Inadmissibility of recourse against interlocutory appellate judgment annulling first-instance decision and remanding for retrial on merits

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 8 aprilie 2021 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub număr de dosar x/2021 reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Locuinţe (ANL) obligarea acesteia la plata sumei de 1200 euro/lună pentru perioada cuprinsă între 05.04.2018 şi 06.04.2021, în sumă totală de 43.200 euro cu titlu de daune interese constând în contravaloarea lipsei de folosinţă, precum şi contravaloarea lipsei de folosinţă care se va acumula în continuare până la data predării la cheie a locuinţei după recepţia la terminarea lucrărilor şi a finalizării complete a B. din care face şi locuinţa tip apartament nr. x din blocul A 21, lotul x din Voluntari, jud. Ilfov; să fie obligată pârâta să asigure finalizarea lucrărilor de construire ale acestei locuinţe prin realizarea recepţiei la terminarea lucrărilor şi predarea locuinţei la cheie către reclamant.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, însă instanţa şi-a declinat competenţa în favoarea Secţiilor a III-a, a IV-a sau a V-a a Tribunalului Bucureşti prin încheierea din 12.01.2021, cauza fiind apoi înregistrată pe rolul secţiei a III-a Civile a Tribunalului Bucureşti, sub nr. x/2021*, care, la rândul său, şi-a declinat competenţa în favoarea secţiei a VI-a Civile a Tribunalului Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 857 din 25 mai 2021 .

Agenţia Naţională pentru Locuinţe a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive cu privire la cel de-al doilea capăt al cererii de chemare în judecată, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată .

Prin sentinţa civilă nr. 98 F din 1 iulie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a VI-a Civile a Tribunalului Bucureşti.

La termenul de judecată din 7 septembrie 2021, ANL a renunţat la susţinerea excepţiei de netimbrare, iar Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Prin încheierea de şedinţă din 15 septembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Pentru a pronunţa această încheiere prima instanţă a reţinut că pârâta Agenţia Naţională pentru Locuinţe a invocat prin întâmpinare excepţia de prescripţie a dreptului material la acţiune cu privire la cererea având ca obiect plata despăgubirilor, susţinând că sunt incidente dispoziţiile Decretului nr. 167/1958.

Prin sentinţa civilă nr. 2354 din 6 octombrie 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Locuinţe.

Împotriva încheierii din 15 septembrie 2021, precum şi împotriva sentinţei civile nr. 2354 din 6 octombrie 2021, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a formulat apel reclamantul A., prin care a solicitat admiterea apelului, anularea încheierii şi schimbarea sentinţei civile, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

Prin decizia civilă nr. 529/2022 din 24 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost admis apelul formulat de apelantul reclamant A., împotriva încheierii de şedinţă din 15 septembrie 2021 şi a sentinţei civile nr. 2354 din 6 octombrie 2021, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata pârâtă AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU LOCUINŢE.

A fost anulată în parte încheierea din 15 septembrie 2021 în sensul că a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la pretenţiile aferente perioadei începând cu data de 08.04.2018.

S-a menţinut soluţia de admitere a prescripţiei pentru pretenţiile aferente perioadei 05.04.2018-07.04.2018.

A fost anulată în tot sentinţa apelată şi a fost acordat termen pentru evocarea fondului la data de 02.06.2022, ora 10:00, cu citarea părţilor.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU LOCUINŢE (ANL) a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 529/2022 din 24 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului, ca nefondat, iar, la 6 decembrie 2022, a depus concluzii scrise prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac.

Cu titlu prealabil, instanţa supremă reţine că nu se impune suspendarea judecării prezentului recurs faţă de lipsa nejustificată a părţilor, legal citate, şi faţă de faptul că nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, întrucât, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ.:

"Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei." Excepţiile de procedură, cum este şi excepţia inadmisibilităţii, sunt cele care nu pun în discuţie fondul dreptului. Mai mult decât atât, instanţa nu poate dispune niciun fel de măsuri decât dacă este legal sesizată, iar în cazul în care a fost învestită cu judecata unei căii de atac neprevăzute de lege, condiţia legalei sesizări a instanţei nu poate fi apreciată ca fiind îndeplinită.

În condiţiile art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Înalta Curte constată că decizia recurată în prezenta cauză este o hotărâre intermediară, prin care Curtea de Apel Bucureşti, admiţând apelul declarat de reclamantul A., împotriva încheierii de şedinţă din 15 septembrie 2021 şi a sentinţei civile nr. 2354 din 6 octombrie 2021, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a anulat în parte încheierea şi în tot sentinţa apelată şi a acordat termen pentru evocarea fondului, cu citarea părţilor.

Este de reţinut că, prin decizia XXXIII din 14 aprilie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, a fost dezlegată problema de drept vizând aplicarea dispoziţiilor art. 299 alin. (1) cu referire la art. 297 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că recursul declarat împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţele de apel prin care s-au anulat în tot sau în parte procedura urmată, precum şi hotărârea apelată, cu reţinerea cauzei spre judecare (...), este inadmisibil. S-a decis că aceste hotărâri pot fi atacate cu recurs numai odată cu deciziile pronunţate asupra fondului, după judecarea cauzelor în apel.

Este adevărat că soluţia este pronunţată în legătură cu ipoteza reglementată de art. 297 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. de la 1865, anume aceea în care prima instanţă a soluţionat cauza pe fond deşi exista un motiv de nulitate, iar instanţa de apel, admiţând apelul şi anulând sentinţa, reţine cauza spre judecare.

Însă, din punct de vedere procedural, chestiunea tranşată prin decizia sus-menţionată este similară celei reglementate de art. 480 alin. (3) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, în sensul în care instanţa de apel pronunţă două hotărâri: una prin care admite apelul şi anulează sentinţa, şi a doua prin care soluţionează cauza.

Prin urmare, raţionamentul făcut de instanţa supremă în legătură cu ipoteza prevăzută de art. 297 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. anterior este perfect aplicabil, pentru identitate de raţiune, şi în cea reglementată de art. 480 alin. (3) din Noul C. proc. civ., aşa încât şi în cazul acestuia decizia pronunţată de instanţa de apel prin care se admite apelul şi se anulează hotărârea primei instanţe nu va putea fi atacată cu recurs decât odată cu decizia prin care, ulterior, se evocă fondul, moment la care intervine dezînvestirea instanţei.

Aşa fiind, trebuie subliniat că decizia intermediară nu va putea fi atacată cu recurs decât odată cu decizia prin care instanţa de apel se dezînvesteşte de solutionarea cauzei, după evocarea fondului, astfel că recursul declarat de recurenta-pârâtă AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU LOCUINŢE (ANL) împotriva deciziei civile nr. 529/2022 din 24 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă este inadmisibil.

De altfel, regula unicităţii exercitării căii de atac face de neconceput fragmentarea fazei procesuale a judecăţii în apel, încât hotărârea instanţei de apel, de anulare a hotărârii atacate cu reţinerea cauzei spre judecare nu poate fi examinată de instanţa superioară de control judiciar, în recurs, decât odată cu decizia finală dată asupra fondului.

Pentru raţiunile înfăţişate, întrucât speţa de faţă se circumscrie situaţiei anterior menţionate, având în vedere că prin decizia recurată a fost admis apelul, a fost anulată sentinţa apelată şi s-a acordat termen pentru continuarea judecăţii pe fond, în raport şi de dezlegarea dată prin decizia pronunţată în recursul în interesul legii anterior evocată, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca inadmisibil, astfel că nu se mai impune analiza celorlalte aspecte invocate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU LOCUINŢE (ANL) împotriva deciziei civile nr. 529/2022 din 24 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2022.