Nullity of cassation for re-litigation of contractual interpretation and factual evidence in counter-guarantee dispute

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la 21 aprilie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. IFN în contradictoriu cu pârâta Fondul Roman de Contragarantare S.A. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta să plătească reclamantei contragaranţia în sumă de 407.431,80 RON pentru garanţia asumată de reclamantă în favoarea A. S.A., în baza confirmării de garantare nr. x din 29 martie 2012, precum şi a notificării de includere în plafonul de garantare x/27.03.2012, beneficiar fiind B. S.R.L., la care se adaugă dobânda legală calculată de la 4 februarie 2020 până la plata efectivă a sumei datorate; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2700 din 22 decembrie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 407.431,80 RON, reprezentând contragaranţie, la plata sumei de 5.224,06 RON reprezentând dobândă legală penalizatoare calculată de la 4 februarie 2020 şi până la 16 aprilie 2020, precum şi la plata în continuare a dobânzii legale penalizatoare, calculată conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, de la 17 aprilie 2020 şi până la data plăţii efective. A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 8.235,55 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta Fondul Roman de Contragarantare S.A.

Prin decizia civilă nr. 630A/2022 din 15 aprilie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat şi a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta Fondul Roman de Contragarantare S.A., solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare curţii de apel.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autoarea căii de atac arată că au fost încălcate normele de drept material edictate de art. 3 alin. (1) şi art. 4 din O.U.G. nr. 23/2009, art. 1170, art. 1266, art. 2017 şi art. 2018 C. civ., ale O.U.G. nr. 117/2006, ale Ordinului nr. 2199/2011 şi ale Normei nr. 1/2010. Mai arată că instanţa de apel a interpretat greşit prevederile art. 6.1 şi art. 7.1 din convenţia de contragarantare nr. 1/2010, potrivit cărora recurenta suportă riscul societăţii beneficiare, dar nu preia riscul operaţional al garantului, în sensul că a considerat că respectarea criteriilor de eligibilitate era suficientă pentru aprobarea de către recurentă a cererii de plată. Apreciază că prin convenţie se stabilesc şi alte condiţii pentru efectuarea plăţii, pe care curtea de apel nu le-a avut în vedere. Susţine că nu s-a ţinut cont de înţelegerea părţilor din care rezultă că intimata ar fi trebuit să dea dovadă de prudenţă şi diligenţă, atât la momentul acordării contragaranţiei, dar şi la momentul plăţii acesteia, şi ar fi trebuit să monitorizeze situaţia beneficiarului contragaranţiei.

Recurenta-pârâtă a indicat în cererea de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

Susţinerile recurentei conform cărora instanţa de apel a interpretat greşit prevederile art. 4.4, art. 6.1 şi art. 7.1 din convenţia de contragarantare nr. 1/2010 şi a aplicat greşit normele de drept material din O.U.G. nr. 23/2009 cu privire la mecanismul şi scopul urmărit în acordarea contragaranţiilor şi normele edictate de art. 1170, art. 1260 şi art. 2017-art. 2018 C. civ. nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate ale deciziei recurate întrucât se solicită instanţei de recurs să revină asupra situaţiei de fapt şi să stabilească întinderea obligaţiei de monitorizare şi verificare care revine intimatei-reclamante conform convenţiei.

Înalta Curte reţine că judecătorii fondului sunt suverani în interpretarea actelor juridice ale cauzei deduse judecăţii, iar interpretarea dată nu poate face obiect de control în recurs. O reinterpretare a convenţiei părţilor, a mandatului acordat intimatei-reclamante în temeiul convenţiei de contragarantare şi a modalităţii de îndeplinire a acestui mandat, în sensul solicitat de către recurenta-pârâtă, ar conduce la o reapreciere a probelor administrate şi interpretate de către instanţele devolutive, ceea ce ar conduce la schimbarea situaţiei de fapt, demers inadmisibil în recurs.

Faţă de cele de mai sus, instanţa supremă reţine că recurenta nu şi-a respectat obligaţia impusă de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din acelaşi cod, în acest caz intervenind sancţiunea nulităţii căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă Fondul Roman de Contragarantare S.A. împotriva deciziei civile nr. 630A/2022 din 15 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă FONDUL ROMAN DE CONTRAGARANTARE S.A. împotriva deciziei civile nr. 630A/2022 din 15 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 noiembrie 2022.