Cassation annulled for failure to articulate legal non-compliance: failure to demonstrate illegality of damages quantum in insurance claim

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 28 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului Constanţa, sub număr de dosar x/2018, reclamanţii A. şi C., în contradictoriu cu pârâta D. prin E. S.R.L., au solicitat să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 25.000 RON reprezentând despăgubiri materiale pentru prejudiciul cauzat de avarierea autoturismului F. cu număr de înmatriculare x; la plata sumei de 47.420 RON reprezentând contravaloarea cheltuielilor legate de înmormântarea şi pomenirea defunctei G., decedată la data de 29.11.2016; la plata sumei de 22.000 RON reprezentând contravaloarea cheltuielilor legate de pomenirile ce urmează a fi făcute; la plata beneficiului nerealizat de defunctă din activităţile prestate, inclusiv creşterea şi îngrijirea animalelor, prejudiciu estimat provizoriu la suma de 1.346.856 RON; la plata sumei de 900.000 RON reprezentând daune morale cauzate reclamantei A., în urma accidentului rutier produs la data de 29.11.2016; la plata sumei de 225.000 RON reprezentând daune morale cauzate reclamantului C., în urma accidentului rutier produs la data de 29.11.2016; cu cheltuieli de judecată.

La 12 martie 2019, în baza art. 204 C. proc. civ., reclamanţii au completat cererea de chemare în judecată, solicitând obligarea pârâtei şi la plata sumei de 2.000 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor suportate pentru efectuarea expertizei auto şi a necropsiei defunctei G..

Prin notele scrise de la termenul din 10 septembrie 2019, pârâta a invocat lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor, în ceea ce priveşte capătul al IV -lea al cererii, prin raportare la dispoziţiile art. 1385, art. 1387, art. 1388 C. civ. şi ale art. 50 pct. 2 lit. c) din Norma ASF nr. 23/2014, în sensul că dreptul de a solicita beneficiul nerealizat aparţine persoanei care, urmare a unei fapte ilicite, îşi pierde sau i se diminuează capacitatea de muncă, astfel încât nu mai poate realiza veniturile avute anterior. A vorbi despre veniturile nerealizate ale unui defunct este un nonsens.

Prin încheierea de la termenul din 10 septembrie 2019, excepţia lipsei calităţii procesual active a fost unită cu fondul cauzei, conform art. 248 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea nr. 13624 din 19 septembrie 2019, pronunţată de Judecătoria Constanţa, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 139 C. proc. civ., s-a dispus conexarea dosarului nr. x/2018 (având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul H., în contradictoriu cu pârâta D. prin E. S.R.L., prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 RON, cu titlu de daune morale cauzate de decesul surorii reclamantului, G., la data de 29 noiembrie 2016, cu cheltuieli de judecată) la dosarul nr. x/2019.

Prin declaraţia autentificată sub nr. x/18.09.2020 de S.P.N. I., reclamantul H. a precizat că renunţă la judecata cererii sale de chemare în judecată nr. x/2018, conexată la dosarul nr. x/2019.

Prin sentinţa civilă nr. 587 din 27 aprilie 2021 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în baza art. 406 C. proc. civ., a luat act de renunţarea reclamantului H., la judecata cauzei având ca obiect pretenţii, formulată în contradictoriu cu pârâta D. prin E. S.R.L.

A respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesual active în privinţa capătului 4 de cerere, invocată de către pârâtă.

A admis în parte cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanţii A. şi C. prin reprezentant legal A., în contradictoriu cu pârâta D. prin E. S.R.L.

A obligat pârâta D. prin E. S.R.L. la plata către reclamanta A. a următoarelor sume: 23.555 RON, reprezentând daune materiale, şi 100.000 RON, reprezentând daune morale.

A obligat pârâta D. prin E. S.R.L. la plata către reclamantul C., prin reprezentant legal A., a sumei de 50.000 RON, reprezentând daune morale.

A respins restul pretenţiilor formulate de reclamanţi, ca nefondate.

A obligat pârâta la plata către reclamanta A. a sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu expert tehnic auto).

Împotriva acestei hotărâri reclamanţii A. şi C. au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 488/2021 din 11 noiembrie 2021, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins apelul, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii reclamanţii A., C. - prin reprezentant legal A. au formulat recurs, indicând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, casarea deciziei civile recurate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare.

În motivarea cererii de recurs, recurenţii au susţinut, sub un prim aspect, că hotărârea recurată este superficială şi cuprinde considerente contradictorii, în privinţa cuantumului despăgubirilor acordate, apreciindu-se în mod greşit că acestea sunt rezonabile, în condiţiile în care se reţine că au suferit un prejudiciu moral incomensurabil datorită dispariţiei premature şi bruşte a autoarei precum şi relaţia de rudenie.

Astfel, în opinia recurenţilor, instanţa de control judiciar reiterează considerentele hotărârii atacate fără a răspunde motivelor de critică.

Apreciază că instanţa de apel nu a lămurit pe deplin considerentele pentru care apreciază cuantumul despăgubirilor rezonabile, reţinând că sunt considerente de ordin subiectiv.

În ceea ce priveşte acest aspect cu caracter determinant în soluţionarea litigiului, instanţa de apel, fără a avea o motivare proprie, a făcut trimitere la motivarea primei instanţe menţionând că "tribunalul a reţinut că . . . . . . . . . .prima instanţă a reţinut că . . . . . . . . . .Cu privire la întinderea prejudiciului tribunalul a reţinut că . . . . . . . . . .".

Considerentele deciziei din apel fac imposibilă examinarea legalităţii soluţiei pronunţată de instanţa de apel, în condiţiile în care prin intermediul recursului se verifică numai legalitatea soluţiei criticate.

Cu ocazia rejudecării cauzei, instanţa urmează să răspundă criticilor formulate de părţi, urmând a se evalua prejudiciul moral pentru întreaga perioada, de la momentul producerii accidentului şi până în prezent.

Faţă de art. 501 alin. (4) coroborat cu art. 22 alin. (2) C. proc. civ. instanţa este îndreptăţită să ceară părţilor să administreze toate probele pe care le consideră necesare şi utile soluţionării cauzei în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.

Şi din aceasta perspectivă, recurenţii consideră că, în mod greşit, instanţa de apel a respins solicitarea privind administrarea probei testimoniale, având în vedere faptul că prin aceasta probă se dorea a se proba prejudiciul moral suferit în continuare de părţi şi consecinţele prejudiciului.

Sub un alt aspect, instanţa de apel, fără a-şi motiva propriile considerente şi a analiza normele de drept material avute în vedere, a preluat în mod integral considerentele instanţei de fond, încălcând şi aplicând greşit normele de drept materiale aplicabile în speţă.

Astfel, instanţa de apel reţine că "tribunalul a reţinut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .în acord cu liniile directoare trasate de Ghidul pentru soluţionarea daunelor morale . . . . . . . . . .".

Pornind de la reglementarea raporturilor de asigurări de răspundere civilă delictuală, astfel cum este realizată prin Legea nr. 136/1995, precum şi prin Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule 23/2014 se impune a se reţine că daunele morale se stabilesc în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România.

Se mai susţine că aprecierea probelor a fost făcută de o asemenea natură încât a avut ca efect aplicarea greşită sau încălcarea normelor de drept material.

În primul rând nu s-a avut în vedere cuantumul despăgubirilor acordate prin poliţa de asigurare, care reprezintă un contract cu putere de lege pentru părţi, fiind analizat ghidul, care nu este izvor de drept.

Pe de altă parte, deşi se reţine că prejudicial moral este incomensurabil, se acordă despăgubiri morale în cuantum redus.

Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se impune a se reţine ca în mod greşit la stabilirea cuantumului despăgubirilor au fost avut în vedere Ghidul, şi nu dispoziţiile egale şi nici poliţa de asigurare care stabilea întinderea despăgubirilor.

După redarea dispoziţiilor art. 1349 alin. (1) Noul C. civ. şi art. 1357 Noul C. civ., recurenţii au susţinut, în ceea ce priveşte prejudiciul moral, că suferinţele psihice precum şi traumele la care au fost şi sunt în continuare supuşi ca urmare a pierderii tragice şi premature a autoarei lor, precum şi modul în care a fost şi le va fi afectată viaţa, justifică pe deplin majorarea cuantumului daune morale solicitate.

Suferinţele psihice au determinat o veritabilă modificare a coordonatelor vieţii cotidiene, prin menţinerea unei traume psihice cu caracter de permanenţă, astfel că sumele de bani acordate trebuie să respecte pe lângă criteriul proporţionalităţii, şi pe acela de a oferi satisfacţii compensatorii în măsura să le uşureze reala condiţie morală, mai ales că situaţia anterioară este, în prezent, imposibil de restabilit.

La stabilirea cuantumului despăgubirilor morale se impune a se avea în vedere suferinţa psihică încercată ca urmare a pierderii singurei rude directe, a imposibilităţii acestora de a se mai bucura de prezenţa mamei, respectiv a bunicii în viaţa de zi cu zi, cu atât mai mult cu cât locuiau împreună.

Intimata-pârâtă D. prin E. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, prin raportare la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar, pe fond a solicitat respingerea acestuia, ca neîntemeiat.

Recurenţii-reclamanţi au depus răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat, în esenţă, să se respingă apărările intimatei şi să se admită recursul.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în opinia raportorului, soluţia preconizată fiind aceea de anulare a recursului în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 19 octombrie 2022, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului cu menţiunea că pot depune puncte de vedere la raportul întocmit în termen de 10 zile de la comunicare.

Părţile nu au formulat puncte de vedere cu privire la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând cererea de recurs formulată de recurenţii-reclamanţi A. şi C. prin reprezentant legal A. din perspectiva criticilor indicate, astfel cum acestea au fost circumscrise temeiurilor de drept invocate (art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.), reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligaţii nefiind îndeplinite de către recurentă.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ.:

"Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", art. 489 alin. (2) din acelaşi Cod prevăzând că sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Aşa fiind, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate impune încadrarea acestora într-unul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speţă, se constată că recurenţii-reclamanţi au indicat formal motivele de casare reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., întrucât aceştia s-au rezumat strict la a-şi exprima nemulţumirea cu privire la cuantumul daunelor morale acordate, fără, însă, a arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluţia pronunţată în apel şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia.

Deşi au indicat anumite texte legale (ex: art. 1349 alin. (1) C. civ., art. 1357 din acelaşi cod etc), în motivarea recursului, reclamanţii s-au rezumat strict la a-şi exprima nemulţumirea cu privire la soluţia de neacordarea daunelor morale în cuantumul solicitat, cu referire la criteriile de stabilire a cuantumului daunelor morale în raport cu materialul probatoriu administrat în cauză.

Recurenţii-reclamanţi critică şi modul în care instanţa de apel a apreciat probele, inclusiv respingerea probei testimoniale solicitate în apel, tinzând, în realitate, la o restabilire a situaţiei de fapt, repunând în discuţie probele şi solicitând instanţei de recurs să reconsidere utilitatea şi concludenta lor, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

Se observă că recurenţii au relatat opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanţa de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând doar aspecte ce ţin de modalitatea în care instanţa a înţeles să-şi argumenteze soluţia adoptată în raport de stabilirea situaţiei de fapt reţinută în cauză.

Aşa fiind, aprecierea judecătorilor de fond cu privire la valoarea efectivă a despăgubirii şi solicitarea recurenţilor de majorare a sumei acordată cu titlu de daune morale vizează aspecte de temeinicie ale hotărârii atacate, care excedează controlului instanţei de recurs, având în vedere că în această cale extraordinară de atac se exercită un control judiciar numai cu privire la legalitatea hotărârii atacate, în raport de motivele de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ la pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunţate în apel, indiferent de gradul de nemulţumire al recurenţilor cu privire la modalitatea de stabilire a situaţiei de fapt şi de analiză a probatoriului.

Prin urmare, simpla prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurenţii-reclamanţi, reiterarea unor situaţii de fapt, în lipsa unei argumentaţii în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de art. 488 C. proc. civ., fac imposibilă exercitarea efectivă a controlului de legalitate al instanţei de recurs.

Totodată, se constată că în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc consideraţii cu privire la modalitatea în care instanţa de apel a justificat întinderea despăgubirilor acordate cu titlu de daune materiale şi morale, ci aprecieri generale legate de impactul pe care l-a avut accidentul rutier asupra recurenţilor şi de finalitatea pe care trebuie să o aibă compensaţiile morale în asemenea cazuri.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs, soluţionând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile mai sus menţionate, obligaţie care revine sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

În considerarea celor ce preced, constatând că argumentele recurenţilor nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi C. prin reprezentant legal A. împotriva deciziei civile nr. 488/2021 din 11 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi C. prin reprezentant legal A. împotriva deciziei civile nr. 488/2021 din 11 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2022.