Peremption of appellate review for procedural inactivity following suspension for party death
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice confirmed the legal extinction (perimare) of the appeal filed by the defendant company against the Court of Appeal’s decision, which had previously ordered the defendant to pay moral damages to the plaintiffs in a tort action. The dispute arose from a civil case where, following the death of one plaintiff, the proceedings were suspended on March 31, 2022, to identify heirs; however, neither the heirs nor the opposing parties performed any procedural acts to continue the trial or request the reopening of the case. The court held that the six-month statutory deadline for the lapse of procedural acts expired without interruption, as no party demonstrated diligence to prevent the case from remaining inactive. Relying on Article 416(1), Articles 417–418, and Article 420(1) and 421(2) of the Romanian Code of Civil Procedure, the court found that the case remained in inactivity for more than six months due to the parties' lack of diligence, thereby triggering the automatic penalty of perimare, which extinguished the appeal and left the lower appellate decision in force.
Legislator headnote
AI generatedart. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 416 alin. (1) C. proc. civ, art. 417 C. proc. civ, art. 415 pct. 1 C. proc. civ, art. 415 pct. 2 C. proc. civ; Peremption of appellate review for procedural inactivity following suspension for party death: La termenul de judecată din 31 martie 2022, constatându-se că intimata-reclamantă B. a decedat, la dosar nefiind indicaţi moştenitorii acesteia, s-a dispus suspendarea judecării recursului în temeiul dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.., până la introducerea în cauză a moştenitorilor.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2022
Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 613/A din 23 decembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, a respins apelurile formulate de către pârâtele A. S.A. şi S.C. A. S.A. declarate împotriva încheierilor de şedinţă din 18.06.2018 şi 14.10.2019, precum şi împotriva sentinţei civile nr. 530/16.12.2019, pronunţate de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. x/2018, având ca obiect acţiune în daune delictuale; a admis apelul declarat de reclamantele B. şi C. împotriva aceleiaşi hotărâri şi a schimbat în parte hotărârea, în sensul că a obligat pârâtele să plătească reclamantei B. suma de câte 330.000 de RON fiecare cu titlu de daune morale, şi a menţinut în rest dispoziţiile sentinţei civile nr. 530/16.12.2019, pronunţate de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. x/2018; fără cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, pârâta A. S.A. - prin lichidator judiciar D.. la data de 16 februarie 2021.
La termenul de judecată din 31 martie 2022, constatându-se că intimata-reclamantă B. a decedat, la dosar nefiind indicaţi moştenitorii acesteia, s-a dispus suspendarea judecării recursului în temeiul dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.., până la introducerea în cauză a moştenitorilor.
De la această dată şi până în prezent nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură, cauza rămânând în nelucrare din vina părţilor.
Prin cererea înregistrată la dosar la 11.10.2022, intimata-pârâtă Societatea "A." S.A. a formulat cerere de constatare a perimării cererii de recurs, prin rezoluţie, stabilindu-se termen pentru discutarea acesteia la 17.11.2022.
Fiind luată în examinare cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., perimarea cererii de recurs, pentru împlinirea termenului de perimare, de drept, prevăzut de lege, Înalta Curte urmează să constate perimat recursul, având în vedere următoarele considerente:
Buna administrare a justiţiei impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor impuse de lege, precum şi ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.
Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni".
Perimarea este sancţiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerinţa de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţii, timp de 6 luni.
Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată.
Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor, dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.
Pentru a interveni perimarea este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, de desistare, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.
Termenul de perimare începe să curgă, aşadar, de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părţii, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment fiind reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei.
Înalta Curte constată că încheierea de şedinţă din data de 31 martie 2022, prin care s-a dispus suspendarea judecăţii recursului în cauză, reprezintă ultimul act de procedură efectuat, de la această dată începând să curgă termenul de perimare de 6 luni, prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 30 septembrie 2022.
În cauză, de la data suspendării judecăţii (31.03.2022) şi până la data constatării perimării (17.11.2022), nu a fost efectuat niciun act procedural cu eficienţa prevăzută de lege, adică, din care să rezulte intenţia părţilor de a continua judecata, astfel cum impun dispoziţiile imperative ale art. 417 C. proc. civ., în virtutea cărora cursul perimării ar fi putut fi întrerupt.
Se constată, astfel, că părţile nu au formulat, înăuntrul termenului de perimare nicio cerere de redeschidere a procesului potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., şi nu a fost făcută dovada existenţei vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare, potrivit prevederilor art. 417 - 418 din acelaşi cod.
Aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerinţele perimării, respectiv pricina a rămas în nelucrare în tot timpul de la momentul suspendării (31 martie 2022) şi până la data repunerii pe rol (17 noiembrie 2022), trecând, astfel, mai mult de 6 luni, perioadă în care niciuna dintre părţi nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecăţii.
Înalta Curte reţine că, în cauză, nu au fost îndeplinită obligaţia de indicare a moştenitorilor părţii decedate, precum şi faptul că nu a fost formulată de către părţi, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligenţă a părţilor care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă, şi nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată. De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, dintre cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.
În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancţiunea perimării de drept a recursului, potrivit dispoziţiilor art. 420 alin. (1) şi art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.A. - prin lichidator judiciar D.. împotriva deciziei civile nr. 613/A din 23 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2022.