Renunciation of appellate review in civil contract dispute

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 2443 din 4 decembrie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. şi a constatat rezoluţiunea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x din 20 decembrie 2017 de către notarul public C., modificată prin actul adiţional autentificat sub nr. x din 18 iulie 2018, de către notarul public D.; a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 61.200 euro, în echivalent în RON la cursul Băncii Naţionale a României din data plăţii, reprezentând dublul avansului din preţul imobilului, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, calculată asupra sumei de 30.600 euro începând cu data punerii în întârziere a pârâtei (25 februarie 2020) şi până la data plăţii şi calculată asupra sumei de 30.600 euro de la data introducerii acţiunii (23 iulie 2020) şi până la data plăţii; a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 22.727,38 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 14.280 RON reprezintă onorariu de avocat şi 8.447,38 RON reprezintă taxă judiciară de timbru, la care se adaugă taxa judiciară de timbru aferentă dobânzii legale penalizatoare calculate asupra sumei de 30.600 euro începând cu data punerii în întârziere a pârâtei (25 februarie 2020) şi până la introducerii acţiunii (23 iulie 2020).

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta B. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 1852A/2021 din 17 noiembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul formulat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs B. S.R.L., solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autoarea căii de atac critică modalitatea în care instanţa de apel a soluţionat cererea de suspendare formulată de aceasta în apel, susţinând că ar fi trebuit să se pronunţe printr-o încheiere separată, conform art. 414 C. proc. civ., care să poată fi atacată independent de decizie.

Recurenta-pârâtă critică şi soluţia asupra cererii de suspendare, apreciind că solicitarea sa ar fi trebuit admisă raportat la dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din acelaşi cod.

Aceeaşi parte invocă nerespectarea prevederilor art. 142, art. 901 şi art. 11703 şi ale art. 1351, art. 1352 şi art. 1544 C. civ.. Mai arată că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ. şi ale art. 127 din Statutul profesiei de avocat.

Recurenta-pârâtă a indicat în cererea de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Recurenta-pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare.

La termenul de la 5 octombrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus amânarea cauzei la 16 noiembrie 2022, faţă de cererea de amânare formulată de apărătorul recurentei-pârâte în vederea soluţionării litigiului pe cale amiabilă.

La 15 noiembrie 2022, recurenta-pârâtă a depus un înscris prin care a arătat că înţelege să renunţe la calea de atac a recursului şi la acţiune.

Examinând cu prioritate cererea de renunţare la judecata recursului, formulată de recurenta-pârâtă B. S.R.L., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, instanţa supremă notează că autoarea căii de atac a precizat în şedinţa publică de la 16 noiembrie 2022 că renunţă la judecata cererii de recurs.

Asupra cererii de renunţare, Înalta Curte reţine că potrivit art. 9 alin. (3) teza I C. proc. civ. "în condiţiile legii, partea poate, după caz, renunţa la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuşi dreptul pretins, poate recunoaşte pretenţiile părţii adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunţa la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri."

Totodată, potrivit art. 463 alin. (1) C. proc. civ., "achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre."

Manifestarea de voinţă, în sensul de a renunţa la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurentei, fiind o manifestare a principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 463 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va lua act de renunţarea la judecata recursului declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1852A/2021 din 17 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Faţă de efectul pe care îl produce renunţarea la judecata recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că nu se mai impune analiza excepţiei nulităţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea la recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1852A/2021 din 17 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 noiembrie 2022.