Tort claim appeal annulled as procedurally void for containing merits arguments

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea atacată

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 731 A din 09 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022 a respins apelul declarat de apelanta-reclamantă Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 3449 din data de 15.11.2021 pronunţate de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.R.L., ca nefondat.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, reclamanta AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR (A.N.S.V.S.A.), prin care a solicitat, admiterea recursului, casarea deciziei civile recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

În motivare, autoarea recursului a relevat, foarte pe larg, situaţia în fapt a cauzei, în referire vastă, inclusiv, la controlul efectuat de Curtea de Conturi şi modalitatea stabilită pentru recuperarea prejudiciului astfel constatat, cu actele de contestare întocmite, susţinând, în esenţă, următoarele:

Contrar reţinerilor instanţei, termenul de prescripţie nu a început să curgă de la data de 30.09.2014 ("ca dată până la care Contractul nr. x/2014 a fost valabil") şi nici de la data emiterii Deciziei nr. 36/14.08.2018 a Curţii de Conturi, evocând, în continuare, prevederile art. 2528 alin. (1) din C. civ.

Aşadar, susţine aceasta, referitor la începutul cursului prescripţiei extinctive, art. 2528 alin. (1) C. civ. prevede că, prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei cauzată prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea, în continuare, făcând vaste referinţe teoretice în ceea ce priveşte începutul curgerii termenului de precripţie.

În acest sens, recurenta-reclamantă susţine că, contrar reţinerilor instanţei de apel, momentul începerii curgerii prescripţiei nu s-a născut la data la care a fost încheiat Contractul nr. x/2014, întrucât, la acel moment, nu se cunoştea nici paguba, ci, aşa cum a arătat mai sus, prin Decizia nr. 36/14.08.2015, Curtea de Conturi a României a reţinut ca fiind prejudiciu suma de 395.666,12 RON (şi accesoriile aferente), reprezentând costul serviciilor de identificare şi înregistrare a animalelor din speciile bovine şi bubaline, conform Contractului nr. x/2014.

Prin urmare, solicită a se observa că acesta este actul la care trebuia să se raporteze instanţa în ceea ce priveşte cursul prescripţiei, fiind actul prin care s-a cunoscut paguba.

Recurenta-reclamantă a mai arătat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 2532 pct. 9 din Noul C. civ., care reglementează cazurile generale de suspendare a prescripţiei, prescripţia nu începe să curgă, iar dacă a început să curgă, ea se suspendă, în cazul în care, cel împotriva căruia curge sau ar urma să curgă prescripţia, este împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte de întrerupere, cât timp nu a încetat această împiedicare.

Prin urmare, cursul prescripţiei este suspendat de drept când cel împotriva căruia curge sau ar urma să curgă prescripţia, este împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte de întrerupere, cât timp nu a încetat această împiedicare.

În speţă, mai arată aceasta, suspendarea, prin hotărâre executorie de drept, de către instanţa de contencios administrativ, a executării Deciziei nr. 36/14.08.2015 a Curţii de Conturi a României, a avut drept consecinţă inclusiv suspendarea cursului prescripţiei, raportat la dispoziţiile art. 2532 pct. 9 din Noul C. civ.

Întrucât suspendarea executării Deciziei nr. 36/14.08.2015 a încetat la data de 28.02.2019, apreciază că, în mod evident, reţinerile instanţei de apel sunt eronate, în sensul că dacă s-ar considera că momentul de la care începe să curgă prescripţia este data emiterii Deciziei nr. 36/14.08.2015, termenul de 3 ani s-a împlinit la data de 14.08.2018, hotărârea recurată fiind dată cu interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 2532 şi ale art. 2517 din Noul C. civ., motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În drept, a fost invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 07.07.2022, sub nr. x/2022.

II.1. Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care, în primul rând, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1), coroborat cu art. 248 alin. (1) C. proc. civ.., a invocat excepţia nulităţii recursului, având în vedere motivarea formală a recursului şi reluarea, aproape cuvânt cu cuvânt, a cererii de chemare în judecată şi apel.

A solicitat admiterea excepţiei nulităţii recursului promovat de A.N.S.V.S.A. şi anularea acestuia, iar, pe fond, dacă se va trece peste această excepţie, respingerea recursului, ca nefondat.

III. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, nu este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, fiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 care prevede că art. 493 se abrogă, faţă de conţinutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

IV. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 15.09.2022, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la data de 17 noiembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

V. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Fiind luată în examinare cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii căii extraordinare de atac a recursului, invocată de intimata-pârâtă Societatea, "A." S.R.L., prin întâmpinare, raportat la prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o admită şi să anuleze recursul, având în vedere următoarele considerente:

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi cod, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de lege, precum şi formularea acestora cu depăşirea termenului legal sunt sancţionate cu nulitatea recursului.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Aşadar, în recurs nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea şi evaluarea probelor administrate, ori reanalizarea situaţiei de fapt în cauză intră în atribuţia instanţelor devolutive.

Pornind la aceste consideraţii, Înalta Curte reţine că autoarea recursului critică decizia recurată din perspectiva momentului de la care a început să curgă termenul de prescripţie pentru formularea acţiunii în răspundere delictuală.

Astfel, recurenta-reclamantă încearcă să demonstreze în recurs, care este, în opinia sa, momentul care marchează începutul termenului de prescripţie.

Or, stabilirea momentului de la care partea prejudiciată a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba cauzată, impune, însă, verificarea unor aspecte factuale ale cauzei.

Cu alte cuvinte, stabilirea momentului de la care a început să curgă termenul de prescripţie pentru formularea acţiunii în recuperarea prejudiciului presupune evaluarea probelor administrate în cauză.

Dat fiind că momentul de la care a început să curgă termenul de prescripţie a fost stabilit de instanţa de apel în urma aprecierii probatoriului, rezultă că data de la care recurenta-reclamantă trebuia să cunoască paguba vizează o chestiune de fapt, câştigată cauzei, ce nu mai poate fi cenzurată în recurs.

În consecinţă, criticile referitoare la momentul de la care a început să curgă termenul de prescripţie vizează temeinicia deciziei recurate. Or, în calea extraordinară de atac a recursului controlul judiciar este limitat la verificarea legalităţii hotărârii recurate, neputând fi reevaluat probatoriul în vederea stabilirii unei situaţii de fapt diferite de cea reţinută de instanţele devolutive.

Mai mult, prin cererea de recurs nu se aduce nicio critică (de legalitate) deciziei recurate; dimpotrivă, se reiau, amplu, aspecte în ce priveşte fondul cauzei şi pretinse greşeli materiale reproşate de recurentă soluţiei instanţei de apel; recurenta-reclamantă nu critică acel raţionament al instanţei, ci reia, practic, susţinerile sale din cererea de chemare în judecată.

Recurenta-reclamantă ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, din perspectiva motivului de recurs invocat, dacă în hotărârea recurată există norme de drept material ce au fost încălcate; însă, aceasta nu a invocat asemenea critici, ci doar argumente vizând reţinerile instanţei de apel privind situaţia de fapt a cauzei prin raportare la probatoriul administrat, argumente ce reprezintă aspecte de netemeinicie, şi care nu pot face obiectul analizei în această etapă procesuală.

Pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei în soluţionarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs, ceea ce, în speţă, nu se poate reţine.

Recurenta-reclamantă nu a adus critici punctuale, prin care să demonstreze în mod concret, în ce constă nelegalitatea deciziei recurate, din perspectiva cazului de casare prevăzut de lege şi prin raportare la prevederile legale reţinute de instanţa de apel în motivarea soluţiei.

Prin urmare, argumentele anterior expuse impun concluzia că prin cererea de recurs nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Nefiind identificate nici motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de alin. (2) al aceluiaşi articol.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva deciziei instanţei de apel, subsecvent admiterii excepţiei cu acest obiect invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă A. S.R.L., prin întâmpinare.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR (A.N.S.V.S.A.) împotriva deciziei civile nr. 731 A din 09 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2022.