Withdrawal of appeal: Effect of renouncing judicial review under the principle of party autonomy and its procedural consequences.
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court (ICCJ) definitively accepted the withdrawal of the appeal, effectively leaving the lower court's decision in force and terminating the appellate proceedings without a substantive review on the merits. The dispute involved a procedural challenge where the appellant, a limited liability company, sought to appeal a Court of Appeal decision that had dismissed its request to suspend the hearing of its underlying civil case and instead suspended the appeal itself to resolve a pending constitutional challenge against Article 520 of the Code of Civil Procedure. Before the final hearing, the appellant filed a written motion to renounce the adjudication of the appeal, invoking the principle of party autonomy and the right to dispose of legal claims. Relying on Article 406(1) and Article 463(1) of the Code of Civil Procedure, the ICCJ held that the appellant’s voluntary waiver constituted a valid act of disposition regarding the judicial recourse already initiated, requiring the court to merely take note of the withdrawal rather than examine the admissibility or merits of the appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 493 C. proc. civ, art. 406 C. proc. civ, art. 406 alin. (1) C. proc. civ, art. 463 alin. (1) din C. proc. civ, art. 9 C. proc. civ; Withdrawal of appeal: Effect of renouncing judicial review under the principle of party autonomy and its procedural consequences: The dispute involved a procedural challenge where the appellant, a limited liability company, sought to appeal a Court of Appeal decision that had dismissed its request to suspend the hearing of its underlying civil case and instead suspended the appeal itself to resolve a pending constitutional challenge against Article 520 of the Code of Civil Procedure. Before the final hearing, the appellant filed a written motion to renounce the adjudication of the appeal, invoking the principle of party autonomy and the right to dispose of legal claims. Relying on Article 406(1) and Article 463(1) of the Code of Civil Procedure, the ICCJ held that the appellant’s voluntary waiver constituted a valid act of disposition regarding the judicial recourse already initiated, requiring the court to merely take note of the withdrawal rather than examine the admissibility or merits of the appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for the court's decision to take note of the appellant's written request to renounce the hearing of the appeal.
Procedural basis cited in conjunction with Article 406 to validate the act of withdrawal and the subsequent dismissal of the appeal proceedings.
Full text
Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2022
Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, prin încheierea de şedinţă publică din 14 noiembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017, constatând că excepţia de inadmisibilitate primează faţă de excepţia de tardivitate a recursului, astfel încât, excepţia de tardivitate va putea fi analizată numai dacă şi după ce s-ar stabili că recursul este admisibil, a respins, ca inadmisibilă, cererea de suspendare a judecării cauzei în faţa primei instanţe şi a dispus suspendarea judecării recursului, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 520 alin. (1) teza I C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, reclamanta Societatea "A." S.R.L. Craiova, la data de 11 aprilie 2022.
În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare; părţile nu au depus puncte de vedere la raport.
Aspecte procesuale în recurs
Prin cererea scrisă înregistrată la dosarul de recurs, la data de 24 iunie 2022, recurenta-reclamantă a formulat, în temeiul art. 406 C. proc. civ.., cerere de renunţare la judecata recursului ce formează obiectul acestui dosar; cererea de renunţare la judecată a fost formulată în nume propriu, semnată şi ştampilată.
Înalta Curte, sesizată cu recursul declarat, având în vedere cererea de renunţare la judecată, va lua act de manifestarea de voinţă a recurentei.
De principiu, renunţarea la judecată reprezintă actul procesual de dispoziţie al reclamantului, în calitatea sa de iniţiator al demersului judiciar, de a renunţa la soluţionarea unei cauze, fără a avea obligaţia de a-şi justifica manifestarea de voinţă şi fără a fi constrâns, din punct de vedere temporal, în privinţa acesteia.
Procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii, în conţinutul căruia intră şi dreptul părţilor de a face acte procedurale de dispoziţie cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii sau la mijloacele procedurale prin care se pot recunoaşte ori stabili aceste drepturi.
În cauză, recurenta a solicitat expres să se ia act că renunţă la judecata recursului declarat.
Conform prevederilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ. "Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă".
Având în vedere că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurentei, care nu este supus cenzurii Înaltei Curţi, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, în temeiul dispoziţiilor art. 406 C. proc. civ., se reţine că, în aceste condiţii, devin aplicabile şi dispoziţiile art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, potrivit cărora: achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre.
Respectând, astfel, principiul disponibilităţii părţilor, care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ. Înalta Curte constată că, în cauză, recurenta-reclamantă Societatea "A." S.R.L. Craiova a renunţat la judecata căii de atac a recursului, sens în care, va lua act de cererea formulată, dând eficienţă principiului dreptului părţii de a dispune asupra cererii formulate.
Date fiind dispoziţiile legale arătate şi aspectele asupra cărora sunt limitate dezbaterile în ipoteza intervenirii manifestării procesuale a renunţării la judecată, când instanţa nu mai poate face acte de cercetare judecătorească asupra altor chestiuni legate de drepturile deduse judecăţii ori de calităţile părţilor implicate în litigiu, Înalta Curte, în temeiul art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., va lua act de cererea de renunţare la judecata căii extraordinare de atac deja exercitate de către recurentă, în condiţiile existenţei manifestării sale de voinţă.
Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive, în temeiul art. 406 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunţarea la judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea la judecata recursului declarat de recurenta- reclamantă Societatea "A." S.R.L. Craiova împotriva încheierii de şedinţă publică din 14 noiembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2022.