Nullity of cassation appeal for failure to formulate valid legal grounds within appellate jurisdiction limits

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2022

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă, la 27 decembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. la plata sumei de 250.000 euro, cu titlu de daune morale şi a sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune materiale, în baza poliţei de asigurare de răspundere civilă auto RCA seria x/25/C25/HP nr. x, emisă la 28 octombrie 2016 pentru autoturismul marca x, cu număr de înmatriculare x. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere calculate potrivit art. 21 alin. (6) din Legea nr. 132/2017 şi la suportarea cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea este întemeiată pe dispoziţiile art. 14, art. 20, art. 21 alin. (6) din Legea nr. 132/2017, art. 1357, art. 1358, art. 1365 C. civ., art. 194 şi următoarele din C. proc. civ.

2. Prin sentinţa civilă nr. 711/NLP/PI din 15 iulie 2019, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantă, a fost obligată pârâta la plata sumei de 3.768 RON, cu titlu de daune materiale şi la plata sumei de 90.000 euro, cu titlu de daune morale, precum şi la plata unor penalităţi de 0,2% pe zi de întârziere, calculate la nivelul sumei de despăgubire, începând cu a 11-a zi de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri judecătoreşti.

3. Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel pârâta B. S.A.

Prin decizia civilă nr. 860/A din 18 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, a fost respins apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 711/NLP/PI din 15 iulie 2019, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă şi a fost obligată apelanta la plata sumei de 5.000 RON către intimată, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

4. Împotriva acestei decizii, pârâta, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., a declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Prin decizia nr. 1373 din 15 iulie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2018, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A împotriva deciziei civile nr. 860/A din 18 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă. Totodată. A fost obligată recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a sumei de 5.815 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

5. La 20 noiembrie 2020, pârâta B. S.A a formulat contestaţie în anulare împotriva acestei decizii.

Prin decizia nr. 343/16.02.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2020 s-a admis contestaţia în anulare formulată de contestatoarea B. S.A împotriva deciziei nr. 1373 din 15 iulie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018. S-a anulat decizia atacată şi s-a fixat termen pentru judecarea recursului.

Prin decizia nr. 1376 din 8 iunie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2020, s-a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 860/A din 18 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în sensul casării deciziei recurate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe de apel.

În considerentele acestei decizii, s-a reţinut că prin hotărârea recurată instanţa de apel nu răspunde, în mod complet, criticilor din apel prin care pârâtă a susţinut că prima instanţă a încuviinţat la termenul din 14.06.2019, la cererea reclamantei, proba cu înscrisuri în dovedirea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune materiale, înscrisuri care nu i-au fost comunicate, în condiţiile în care societatea pârâtă nu a fost reprezentată la acel termen. S-a reţinut în această privinţă încălcarea principiilor contradictorialităţii, egalităţii, dreptului la apărare şi la un proces echitabil.

Instanţa de casare a mai reţinut şi critica privind neanalizarea motivului de apel îndreptat împotriva dispoziţiei din cuprinsul hotărârii primei instanţe referitoare la admiterea, în parte, a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor materiale. Instanţa de recurs a constatat că, deşi pârâta a formulat critici împotriva soluţiei prin care a fost obligată la plata sumei de 3.769 RON, cu titlu de daune materiale, punând în discuţie pertinenţa şi concludenţa înscrisurilor pe baza cărora s-a stabilit suma acordată cu titlu de daune materiale, instanţa de apel nu a răspuns prin niciun considerent acestor susţineri.

Urmare a casării, s-a înregistrat dosarul nr. x/2020 pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

6. Prin decizia civilă nr. 262/A din 18 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, s-a respins apelul declarat de pârâta B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 711/NLP/PI din 15 iulie 2019, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A..

7. La data de 16 iunie 2022, pârâta B. S.A. împotriva prin lichidator judiciar C.. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 262/A din 18 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În principal, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel pentru a avea în vedere prevederile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, privind suspendarea prezentei cauze.

În subsidiar, s-a solicitat casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, pentru a avea în vedere dispoziţiile legii speciale aplicabile în cauza dedusa judecăţii, respectiv Norma ASF nr. 23/2014 şi O.G. nr. 54/2016, aceste acte normative fiind în vigoare la data producerii accidentului. Au fost invocate prevederile art. 50 alin. (1) lit. d) din Norma ASF nr. 23/2014 în privinţa daunelor materiale şi art. 50 alin. (1) lit. f) din Norma ASF nr. 23/2014 privind daunele morale.

În cadrul recursului, recurenta-pârâtă a formulat şi o cerere de suspendare a acţiunii ce formează obiectul dosarului nr. x/2020, în temeiul art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, cerere soluţionată la termenul de judecată din 15 noiembrie 2022.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut că decizia instanţei de apel nu este motivată sub aspectul cuantumului daunelor morale, învederându-se că nu au fost avute în vedere legislaţia şi jurisprudenţa din România.

Subsumat motivului de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a arătat că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit normele de drept material aplicabile cauzei, având în vedere că nu au fost avute în vedere normele speciale în ceea ce priveşte cuantumul daunelor materiale şi morale.

În acest sens, s-a subliniat că instanţa de apel nu a avut în vedere dispoziţiile art. 50 alin. (1) lit. d) din Norma ASF nr. 23/2014, care prevăd, în mod expres, faptul că toate daunele materiale vor fi acordate în măsura în care există prescripţii medicale, acte justificative doveditoare şi care nu sunt suportate din fondurile de asigurări.

Intimata-reclamantă A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., raportat la faptul că motivele invocate de recurentă nu se încadrează printre cele enumerate în mod limitativ de prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. Totodată, intimata a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, fără a fi depuse la dosar dovezi în acest sens.

Cauza a fost înregistrată la 29 iunie 2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă iar, prin rezoluţia din 1 septembrie 2022, s-a fixat termen de judecată la 15 noiembrie 2022.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepţia nulităţii prezentei căi extraordinare de atac, invocată de intimata-reclamantă, urmând a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, "sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Nemulţumirea părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond, în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.

Cu titlu prealabil, se constată că Înalta Curtea a respins cererea de suspendare a judecăţii cauzei, formulată de recurentă şi întemeiată pe dispoziţiile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, motiv pentru care va verifica legalitatea hotărârii recurate din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., invocate de recurenta-pârâtă prin memoriul de recurs.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În dezvoltarea acestui motiv de nelegalitate, recurenta-pârâtă a susţinut că hotărârea recurată este nemotivată sub aspectul cuantumului daunelor morale, învederându-se că nu au fost avute în vedere legislaţia şi jurisprudenţa din România.

Aceste critici vor fi înlăturate, Înalta Curte constatând că prin îndrumările trasate de către instanţa de recurs în temeiul art. 501 C. proc. civ., în rejudecare, instanţa de apel a fost învestită exclusiv cu soluţionarea apelului pârâtei referitor la daunele materiale acordate reclamantei.

Astfel, critica în recurs a cuantumului daunelor morale nu este admisibilă, având în vedere limitele învestirii instanţei de apel stabilite prin decizia de casare, prin care motivele de recurs ale pârâtei referitoare la cuantumul daunelor morale au fost considerate nefondate, soluţia intrând în autoritate de lucru judecat.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu toate că recurenta-pârâtă tinde să demonstreze încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute de art. 50 pct. 1 lit. d) din Norma nr. 23/2014, susţinerile acesteia relevă, de fapt, nemulţumirea exprimată cu privire cuantumul daunelor materiale acordate de către instanţa de apel, ca urmare a evaluării eronate a probelor administrate şi a situaţiei de fapt, fără, însă, a arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluţia pronunţată în apel şi la argumentele folosite de instanţă în fundamentarea acesteia, respectiv la dispoziţiile art. 22 alin. (1) lit. a) pct. 4 din Norma ASF nr. 39/2016, care au fost invocate chiar de apelanta-pârâtă, în susţinerea criticilor formulate în apel.

Prin urmare, întrucât din motivele de casare invocate de recurenta-pârâtă nu este identificată nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod intervine sancţiunea nulităţii recursului pentru motivare necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare, în sens procedural, a recursului.

În considerarea celor ce preced, constatând că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute strict şi limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nici nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate conform art. 489 alin. (3) din acelaşi cod, Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (2) raportat la art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, anulează recursul declarat de pârâta B. S.A., în faliment, prin lichidator judiciar C.., împotriva deciziei civile nr. 262/A din 18 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Referitor la cererea intimatei-reclamante A. privind obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine că în conformitate cu art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei". Prin raportare la această dispoziţie legală, aplicabilă şi în recurs potrivit art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată că intimata-reclamantă nu a depus la dosarul cauzei dovezi privind efectuarea cheltuielilor de judecată.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge cererea intimatei-reclamante privind obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta B. S.A., în faliment, prin lichidator judiciar C.., împotriva deciziei civile nr. 262/A din 18 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Respinge cererea formulată de intimata-reclamantă A. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 noiembrie 2022.