bihor.

A fost admis apelul declarat de apelanta UNIVERSITATEA ORADEA, în contradictoriu cu intimaţii S.C. A. S.R.L., MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE în reprezentarea Statului Român prin ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE, COMUNA PALEU, prin Primar, PRIMĂRIA PALEU şi CONSILIUL LOCAL PALEU în reprezentarea Statului Român, împotriva aceleiaşi sentinţe, care a fost schimbată în parte în sensul că:

A fost admisă în parte cererea principală, precizată, formulată de reclamanta - pârâtă reconvenţional UNIVERSITATEA ORADEA, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă reconvenţional S.C. A. S.R.L. în dosar nr. x/2017 şi, în consecinţă, a fost obligată pârâta S.C. A. S.R.L. să plătească reclamantei UNIVERSITATEA ORADEA despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a imobilelor, în cuantum de 750 EURO lunar (la cursul B.N.R. din ziua plăţii), pentru perioada cuprinsă între 01.09.2015 şi 31.03.2019.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Fără cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire S.C. A. S.R.L., prin care a solicitat revizuirea deciziei nr. 367/C/2019-A din dosarul nr. x/2017, prin care a fost obligată să plătească reclamantei Universitatea Oradea despăgubiri pentru lipsirea de folosinţă a imobilelor în cuantum de 750 euro lunar (la cursul BNR din ziua plăţii) pentru perioada cuprinsă între 01.09.2015 şi 31.03.2019.

A solicitat înlăturarea din valoarea de 750 euro lunar despăgubiri pentru lipsirea de folosinţa, a valorii lipsirii de folosinţă pentru terenul inexistent închiriat, a valorii TVA de 24% lunar care a fost inexistentă în perioada menţionată şi a lipsirii de folosinţă deoarece aceste bunuri nu au existat în perioada 01.09.2015 şi 31.03.2019.

În susţinerea cererii sale, a arătat că motivul cererii de revizuire este prevăzut de art. 509 alin. (2) C. proc. civ.

Prin decizia nr. 457/C/2021 - A din 14 decembrie 2021, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire declarată de revizuenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 3 67/13.11.2019, pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2017, pe care o a menţinut-o în totalitate.

Împotriva deciziei nr. 457/C/2021 - A din 14 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă revizuenta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, indicând motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Recurenta a invocat ca motiv al nelegalităţii hotărârii Curţii de apel Oradea faptul că a judecat pricina fără a avea Dosarul nr. x/2017, care se afla la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru judecata în recurs împotriva hotărârii pronunţate la 13 octombrie 2021, prin respingerea ambelor recursuri; la data declarării prezentului recurs hotărârea nu a fost redactată şi comunicată, astfel că nu sunt cunoscute motivele respingerii recursurilor în dosarul de fond.

Recurenta a susţinut că a invocat şi în recursul pe fondul cauzei faptul ca bunurile pentru care a fost obligată la despăgubiri pentru lipsirea de folosinţă nu exista, apărare arătată încă de la prima instanţa. A arătat că singura clădire folosita de aceasta s-a construit în anul 2006, după încheierea contractului de închiriere nr. x/01.09.2005, care a încetat în 01.09.2015, pe terenul care i-a fost concesionat de Primăria Paleu.

A mai susţinut recurenta că, în perioada pentru care i s-a cerut să plătească pentru lipsirea de folosinţă, conform Contractului de închiriere x/01.09.2005, intre 01.09.2015 şi aprilie 2019, deci ulterior încetării contractului, nu exista una dintre cele doua clădiri, care s-a autodemolat, nu exista teren proprietatea Statului Român administrat de Universitatea Oradea, nu datoram TVA deoarece Statul Român nu este plătitor de TVA.

Revizuirea trebuia judecată doar în prezenţa dosarului de fond, din care rezulta dacă sunt îndeplinite motivele de revizuire.

În opinia sa, a fost prejudiciată prin faptul că, la judecarea cererii sale de revizuire, dosarul de fond nr. x/2017, a cărei hotărâre solicită să fie revizuită, nu a fost văzut de completul de judecată.

Au fost încălcate dispoziţiile procedurale civile, deoarece instanţa a încălcat reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, fiind incidente motivele prevăzute de art. 488 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. privind recursul.

Hotărârea recurată este nelegală, deoarece face aplicarea greşită a art. 509 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, articolul 509 alin. (2) trebuie aplicat atunci când bunurile care au făcut obiectul cauzei nu există, deoarece despăgubirile acordate provin din aceste bunuri inexistente. Greşit s-a respins cererea sa de revizuire ca inadmisibilă, deoarece nu a atacat obligaţia de plată a unor sume de bani, obiectul cauzei fiind obligarea la despăgubiri pentru bunuri care nu există.

Este întrunită cerinţa textului de lege care cere pentru revizuire ca obiectul, respectiv obiectele să nu existe.

Ca urmare a acestui fapt, greşit recurenta a fost obligată de instanţă la plata unor despăgubiri pentru nişte bunuri care nu există.

Pe calea revizuirii s-a solicitat, a susţinut recurenta, revizuirea hotărârii privind obligarea sa la despăgubiri pentru bunuri care nu există: lipsirea de folosinţă a unei clădiri autodemolate şi inexistente, a plăţii TVA de 24%, deoarece Statul Român nu este plătitor de TVA, deci este inexistent, a terenului aferent construcţiilor pe care Statul Român prin administratorii SCDP Bihor şi, ulterior, Universitatea Oradea l-a închiriat fără ca el să existe. Statul Român nu a avut nici un teren aferent construcţiilor închiriate, fără nici un motiv recurenta fiind obligată la plata lipsei de folosinţă.

Hotărârea s-a dat cu aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a art. 509 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenta a arătat că a invocat inexistenţa bunurilor pentru care a fost obligată la plata de despăgubiri şi consideră că motivul revizuirii se încadrează în cele prevăzute de art. 509 alin. (2) C. proc. civ., respingerea cererii de revizuire ca inadmisibila fiind greşită.

Intimata Universitatea Oradea a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului, ca lipsit de temei.

Recurenta-revizuentă a depus răspuns la întâmpinare prin care a susţinut, în esenţă, că decizia recurată este nelegală, cauza fiind judecată fără a se ataşa dosarul nr. x/2017 şi fără a se cunoaşte acest dosar.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în opinia raportorului, soluţia preconizată fiind aceea de anulare a recursului în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 19 octombrie 2022, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului cu menţiunea că pot depune puncte de vedere la raportul întocmit în termen de 10 zile de la comunicare.

Părţile nu au formulat puncte de vedere cu privire la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând cererea de recurs formulată de recurenta-revizuentă S.C. A. S.R.L. din perspectiva criticilor indicate, astfel cum acestea au fost circumscrise temeiurilor de drept invocate (art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.), reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligaţii nefiind îndeplinite de către recurentă.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ.:

"Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", art. 489 alin. (2) din acelaşi Cod prevăzând că sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Aşa fiind, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate impune încadrarea acestora într-unul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Se constată că recurenta-revizuentă a indicat formal în susţinerea recursului dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea poate fi casată când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii; respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, rară a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textelor de lege indicate, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menţionat.

Întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, la modalitatea în care au fost administrate şi analizate probele, precum şi succinta relatare a situaţiei de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunţate în apel, indiferent de gradul de nemulţumire al recurentei cu privire la modalitatea de stabilire a situaţiei de fapt şi de analiză a probatoriului.

Din expunerea argumentelor evocate de recurentă rezultă cu evidenţă că s-au readus în discuţie chestiuni de fond care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

În speţă, recurenta tinde, în realitate, la o restabilire a situaţiei de fapt, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

În cuprinsul cererii de recurs deduse judecăţii nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei atacate, care formează obiectul prezentului recurs, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurentă a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluţia pronunţată (de respingere a cererii de revizuire, ca inadmisibilă) şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia.

Faptul că se pretinde o aşa zisă încălcare a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., fără să se susţină o minimă argumentaţie în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de C. proc. civ., nu poate să atragă nicio analiză.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs, soluţionând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile anterior menţionate, obligaţie care revine sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

În considerarea celor ce preced, constatând că argumentele recurentei nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ, va anula recursul declarat de recurenta-revizuentă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 457/C/2021 - A din 14 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-revizuentă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 457/C/2021 - A din 14 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2022.