Contestation en annulation of cassation decision regarding material competence in industrial trademark registration cancellation: interpretation of commercial jurisdiction and inadmissibility of material error claim
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the annulment challenge, upholding the Supreme Court of Justice's earlier decision and leaving the cassation of the appellate ruling and remand of the case to the same instance for re-hearing of the appeals in effect. The dispute involved a commercial company challenging a lower court’s decision as void due to material incompetence, arguing that actions regarding the cancellation of an industrial trademark registration fall under commercial jurisdiction rather than civil jurisdiction under the 1998 procedural rules. The court held that the annulment challenge was inadmissible because the material incompetence exception had already been raised and resolved in the subsequent cassation appeal, thereby precluding its re-litigation under Article 317(1)(2) of the Civil Procedure Code, and that the specific interpretation and application of the competent section (commercial vs. civil) constituted a matter of substance rather than a material error subject to annulment under Article 318.
Legislator headnote
AI generatedart. 48 lit. e) din Legea nr. 48/1998, art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 318 C. proc. civ; Contestation en annulation of cassation decision regarding material competence in industrial trademark registration cancellation: interpretation of commercial jurisdiction and inadmissibility of material error claim: Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență numai dacă acest motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestației de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 5 din 5 ianuarie 2004 SC R.D. SA Rieni a solicitat, în contradictoriu cu intimații SC P.R. SA București, SC P.S. Italia și O.S.I.M., anularea deciziei civile nr. 4004 din 14 octombrie 2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția civilă.
S-a arătat că excepția de necompetență materială invocată din oficiu de către Curtea Supremă de Justiție în recurs ca și admiterea acestei excepții și casarea deciziei civile nr. 182 din 30 aprilie 2002 a Curții de Apel București, secția civilă, constituie o încălcare a normelor de competență materială prevăzute de art. 48 lit. e) din Legea nr. 48/1998 coroborate cu Regula 32 din Regulamentul de aplicare a acestei legi aprobat prin H.G. nr. 833/1998 prin care s-a stabilit competența Tribunalului București, secția civilă, de soluționare a acțiunilor în anularea înregistrării unei mărci.
S-a mai menționat că refuzul explicit al instanței de recurs de a aplica o dispoziție legală în vigoare, Regula 32 a Regulamentului de aplicare a Legii nr. 84/1998, constituie eroare materială gravă.
Au fost invocate motivele de contestație în anulare prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și art. 318 C. proc. civ.
Contestația în anulare urmează să fie respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente:
Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, prin decizia civilă nr. 4004 din 14 octombrie 2003 a admis recursul declarat de SC P.R. SA și P.S. Italia împotriva deciziei civile nr. 182 din 30 aprilie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV–a civilă, pe care a casat-o și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelurilor.
Recursul a fost admis pentru motivul de ordine publică relativ la natura comercială a litigiului și competența materială.
Prin considerentele deciziei s-a reținut că acțiunea având ca obiect anularea certificatului de înregistrare la O.S.I.M. a unei mărci industriale are natură comercială ceea ce atrage competența și procedura în materie comercială. Dispozițiile Legii nr. 84/1998 privind regimul mărcilor și indicațiilor geografice atribuie competența materială în primă instanță, Tribunalului București fără a stabili și secția competentă, civilă sau comercială. Pentru a determina secția competentă este necesar a fi stabilită natura civilă sau comercială a unei astfel de cauze, în raport de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) și d) C. proc. civ. care conferă competența, în primă instanță, tribunalului în materie comercială și asupra proceselor și cererilor în materie de proprietate industrială. Dreptul asupra mărcii este de natură patrimonială dar, totodată, este un element al fondului de comerț, astfel că cererile și acțiunile în legătură cu drepturile asupra mărcii sunt de natură comercială și sunt de competența secției comerciale a Tribunalului București, în primă instanță.
Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență numai dacă acest motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului.
În speță, recursul a fost soluționat tocmai prin invocarea, din oficiu, a excepției de necompetență materială a instanței civile de soluționare a cauzei.
Art. 318 C. proc. civ. prevede că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Modul de interpretare a unei dispoziții legale sau modul de aplicare a acesteia țin de fondul pricinii și nu constituie greșeală materială în sensul dispozițiilor procedurale menționate.
Față de considerentele menționate, Curtea va respinge contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de SC R.D. SA împotriva deciziei nr. 4004 din 14 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2004.