Cassation annulled for failure to substantiate grounds of cassation in delictual liability and unjust enrichment claim against judicial liquidator
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Appeal and Justice (ICCJ) annulled the cassation appeal filed by the plaintiff-creditor, thereby leaving in force the appellate decision that dismissed the appeal and the first-instance judgment that rejected the substantive claim; consequently, the defendant companies prevailed. The dispute concerned a claim for damages in solidary liability under civil delict and, subsidiarily, unjust enrichment, arising from the plaintiff's alleged inability to obtain the counter-value of current debts approved by a judicial liquidator due to the liquidator's omission to provision necessary funds, which the lower courts found unfounded. The ICCJ ruled that the cassation appeal was null because the appellant failed to fulfill the mandatory obligation under Article 489(2) of the Code of Civil Procedure to substantiate specific grounds for cassation as listed in Article 488(1), merely reiterating facts and expressing dissatisfaction with the factual situation without formulating valid legal critiques of the appealed decision's legality, thus triggering the sanction of nullity under Articles 496(1) and 497 of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 1357 C. civ, art. 489 alin. (2) C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 122 din Legea nr. 85/2006; Cassation annulled for failure to substantiate grounds of cassation in delictual liability and unjust enrichment claim against judicial liquidator: Autoarea căii de atac susţine că sunt întrunite condiţiile atragerii răspunderii civile delictuale a intimatei-pârâte D.. Arată că sunt îndeplinite condiţiile art. 1357 C. civ., prejudiciul fiind reprezentat de imposibilitatea recurentei de a obţine contravaloarea creanţelor curente aprobate de lichidatorul judiciar din cauza omisiunii acestuia de a proviziona sumele de bani necesare. Apreciază că în mod greşit a reţinut curtea de apel că recurenta, în calitate de creditor curent, ar fi putut contesta planul de distribuire, întrucât nu avea această calitate la data publicării planului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2022
Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la 13 octombrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A., C. S.A. şi D. prin E. a solicitat, în principal, obligarea în solidar a pârâtelor la plata către reclamanta a sumei de 42.875,11 euro (205.800,528 RON), reprezentând daune interese, în temeiul răspunderii civile delictuale, iar în subsidiar, plata sumei de 42.875,11 euro în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză a pârâtelor B. S.A. şi C. S.A. în detrimentul reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta B. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării, exceptia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia inadmisibilităţii formulării acţiunii.
Prin sentinţa nr. 89/LP din 28 aprilie 2021, Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă a respins excepţia netimbrării şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocate prin întâmpinare de pârâta B. S.A. şi a respins acţiunea formulată de către reclamanta A. S.R.L., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta A. S.R.L.
Prin decizia civilă nr. 26/2022-A din 28 ianuarie 2022, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., solicitând casarea deciziei recurate.
Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:
Autoarea căii de atac susţine că sunt întrunite condiţiile atragerii răspunderii civile delictuale a intimatei-pârâte D.. Arată că sunt îndeplinite condiţiile art. 1357 C. civ., prejudiciul fiind reprezentat de imposibilitatea recurentei de a obţine contravaloarea creanţelor curente aprobate de lichidatorul judiciar din cauza omisiunii acestuia de a proviziona sumele de bani necesare. Apreciază că în mod greşit a reţinut curtea de apel că recurenta, în calitate de creditor curent, ar fi putut contesta planul de distribuire, întrucât nu avea această calitate la data publicării planului.
Intimata-pârâtă B. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării şi excepţia nulităţii recursului raportat la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Prin întâmpinarea depusă, intimata-pârâtă C. S.A. a invocat excepţia nulităţii recursului raportat la aceleaşi dispoziţii legale.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.
Deşi se invocă prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa supremă constată că din cuprinsul cererii de recurs nu se desprind critici efective cu privire la decizia atacată, lipsind orice argumentare de pretinsă nelegalitate raportat la considerentele acesteia. Simpla menţionare a dispoziţiilor art. 1357 C. civ. şi ale art. 122 din Legea nr. 85/2006 nu echivalează cu o motivare a recursului deoarece autoarea căii de atac aduce în discuţie existenţa prejudiciului şi a faptei presupus ilicite a intimatei-pârâte D.. Recurenta îşi exprimă nemulţumirea faţă de faptul că nu a avut posibilitatea de a contesta actele îndeplinite de lichidatorul judiciar, ignorând caracterul extraordinar al căii de atac promovate şi solicitând instanţei de recurs să reevalueze situaţia de fapt.
Recursul este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, fără a putea fi analizate aspecte de netemeinicie.
Faţă de cele de mai sus, instanţa supremă reţine că recurenta nu şi-a respectat obligaţia impusă de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din acelaşi cod, în acest caz intervenind sancţiunea nulităţii căii de atac formulate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 26/2022-A din 28 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 26/2022-A din 28 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 noiembrie 2022.