Fidejussion debt recovery: appellate annulment for non-merits judgment despite first-instance substantive review, violating Art. 480(3) CPC

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa la 2 februarie 2021 sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 1.953.095,76 RON, reprezentând debit neachitat de debitorul principal C. S.R.L. şi garantat de fideiusorul B. faţă de reclamantă, precum şi la suportarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 456 din 11 mai 2021 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă excepţia lipsei de interes invocată de pârâtul B. prin întâmpinare.

A fost admisă cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul B., fiind obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1 953 095,76 RON reprezentând contravaloare facturi fiscale neachitate, emise în perioada 09.11.2017-27.12.2017.

A fost respinsă cererea accesorie formulată de pârât, vizând obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 625 din 22 iunie 2022, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa a fost admisă cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul B., fiind completat dispozitivului sentinţei nr. 456 din 11 mai 2021 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul nr. x/2021 şi în consecinţă, a fost obligat să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 23.135,95 RON reprezentând taxa judiciară de timbru.

Împotriva sentinţei nr. 456 din 11 mai 2021 şi a sentinţei nr. 625 din 22 iunie 2021 pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa a declarat apel pârâtul B., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind nefondată, precum şi suspendarea soluţionării prezentei cauze până la soluţionarea dosarului privind insolvenţa societăţii C. S.R.L. şi a dosarelor asociate, cu plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 86 din 9 martie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a fost respinsă excepţia nulităţii cererii de suspendare a soluţionării prezentei cauze până la soluţionarea dosarului privind insolvenţa societăţii C. S.R.L..

A fost respinsă cererea de suspendare a soluţionării prezentei cauze până la soluţionarea dosarului privind insolvenţa societăţii C. S.R.L..

A fost respinsă cererea de suspendare a soluţionării apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 625 din 22 iunie 2021 pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal până la soluţionarea apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 456 din 11 mai 2021 pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

A fost admis apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinţei nr. 456 din 11 mai 2021 şi a sentinţei nr. 625 din 22 iunie 2021 pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa şi, în consecinţă:

Au fost anulate sentinţele atacate şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

Prin încheierea din 29 martie 2022, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a admis sesizarea din oficiu de îndreptare eroare materială a deciziei nr. 86 din 9 martie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, în sensul că se va dispune "Admite cererea de intervenţie accesorie formulată de S.C. C. SRL".

Împotriva deciziei nr. 86 din 9 martie 2022 şi a încheierii din 29 martie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs.

În argumentarea memoriului de recurs declarat împotriva deciziei atacate, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., s-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

In acest context, recurenta susţine că instanţa de apel a dispus în mod nelegal anularea hotărârii apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, fiind incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., având în vedere că prin decizia atacată instanţa de apel a constatat în mod nelegal că "instanţa de fond nu a cercetat în niciun mod cauza" apreciind în mod greşit faptul că prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, sens în care consideră că instanţa de apel a făcut o interpretare nelegală a art. 480 alin. (3) C. proc. civ.

Într-o altă critică, faţă de considerentele instanţei de apel, care conduc la concluzia că a existat o rejudecare a cauzei, recurenta înţelege să supună analizei instanţei de recurs şi incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în susţinerea căruia, arată că recurenta justifică un interes cu privire la formularea unei acţiuni întemeiate pe dispoziţiile privind fideiusiunea, deoarece este de esenţa fideiusiunii ca debitorul să nu îşi execute obligaţia, iar creditorul să se îndrepte împotriva fideiusorului.

Din această perspectivă, recurenta susţine că în cauză sunt îndeplinite condiţiile pentru atragerea răspunderii fideiusorului B., conform art. 2280 C. civ., care s-a obligat faţă de A. S.R.L. (creditor în raportul obligaţional cu C. SRL) să execute obligaţia debitorului C. S.R.L. dacă acesta din urmă nu o execută.

În ceea ce priveşte recursul declarat de reclamantă împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale, pronunţate în data de 29 martie 2022 de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2021, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi trimiterea spre rejudecare cu respectarea dispoziţiilor art. 444 C. proc. civ. privind completarea hotărârii.

Astfel, în prezenta cauză, omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa asupra unei cereri incidentale - cererea de intervenţie accesorie formulată de C. S.R.L. - se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 444 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează procedura de completare a hotărârii.

Or, instanţa de apel, cu încălcarea dispoziţiilor art. 442 şi art. 444 C. proc. civ., ulterior dezînvestirii prin decizia civilă nr. 86/09.03.2022, constatând că a omis să se pronunţe asupra cererii de intervenţie accesorie, avea obligaţia de a urma procedura completării hotărârii, iar nu pe cea a îndreptării erorii materiale.

Pentru aceste considerente, recurenta susţine admiterea recursului declarat împotriva deciziei şi încheierii atacate astfel cum a fost formulat în scris şi depus la dosar.

În cauză, intimaţii au depus întâmpinării, prin care au solicitat respingerea recursurilor ca fiind nefondate şi menţinerea hotărârilor atacate ca fiind legale şi temeinice.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, reţine că recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:

În argumentarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia "casarea unor hotărâri se poate cere atunci când prin hotărârea dată instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii", recurenta susţine că instanţa de apel a dispus în mod nelegal anularea hotărârii apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, având în vedere că aceasta a procedat la cercetarea fondului cauzei, astfel cum rezultă din considerentele hotărârii atacate.

Prin invocarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta susţine că instanţa de apel a încălcat regulile de procedură prevăzute de art. 480 alin. (3) C. proc. civ., întrucât aceste dispoziţii nu sunt aplicabile în speţa de faţă.

Potrivit art. 480 alin. (3) C. proc. civ. "în cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul. (...)".

Din analiza textului de lege prevăzut de art. 480 alin. (3) C. proc. civ., rezultă situaţiile în care instanţa de apel anulează sentinţa instanţei de fond.

Aşadar, anularea sentinţei se poate dispune dacă prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului sau judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, astfel că, din art. 480 alin. (3) teza I C. proc. civ., rezultă că regula, în cele două ipoteze prevăzute de text, este anularea hotărârii apelate şi evocarea fondului de către instanţa de apel.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizează neregularităţi de ordin procedural ce sunt sancţionate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., dispoziţii ce constituie dreptul comun în materia actelor de procedură şi care vizează o singură ipoteză de nulitate, respectiv încălcarea formelor procedurale.

În prezenta cauză se reţine că prima instanţă a intrat în cercetarea fondului cauzei, pronunţându-se asupra tuturor capetelor cererii de chemare în judecată, precum şi asupra tuturor apărărilor formulate de intimat prin întâmpinare aşa cum rezultă din considerentele hotărârii primei instanţe.

Din lecturarea deciziei atacate, se constată că instanţa de apel, în pofida acestui fapt, a dispus anularea sentinţelor atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 480 alin. (3) C. proc. civ. şi poziţia exprimată de apelantă.

În considerentele deciziei atacate, instanţa de prim control judiciar a reţinut necercetarea în fond a cauzei de către prima instanţă porrnind de la afirmata neanalizare a apărărilor formulate de pârâtă în cuprinsul întâmpinării, drept temei pentru anularea sentinţei atacate, dar a realizat totodată şi o evocare şi interpretare a normelor de drept incidente, în ciuda faptului că a apreciat justificată trimirea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond. Or, se constată că prima instanţă a analizat în fond pretenţiile deduse judecăţii şi a pronunţat o soluţie asupra acestora, invocând şi o serie de considerente de fapt şi de drept cu privire la temeicia acestora.

Faptul că apelanta - pârâtă nu este de acord cu soluţia şi motivarea acesteia nu constituie motiv de anulare a sentinţei, iar analiza unor eventuale aspecte omise în analiza primei instanţe poate fi complinită cu prilejul judecăţii apelului, ce reprezintă deopotrivă o judecată în fond a cauzei. Acest aspect a fost avut în vedere în cuprinsul reglementării actuale a căii de atac a apelului cu prilejul limitării cazurilor în care se poate dispune soluţia de anulare a sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, urmărindu-se asigurarea judecăţii cu celeritate a cauzei şi înlăturarea situaţiilor de natură a genera întârzieri nejustificate în cursul procesului.

Prin urmare, este evident că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile imperative prevăzute de art. 480 alin. (3) C. proc. civ., încălcare care se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.. Recurenta a invocat neregularitatea de ordin procedural ce vizează prevederile art. 480 alin. (3) C. proc. civ. şi care pot conduce la nulitatea actului, întrucât în mod greşit s-a apreciat incidenţa acestor prevederi legale. Astfel, deşi nu se afla în situaţia premisă a aplicării soluţiei de anulare a sentinţei, instanţa de apel a ponunţat decizia atacată cu nerespectarea dispoziţiei procedurale incidente, aspect sancţionat cu nulitatea actului de procedură.

În ceea ce priveşte critica recurentei, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. referitoare la îndeplinirea condiţiilor pentru atragerea răspunderii fideiusorului B., care s-a obligat faţă de A. S.R.L. să execute obligaţia debitorului C. S.R.L. dacă acesta din urmă nu o execută, Înalta Curte apreciază că aceste critici vor fi avute în vedere de către instanţa de trimitere.

Referitor la critica recurentei privind încheierea de îndreptare a erorii materiale, din 29 martie 2022, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care vizează nerespectarea dispoziţiilor art. 444 C. proc. civ. privind îndreptarea hotărârii, Înalta Curte apreciază, de asemenea, că aceste critici vor fi avute în vedere de instanţa de trimitere, în condiţiile în care încheierea atacată vizează decizia nr. 86/2022, care potrivit soluţiei din dispozitiv este casată, iar în raport cu prevederile art. 500 alin. (1) C. proc. civ. privind efectele casării, hotărârea casată nu are nicio putere.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 alin. (2) şi 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 86 din 9 martie 2022 şi a încheierii din 29 martie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. şi intimata-intervenientă în numele altei persoane C. S.R.L. prin administrator judiciar D..

Casează decizia atacată.

Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2022.