Tort claim for damaged telecommunications infrastructure annulled on procedural grounds for failure to articulate specific illegality

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra recursului principal şi recursului incident de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea atacată

Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 204/2022 din 29 martie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a respins apelul declarat de Telecomunicaţii CFR S.A. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 769 din 25.06.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Specializat Cluj, pe care a păstrat-o în întregime; a respins apelul incident declarat de A. S.R.L. Cluj-Napoca împotriva aceleiaşi sentinţe şi a obligat apelanta să plătească intimatei S.C. A. S.R.L. suma de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs principal, reclamanta Societatea "TELECOMUNICAŢII" CFR S.A., solicitând, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, procedând la rejudecarea cauzei, obligarea pârâtei la plata sumei de 208.761,51 RON reprezentând prejudiciul cauzat societăţii-recurente de către intimata-pârâtă; cu obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecaţă.

În recursul întemeiat în drept pe prevederile pct. 6 şi pct. 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., recurenta-reclamantă a susţinut, în esenţă următoarele:

Prin decizia recurată, instanţa în mod eronat a dispus respingerea pretenţiei sale, motivând că a evaluat prejudiciul cauzat de către intimata-pârâtă în mod unilateral.

Astfel, instanţa de apel a considerat că valoarea cerută nu trebuie să fie valoarea de înlocuire, chiar dacă bunurile pe care intimata-pârâtă le-a avut în folosinţă în mod efectiv nu mai există, deci, intimata-pârâtă nu poate restitui bunurile; gradul de uzură al unui bun şi incidenţa gradului de uzură al unui bun inexistent devenind irelevant în contextul evaluării bunurilor care trebuie restituite.

A mai susţinut că instanţa de apel a apreciat că există faptul ilicit săvârşit de către intimata-pârâtă, însă, cu toate acestea, a respins cererea, considerând în mod netemeinic că înlocuirea bunurilor trebuie raportată la starea fizică de utilizare normală în care ar fi trebuit să se găsească, dacă ar fi fost păstrate de către pârâtă şi restituite în condiţii normale.

În continuare, recurenta-reclamantă a relevat, pe larg, aspecte de fapt ale cauzei şi, având în vedere acestea, respectiv, faptul predării în temeiul acordului de voinţă a bunurilor către intimata-pârâtă spre folosinţă/exploatare şi conservare, consideră că este absurd să se susţină că nu are dreptul să-i fie restituite.

Pentru încheierea valabilă a unui contract, acesta nu trebuie să îmbrace o anumită formă; în opinia recurentei, în momentul în care aceasta a predat bunurile către intimata-pârâtă, coroborat cu acceptarea bunurilor de către aceasta, s-a perfectat contractul.

În concluzie, recurenta-reclamantă consideră că a fost încheiat în mod informal un contract, în sensul art. 942 C. civ., cu intimata-pârâtă.

A făcut referire, în continuare, la procesul-verbal de predare- primire nr. ZI.3/26/10.03.2010, în care se fac menţiuni cu privire la H.G. nr. 27/2004 şi la contractul de închiriere nr. x/07.10.2010, însă, arată că aceste menţiuni fac obiectul normalităţii juridice, respectiv, al contextului legal în cadrul căruia a intervenit contractul între recurenta-reclamantă şi intimata-pârâtă şi a evocat prevederile legale ale O.U.G. nr. 12/1998, art. 8 alin. (1), art. 10 alin. (10, (2), art. 11 alin. (1), (2), (3), H.G. nr. 581/1998, modificată prin H.G. nr. 589/2006, Anexa 2, lit. f), H.G. nr. 1409/2007, art. 2 alin. (2), în concluzie, arătând că doar C.N.C.F. "C.F.R." S.A. avea dreptul de a semna contractul RUIC 2/07.01.2010, considerând, că nesemnarea acestui contract de către recurentă nu este de natură a determina o schimbare a temeiului juridic în baza căruia intimata-pârâtă răspunde.

Referitor la dreptul său de proprietate, a arătat că Societatea "Telecomunicaţii CFR" S.A. a fost înfiinţată prin Hotărâre de Guvern, ca Filială, conform art. 2 alin. (5) din H.G. nr. 706/2002. Aporturile au fost realizate pe bază de protocoale care s-au încheiat ulterior datei intrării în vigoare a Hotărârii. Ca urmare, bunurile care fac obiectul protocolului de predare-primire au fost făcute aport la capitalul social, iar prin aportul la capitalul social a avut loc transferul de proprietate de la acţionar la societate, noua persoană juridică, arătând, totodată, că a depus la dosarul cauzei, în copie, protocolul de predare-primire şi anexele acestuia, în care sunt menţionate bunurile predate şi valoarea lor, iar predarea a fost efectivă, recurenta având în proprietate acele bunuri reevaluându-le, conform legii, şi plătind taxe corespunzătoare.

Recurenta-reclamantă a făcut precizări referitoare şi la bunurile pentru care a solicitat despăgubiri, arătând că a predat o serie de bunuri intimatei-pârâte prin procesul-verbal nr. x/10.03.2010, cu menţiunile cuprinse în acesta.

A precizat că suma solicitată este calculată la nivelul înlocuirii elementelor inexistente şi/sau avariate, cum rezultă din Devizul de pagubă nr. x/19.11.2018, iar valoarea solicitată este valoarea de înlocuire, întrucât, pentru readucerea instalaţiilor în stare de funcţionare sunt necesare materialele din devizele de pagubă, fiind, deci, necesare, bunurile în starea lor actuală fiind aduse în stare de nefolosire.

Recurenta-reclamantă a mai arătat că, aşa cum rezultă din procesul-verbal nr. x/10.03.2010, a predat intimatei-pârâte bunuri în stare de funcţionare, a predat o reţea construită, nu au fost predate sârmă şi stâlpi de lemn, subsisteme de comunicaţii, ci un ansamblu funcţional, cu stâlpi plantaţi şi sârmă (cablu pozat pe stâlpi, nu colac în magazie), fiind necesară şi cheltuiala cu forţa de muncă, întrucât, în lipsa acesteia, sistemul de telecomunicaţii (mijlocul fix) nu va fi repus în situaţia în care a fost predat intimatei-pârâte, solicitând, practic, contravaloarea necesară repunerii reţelei de telecomunicaţii în situaţia anterioară, la momentul predării acesteia, respectiv, în stare de funcţionare.

A făcut, în continuare, referiri la al doilea deviz de prejudiciu.

Recurenta-reclamantă consideră că în mod eronat instanţa reţine faptul că valoarea pe care trebuia să o solicite şi evalueze trebuie raportată la valoarea bunului folosit în mod normal, în acest sens, redând conţinutul art. 1073 C. civ., de la 1864, art. 1075, art. 1077, art. 1080, art. 1082, art. 1084 şi art. 1564 din acelaşi Cod.

Ca urmare, debitorul este obligat la repararea prejudiciului în integralitate, ba chiar legea îl obligă la acoperirea pagubei efective şi a câştigului nerealizat, (damnum emergens şi lucrum cessans).

De asemenea, recurenta-reclamantă a mai arătat că, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de către intimata-pârâtă în data de 19.06.2019, aceasta nu a contestat valoarea prejudiciului, contestarea prejudiciului apreciind că putea fi realizată doar în cadrul întâmpinării. Or, intimata-pârâtă nu a contestat valoarea solicitată, valoare pe care recurenta a justificat-o, iar, în opinia sa, necontestarea sumei reprezintă acceptarea acesteia ca fiind corectă sub aspectul întinderii.

Mai mult, a mai arătat că, prin procesul-verbal de predare-primire a secţiei neinteroperabile, nr. x/16/04.01.2019, comisia împuternicită pentru evaluarea şi preluarea de la intimata-pârâtă a secţiei neinteroperabile, comisie din care nu fac parte persoane angajaţi ai societăţii-recurente, ci sunt terţi, au constatat deficienţele cu privire la sistemul de telecomunicaţii feroviare.

De asemenea, a mai menţionat că motivul precizat în procesul-verbal nr. x/16/04.01.2019 pentru neasumarea răspunderii de către intimata-pârâtă este lipsa unui raport contractual cu recurenta-reclamantă, motivaţie întemeiată, asa cum rezultă şi din considerentele sentinţei.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 17.06.2022, sub nr. x/2019.

Apărarea formulată în cauză

Intimata- pârâtă Societatea "A." S.R.L. Cluj-Napoca a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta Societatea "Telecomunicaţii" C.F.R. S.A., ca neîntemeiat, şi obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

II.1.

În conformitate cu art. 491 C. proc. civ.., pârâta Societatea "A." S.R.L. a formulat recurs incident, odată cu întâmpinarea la recursul principal, în esenţă, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ... A solicitat admiterea recursului incident, casarea în parte a deciziei civile recurate şi, în rejudecare: admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a recurentei şi, în consecinţă, respingerea acţiunii, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală; admiterea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive şi, în consecinţă, respingerea acţiunii, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală; admiterea excepţiei prescripţiei şi, în consecinţă, respingerea acţiunii, ca prescrisă, şi, casarea în parte a hotărârii recurate, în sensul înlăturării considerentelor greşite, criticate în cuprinsul recursului incident, înlocuirea cu propriile considerente şi menţinerea soluţiei pronunţate de instanţa de apel şi, în consecinţă, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

III. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, nu este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, fiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 care prevede că art. 493 se abrogă, faţă de conţinutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

IV. Procedura de soluţionare a recursurilor

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 04.10.2022, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la data de 17 noiembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

V. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Fiind luată în examinare cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii căii extraordinare de atac a recursului principal, invocată din oficiu, raportat la prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o admită şi să anuleze recursul, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 483 C. proc. civ.., recursul este o cale extraordinară de atac, prin care se examinează conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile şi care trebuie motivat în condiţiile art. 486 C. proc. civ., prin chiar cererea de recurs, motivele invocate trebuind să fie dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. ca motive de casare.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi cod, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ.., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât, să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de lege, precum şi formularea acestora cu depăşirea termenului legal sunt sancţionate cu nulitatea recursului.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.. Aşadar, în recurs nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât, aprecierea şi evaluarea probelor administrate în cauză intră în atribuţia instanţelor devolutive.

Cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Recursul poate fi exercitat numai pentru motive ce au făcut analiza instanţei anterioare şi care, implicit, au fost cuprinse în motivele de apel, în situaţia în care, atât apelul, cât şi recursul sunt exercitate de aceeaşi parte, iar soluţia primei instanţe a fost menţinută în apel.

Pornind la aceste consideraţii, Înalta Curte reţine că autoarea recursului principal, în speţă, deşi şi-a întemeiat, în drept, recursul, pe prevederile pct. 6 şi 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., acesta nu conţine critici care să poată fi încadrate în textele legale invocate, şi nici în vreunul din celelalte cazuri prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ..; aceasta, în condiţiile în care recurenta-reclamantă reiterează, în calea extraordinară de atac, aspectele sesizate în cererea de chemare în judecată formulată, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc decizia recurată.

Prin motivele de recurs, recurenta nu a arătat în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluţia pronunţată de Curtea de Apel Cluj, ci s-a limitat la prezentarea situaţiei de fapt a cauzei şi expunerea nemulţumirilor sale cu privire la modul de derulare a litigiului.

Deopotrivă, reproducerea, prin cererea de recurs a stării de fapt, ori a probatoriului administrat şi modalităţii de apreciere a acestuia, nu se constituie într-o critică de nelegalitate a sentinţei, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Cât priveşte motivul de recurs prevăzut de pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., invocat de recurenta-reclamantă, şi care se referă la casarea hotărârii pentru motivul de nelegalitate când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, Înalta Curte reţine că acest motiv de recurs a fost invocat pur formal, recurenta-reclamantă neaducând nicio critică şi nefăcând nicio referire în cuprinsul recursului la nemotivarea hotărârii, ori la eventuale motive contradictorii ori străine de natura cauzei, în sensul textului invocat.

De asemenea, cât priveşte cel de-al doilea motiv pe care şi-a întemeiat recursul, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", şi care ar fi presupus indicarea, punctuală, de către recurenta-reclamantă, a modalităţii în care instanţa de apel a încălcat sau aplicat greşit norme de drept material, Înalta Curte reţine că nici acest motiv de recurs invocat nu a fost dezvoltat, în scris, în sensul cerinţei de nelegalitate, recurenta limitându-se la a cita şi reda conţinutul anumitor norme legale şi care, din perspectiva acesteia, fac dovada acordului de voinţă cu intimata-pârâtă.

Astfel, prezentarea din cererea de recurs de faţă nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., ce impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C .proc.civ, iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi, învestite cu verificarea legalităţii deciziei recurate.

În concluzie, cum aspectele invocate de recurenta-reclamantă pe calea recursului principal nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ., şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul principal.

În ceea ce priveşte recursul incident declarat de recurenta-pârâtă Societatea "A." S.R.L., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 491 alin. (1) C. proc. civ.:

"Recursul incident şi recursul provocat se pot exercita în cazurile prevăzute de art. 472 şi art. 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispoziţiile art. 488 rămân aplicabile".

Dispoziţiile art. 472 C. proc. civ.., aplicabile recursului incident, dispun în sensul că:

"(1) Intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe.

(2) Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect."

În consecinţă, în temeiul art. 491 alin. (2), coroborat cu art. 472 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în raport de soluţia dată cu privire la recursul principal, care urmează a fi anulat, recursul incident declarat de recurenta-pârâtă rămâne fără efect.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul principal declarat de recurenta-reclamantă şi, în temeiul art. 491 alin. (2), coroborat cu art. 472 alin. (2) C. proc. civ.., va constata ca rămas fără efect recursul incident declarat de recurenta-pârâtă împotriva aceleiaşi decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul principal declarat de recurenta-reclamantă Societatea "TELECOMUNICAŢII" CFR S.A. împotriva deciziei civile nr. 204/2022 din 29 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Constată ca rămas fără efect recursul incident declarat de pârâta Societatea "A." S.R.L. împotriva aceleiaşi decizii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2022.