Pension revision challenge fails as recourse inadmissible under finality rules

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea atacată

Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, prin decizia nr. 1249 din 4 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2019 a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei nr. 532 din 23 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, formulată de revizuenta A., în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Prahova.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs revizuenta A..

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 04.07.2022, sub nr. x/2019/a1.

III. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, nu este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, fiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 care prevede că art. 493 se abrogă, faţă de conţinutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

IV. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 05.09.2022, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la data de 17 noiembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

V. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Fiind luată în examinare cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii căii extraordinare de atac a recursului, invocată din oficiu, raportat la prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o admită şi să respingă recursul, ca inadmisibil, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 129 din Constituţia României, "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii", iar, conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

În raport cu dispoziţiile constituţionale şi legale citate, admisibilitatea unei căi de atac şi provocarea controlului judiciar al unei hotărârii judecătoreşti sunt condiţionate de exercitarea acesteia în condiţiile legii.

În cauză, Înalta Curte reţine că obiectul recursului de faţă îl constituie decizia nr. 1249 din 4 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins revizuirea declarată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 532 pronunţate la 23.02.2022, de Curtea de Apel Ploieşti, în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Prahova.

După cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, în prezenta cauză, este dedus judecăţii, aşadar, recursul declarat împotriva hotărârii prin care a fost respinsă cererea de revizuire formulată împotriva unei hotărâri date în recurs, într-un litigiu din materia asigurărilor sociale - contestaţie decizie de pensionare şi recalculare pensie.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".

La alin. (2) al aceluiaşi text, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018 se prevede că:

"(2) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite".

Potrivit art. 513 alin. (5) din C. proc. civ., "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

În acord cu dispoziţiile citate, hotărârea pronunţată în revizuire (Decizia civilă nr. 1249 din 4 mai 2022, în dosarul nr. x/2019) este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea a cărei revizuire a fost cerută (Decizia nr. 532 din 23 februarie 2022), care este o hotărâre dată în apel, definitivă potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., prin raportare la prevederile legii speciale, Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

În aceste condiţii, hotărârea dată în revizuire nu face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în condiţiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ.

Cu alte cuvine, hotărârea pronunţată în revizuirea unei hotărâri date în apel, definitivă, potrivit Legii nr. 263/2010, nu este supusă recursului.

Calea de atac astfel declarată, câtă vreme este exclusă în mod expres de către legiuitor, este inadmisibilă, revizuenta, în speţă, neavând deschisă calea procesuală a recursului pe care a înţeles să o folosească.

Se mai reţine că instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Este ştiut că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii

Pentru considerentele prezentate, constatându-se că excepţia inadmisibilităţii este întemeiată, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ.. şi art. 513 alin. (5), coroborat cu art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.., văzând dispoziţiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ.., Înalta Curte o va admite şi va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva deciziei nr. 1249 din 4 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2022.