Labor dismissal damages claim; inadmissibility of cassation appeal due to statutory exclusion for individual labor disputes and finality of revision decisions
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the cassation appeal declared by the former employee against the first-instance judgment, the second-instance appeal decision, and the revision decision, thereby leaving all three lower court rulings in force. The dispute involved a civil action for material and moral damages totaling 10,000 RON, claimed by an employee who argued his contract termination for professional non-performance was unfounded, a claim initially rejected by the first and second instances; the employee subsequently filed a revision petition without specifying a legal ground, which was declined by the Court of Appeals due to material incompetence regarding the underlying judgment and inadmissibility regarding the appeal decision. The decisive legal basis was the principle of the legality of appeals (Art. 457 of the Civil Procedure Code) and specific statutory exclusions (Art. 483(2) of the Civil Procedure Code and Art. 214 of Law No. 62/2011), which establish that judgments in individual labor disputes are subject only to appeal, not cassation, and that under Art. 513(5) of the Civil Procedure Code, a decision on revision shares the same level of finality as the judgment revised, rendering the entire procedural chain unchallengeable via cassation.
Legislator headnote
AI generatedart. 499 C. proc. civ, art. 494 din C. proc. civ, art. 513 alin. (5) C. proc. civ, art. 509 alin. (1) C. proc. civ, art. 214 din Legea nr. 62/2011, art. 457 C. proc. civ; Labor dismissal damages claim; inadmissibility of cassation appeal due to statutory exclusion for individual labor disputes and finality of revision decisions: Astfel, se constată că obiectul deciziei nr. 519/2022, atacate cu recurs, constă în revizuirea unei decizii, în condiţiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă sunt aplicabile ipotezele prevăzute la punctele 1-11. Cu ocazia soluţionării cererii de revizuire, deşi s-a pus în discuţie în şedinţă publică, revizuentul nu a precizat cazul de revizuire pe care îşi întemeiază cererea. De asemenea, nici recursul nu a fost întemeiat în drept.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2022
Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la lata sumei de 5000 RON daune materiale, reprezentând drepturi salariale şi 5000 RON daune morale.
Contestatorul arată că a fost angajat al pârâtei în baza contractului de muncă nr. x/11.09.2020, iar în perioada 14.09.2020-13.10.2020 a lucrat ca agent de securitate la obiectivul Şcoala Gheorghe Asachi Iaşi.
Prin decizia nr. 6207/09.10.2020, pârâta a dispus încetarea contractului individual de muncă în temeiul art. 61 lit. d) din Codul muncii, pentru necorespundere profesională, aspect ce l-a nemulţumit întrucât şi-a îndeplinit toate sarcinile de serviciu încredinţate de conducerea şcolii unde a fost repartizat pentru pază şi că decizia emisă este neîntemeiată.
2. Prin sentinţa civilă nr. 1763/2021 din 21 iulie 2021, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a respins acţiunea formualată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 5000 RON daune materiale, reprezentând drepturi salariale şi 5000 RON daune morale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul.
3. Prin decizia civilă nr. 239/2022 din 10 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, s-a respins apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1763/21.07.2021 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă.
4. Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Iaşi sub nr. x/2022, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B. S.R.L., revizuirea sentinţei civile nr. 1763 din 12 iulie 2021 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă şi a deciziei civile nr. 239/2022 din 10 martie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2020.
5. Prin decizia nr. 519/2022 din 31 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei în soluţionarea cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva sentinţei civile nr. 1763/21.07.2021 pronunţate de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă şi a declinat competenţa soluţionării acestei cereri în favoarea Tribunalului Iaşi.
A fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 239/10.03.2022 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. x/2020.
6. La data de 20 iulie 2022, revizuentul A. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 1763/2021 din 21 iulie 2021, pronunţate de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, a deciziei civile nr. 239/2022 din 10 martie 2022, precum şi a deciziei nr. 519/2022 din 31 mai 2022, ambele pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
În esenţă, recurentul a prezentat situaţia de fapt a litigiului, după care a solicitat admiterea recursului şi anularea hotărârilor invocate, cu consecinţa admiterii cererii de revizuire, fără a fi invocat vreun temei legal în susţinerea cererii formulate.
Cauza a fost înregistrată la 5 august 2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă iar, prin rezoluţia din 18 octombrie 2022, s-a fixat termen de judecată la 15 noiembrie 2022.
Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 alin. (1) din acelaşi cod, coroborat cu art. 513 alin. (5) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului:
Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afara celor prevăzute de lege.
Recursul formulat în cauză vizează sentinţa civilă nr. 1763/2021 din 21 iulie 2021, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, decizia civilă nr. 239/2022 din 10 martie 2022, precum şi decizia nr. 519/2022 din 31 mai 2022, ambele pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, prin cea din urmă decizie fiind respinsă cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 239/10.03.2022 a Curţii de Apel Iaşi.
Astfel, se constată că obiectul deciziei nr. 519/2022, atacate cu recurs, constă în revizuirea unei decizii, în condiţiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă sunt aplicabile ipotezele prevăzute la punctele 1-11. Cu ocazia soluţionării cererii de revizuire, deşi s-a pus în discuţie în şedinţă publică, revizuentul nu a precizat cazul de revizuire pe care îşi întemeiază cererea. De asemenea, nici recursul nu a fost întemeiat în drept.
Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ. "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită."
Este de remarcat că acţiunea în care s-au pronunţat hotărârile a căror revizuire s-a cerut vizează un litigiu de muncă prin care reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 5.000 RON daune materiale, reprezentând drepturi salariale şi 5000 RON daune morale, ca urmare a încetării contractului individual de muncă, în temeiul art. 61 lit. d) din Codul muncii.
În conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza I din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite."
Dispoziţia legală anterior evocată reglementează litigiile care nu au prevăzută calea de atac a recursului, după criteriul materiei.
De altfel, art. 214 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social dispune, cu referire la cererile vizând soluţionarea conflictelor individuale de muncă - hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului.
Totodată, dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. prevăd că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."
Prin urmare, decizia nr. 239/2022 din 10 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, care a făcut obiectul cererii de revizuire, este definitivă.
Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ., "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită." Cum hotărârea a cărei revizuire se solicită este definitivă, rezultă că şi hotărârea pronunţată în soluţionarea cererii de revizuire este definitivă.
În consecinţă, din interpretarea coroborată a normelor legale precitate rezultă că hotărârile recurate, care au fost pronunţate în cadrul aceluiaşi dosar, respectiv fond, apel şi revizuire, nu sunt susceptibile de a fi cenzurate în calea de atac a recursului, în cauză fiind operant principiul legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.
Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 496 alin. (1) teza a II-a din acelaşi cod, va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva sentinţei civile nr. 1763/2021 din 21 iulie 2021, pronunţate de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, a deciziei nr. 519/2022 din 31 mai 2022, precum şi a deciziei civile nr. 239/2022 din 10 martie 2022, ambele pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva sentinţei civile nr. 1763/2021 din 21 iulie 2021, pronunţate de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, a deciziei nr. 519/2022 din 31 mai 2022, precum şi a deciziei civile nr. 239/2022 din 10 martie 2022, ambele pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 noiembrie 2022.