Shareholder replevin claim fails as points-of-law appeal annulled for rearguing facts; dismissal stands with costs.

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă la 13 octombrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând în principal obligarea acestuia la restituirea unui număr de 1034 părţi sociale deţinute la C. S.R.L. şi a unui număr de 618 părţi sociale deţinute D. S.R.L., iar în subsidiar, în situaţia în care nu mai este posibilă restituirea bunurilor mobile, obligarea pârâtului la restituirea prin echivalent, conform prevederilor art. 566 C. civ.

Pârâtul B. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţiile autorităţii de lucru judecat, lipsei calităţii procesuale pasive, prescripţiei dreptului la acţiune şi lipsei de interes.

Prin sentinţa civilă nr. 1559 din 31 mai 2021, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a respins excepţiile autorităţii de lucru judecat, lipsei calităţii procesuale pasive, prescripţiei dreptului la acţiune şi lipsei de interes, invocate de pârât. A respins acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat reclamanta la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată către pârât.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta.

La termenul de la 3 martie 2022, Curtea de Apel Piteşti, din oficiu, a invocat excepţia de necompetenţa materială procesuală a secţiei I Civilă, iar prin încheierea din această dată a admis excepţia de necompetenţă materială procesuală a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă şi a declinat competenţa soluţionării apelului formulat de reclamantă, în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020*.

Prin decizia nr. 280/A-C din 3 iunie 2022, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantă.

Împotriva acestei decizii a promovat recurs reclamanta, solicitând casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autoarea căii de atac susţine că au fost greşit aplicate dispoziţiile art. 935-art. 940 C. civ. raportat la art. 535 şi urm. şi art. 557 din acelaşi cod, curtea de apel ignorând faptul că recurenta a pierdut fără voia sa dreptul de proprietate asupra părţilor sociale pe care le dobândise în urma decesului soţului său, E., conform certificatului de moştenitor nr. x din 10 iunie 2008 şi că aceste părţi sociale sunt bunuri mobile corporale. Arată că instanţa de apel nu a ţinut cont de înscrisurile depuse la dosar care dovedesc aportul cu care E. a contribuit la capitalul social al C. S.R.L. şi al D. S.R.L. Apreciază că este greşită statuarea curţii de apel în sensul că B. a dobândit dreptul de proprietate prin decizia nr. 705/R-C din 13 august 2008 întrucât prin această decizie s-a soluţionat plângerea împotriva încheierii privind cererea recurentei de dobândire a calităţii de asociat. Consideră că în mod eronat instanţa de apel a constatat că părţile sociale nu pot face obiectul revendicării, atât timp cât intimatul-pârât nu a dovedit dreptul de proprietate asupra acestora, iar recurenta a probat că are un titlu de proprietate. În opinia aceleiaşi părţi, încheierile nr. 15100 şi nr. 14936 din 24 iunie 2008 nu constituie un drept de proprietate în favoarea intimatului-pârât şi nici nu au valoarea probatorie superioară certificatului de moştenitor.

Recurenta-reclamantă a indicat în cererea de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil, iar, în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii, invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare, Înalta Curte o va respinge întrucât, faţă de obiectul acţiunii (revendicare mobiliară) şi raportat la dispoziţiile art. 483 alin. (1) şi (2) coroborate cu art. 94 pct. 1 lit. a)-j) C. proc. civ., se constată că decizia atacată poate fi cenzurată pe calea recursului.

Cu privire la recurs, Înalta Curte reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind invocate formal întrucât din cererea de recurs nu se desprind critici care să poată fi subsumate acestui motiv de nelegalitate.

Astfel, recurenta-reclamantă invocă încălcarea dispoziţiilor art. 935-art. 940 C. civ. raportat la art. 535 şi urm. şi art. 557 din acelaşi cod, fără însă a demonstra în ce sens curtea de apel a aplicat greşit sau a încălcat normele materiale referitoare la modurile de dobândire a dreptului de proprietate şi la dobândirea proprietăţii mobiliare prin posesia de bună-credinţă. Autoarea căii de atac reia, în esenţă, criticile formulate în apel prin care a susţinut că instanţa nu a analizat corect probatoriul din care reieşea că recurenta deţinea un titlu de proprietate asupra părţilor sociale, reprezentat de certificatul de moştenitor, în timp ce intimatul nu a făcut dovada dreptului său asupra bunurilor în discuţie.

Recurenta îşi exprimă nemulţumirea faţă de modul în care curtea de apel a interpretat probele, ignorând caracterul extraordinar al căii de atac promovate şi solicitând instanţei de recurs să reevalueze situaţia de fapt.

Recursul este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, fără a putea fi analizate aspecte de netemeinicie.

Faţă de cele de mai sus, instanţa supremă reţine că recurenta nu şi-a respectat obligaţia impusă de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din acelaşi cod, în acest caz intervenind sancţiunea nulităţii căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 280/A-C din 3 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Faţă de soluţia de anulare a recursului, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-reclamantă A. la plata către intimatul-pârât B. a sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform dovezii aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 280/A-C din 3 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Obligă recurenta-reclamantă A. la plata către intimatul-pârât B. a sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 noiembrie 2022.