Negative jurisdictional conflict over unassessable annulment of contract termination and exclusive territorial competence of appeal court
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Bucharest Court of Appeal, Section 6, effectively reversing the lower court's declination to a district court and ruling against the procedural arguments of the parties regarding territorial competence. The dispute arose from a request to annul unilateral termination notices and enforce the resumption of a service contract, classified as an unassessable action, which triggered successive declinations between the Cluj-Napoca District Court, Bucharest Court of Appeal, and Bucharest Sector 1 District Court due to disagreements on material and territorial jurisdiction. Relying on Articles 95(1), 130(3), 132(3), and 135(2) and (4) of the Code of Civil Procedure, the appellate court determined that material competence lay exclusively with the court of appeal for unassessable claims, while territorial competence became exclusive to the court at the claimant's location because the defendant failed to raise the objection of private-order jurisdiction at the first instance; consequently, the court ordered the case to proceed in the only competent instance that could have legally referred it, restoring the competence of the Bucharest Court of Appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 1276 C. civ, art. 94 C. proc. civ, art. 95 pct. 1 C. proc. civ, art. 132 C. proc. civ, art. 94 alin. (1) lit. h) C. proc. civ, art. 94 lit. h) C. proc. civ; Negative jurisdictional conflict over unassessable annulment of contract termination and exclusive territorial competence of appeal court: The dispute arose from a request to annul unilateral termination notices and enforce the resumption of a service contract, classified as an unassessable action, which triggered successive declinations between the Cluj-Napoca District Court, Bucharest Court of Appeal, and Bucharest Sector 1 District Court due to disagreements on material and territorial jurisdiction. Relying on Articles 95(1), 130(3), 132(3), and 135(2) and (4) of the Code of Civil Procedure, the appellate court determined that material competence lay exclusively with the court of appeal for unassessable claims, while territorial competence became exclusive to the court at the claimant's location because the defendant failed to raise the objection of private-order jurisdiction at the first instance; consequently, the court ordered the case to proceed in the only competent instance that could have legally referred it, restoring the competence of the Bucharest Court of Appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for the High Court of Cassation and Justice to issue a decision on jurisdiction in a negative conflict and determine the competent court.
Full text
Şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2022
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 1 aprilie 2021, sub nr. x/2021, reclamanţii A. S.R.L. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. S.A., anularea notificărilor nr. x/12.11.2020 şi nr. y/03.12.2020 de denunţare unilaterală a contractului nr. x/15.11.2018 şi obligarea pârâtei la reluarea executării contractului nr. x/15.11.2018, cu cheltuieli de judecată.
În drept, a fost invocat art. 1276 C. civ.
La solicitarea instanţei, reclamanţii au precizat că cererea dedusă judecăţii este una neevaluabilă în bani.
La primul termen de judecată, din oficiu, instanţa a invocat excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei.
Prin sentinţa civilă nr. 7482/2021 din 24 noiembrie 2021, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei şi a declinat competenta de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. S.R.L. şi B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Cluj-Napoca a reţinut că cererea de chemare în judecată este o veritabilă acţiune în anularea unui act juridic nepatrimonial şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, deci o acţiune neevaluabilă în bani din perspectiva finalităţii sale.
Totodată, a arătat că cererile neevaluabile în bani de natura celei în cauză nu se regăsesc în niciuna din ipotezele reglementate de art. 94 C. proc. civ., care stabilesc competenţa materială a judecătoriilor, instanţe care, potrivit dispoziţiilor noului C. proc. civ., nu mai sunt instanţe de drept comun.
De asemenea, a mai reţinut că, potrivit art. 95 pct. 1 C. proc. civ., tribunalele judecă în primă instanţă toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe.
Pe cale de consecinţă, prima instanţă de conflict a statuat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 95 pct. 1 C. proc. civ., competenţa materială de soluţionare a cauzei în primă instanţă revine tribunalului, iar nu judecătoriei.
Pentru aceste considerente, a constatat că excepţia de necompetenţă materială a judecătoriei este întemeiată şi, pe cale de consecinţă, în temeiul art. 132 C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bucureşti, instanţa competentă material de la sediul pârâtei.
Ca urmare a declinării de competenţă, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la 31 ianuarie 2022, sub acelaşi număr de dosar.
La primul termen de judecată din 12 aprilie 2022, Tribunalul a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a secţiei a VI-a Civilă, excepţie pe care a pus-o în discuţia părţii prezente şi asupra căreia a rămas în pronunţare.
Prin sentinţa civilă nr. 736/2022 din 12 aprilie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A. S.R.L. şi B. şi pe pârâta C. S.A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că, potrivit art. 94 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., judecătoriile judecă, în primă instanţă:
"cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe."
Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, prin care reclamanţii A. S.R.L. şi B. solicită, în esenţă, obligarea pârâtei C. S.A. la reluarea executării contractului nr. x/15.11.2018 încheiat între părţi, Tribunalul a constatat că judecătoria este competentă să soluţioneze prezentul litigiu, în condiţiile art. 94 lit. h) C. proc. civ., iar, din punct de vedere teritorial, competenţa de soluţionare revine Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, având în vedere că art. 107 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte regula generală în privinţa competenţei teritoriale, cererea de chemare în judecată introducându-se la instanţa în circumscripţia căreia îşi are sediul pârâtul.
Pentru motivele expuse, în baza art. 132 alin. (3) raportat la art. 94 pct. 1 lit. h) şi art. 107 alin. (1) C. proc. civ., Tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1.
În cadrul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti dosarul a fost înregistrat la data de 25 mai 2022, sub acelaşi număr de dosar.
La primul termen de judecată din 7 septembrie 2022, instanţa a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorul 1 Bucureşti şi a pus în discuţia părţilor excepţia invocată. Totodată, în temeiul art. 394 C. proc. civ., instanţa a declarat dezbaterile închise şi a reţinut cauza în pronunţare.
Prin sentinţa civilă nr. 7952/2022 din 7 septembrie 2022, Judecătoria Sectorul 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a dosarului nr. x/2021, privind pe reclamanta A. S.R.L., reclamantul B. şi pe pârâta C. S.A., în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia şi a suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea conflictului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de conflict a făcut abstracţie de cauza cererii de chemare în judecată, calificată diferit de Judecătoria Cluj-Napoca şi de Tribunalul Bucureşti, întrucât, în opinia acesteia, nu este relevantă din prisma competenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, ci eventual din perspectiva competenţei materiale, pe care această instanţă nu a contestat-o că ar aparţine judecătoriei.
Aşadar, indiferent de calificarea acţiunii ca fiind o acţiune în anulare sau obligaţia de a face, a constatat că pârât este C. S.A., un profesionist, astfel încât, în accepţiunea sa, competenţa teritorială se determină potrivit dreptului comun, respectiv, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., fiind o competenţă relativă.
Cu privire la competenţa teritorială relativă, instanţa a reţinut că art. 130 alin. (3) C. proc. civ. statuează că "Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."
În acest context, instanţa a constatat că nici în faţa Judecătoriei Cluj-Napoca şi nici în faţa Tribunalului Bucureşti nu a fost invocată excepţia necompetenţei teritoriale, fiind prohibită invocarea acesteia din oficiu (ceea ce nici nu s-a întâmplat).
A mai reţinut că ambele instanţe de declinare au invocat şi, subsecvent, au admis doar excepţia necompetenţei materiale (aceasta fiind şi singura care putea fi invocată din oficiu, fiind de ordine publică). Or, în acest context, în ceea ce priveşte competenţa teritorială, a reţinut că reclamanţii A. S.R.L. şi B. au înţeles să învestească cu prezenta acţiune instanţa de la sediul reclamantei A. S.R.L. (Judecătoria Cluj-Napoca), aspect care nu a fost contestat de către pârâta cu sediul în Bucureşti, sector 1 la primul termen de judecată, şi nici ulterior.
Date fiind acestea, instanţa a apreciat că, din punct de vedere teritorial, instanţele de la sediul reclamantei (Cluj-Napoca) au devenit competente exclusiv, din moment ce excepţia necompetenţei teritoriale relative, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ. nu a fost invocată de către pârâtă prin întâmpinare, iar Judecătoria Cluj-Napoca, în urma admiterii excepţiei necompetenţei materiale, invocată din oficiu, putea declina competenţa de soluţionare a cauzei doar instanţei superioare ei, care era Tribunalul Cluj.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a dosarului nr. x/2021 în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia, conform art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ. şi a suspendat judecarea cauzei până la soluţionarea conflictului, în aplicarea art. 134 din acelaşi Cod.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 19 octombrie 2022, sub acelaşi număr de dosar, x/2021
Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 133 pct. 2 teza a II-a C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.
Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că, în cauză, există declinări succesive ale instanţelor aflate în conflict, iar ultima instanţă învestită (Judecătoria Sector 1 Bucureşti) şi-a declinat la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente (Judectoria Cluj-Napoca) şi cel puţin una dintre instanţele aflate în conflict este competentă să soluţioneze cauza.
Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanţă imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict, va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.
În acest sens, reţine că, prin cererea dedusă judecăţii, reclamanţii au solicitat anularea notificărilor prin care pârâta a denunţat contractul încheiat cu societatea reclamantă în scopul facilitării transmiterii de către aceasta, în calitate de Angajator, a ordinelor de plată pentru achitarea drepturilor băneşti cuvenite salariaţilor Angajatorului/societăţii reclamante.
Fiind o acţiune în anulare, neevaluabilă în bani, din punct de vedere material, competenţa de soluţionare a cauzei revine tribunalului conform art. 95 pct. 1 C. proc. civ.
Totodată, se constată că, din punct de vedere teritorial, reclamanţii au ales să învestească instanţele de la sediul societăţii reclamante A. S.R.L., fără a exista nicio opoziţie sub acest aspect din partea pârâtei.
Cum, în speţă, din punct de vedere material şi teritorial, ar fi fost competent Tribunalul Cluj-Napoca în mod exclusiv, Înalta Curte reţine că doar Tribunalul Bucureşti ar fi putut declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
În consecinţă, faţă de caracterul de ordine privată al normelor de competenţă incidente în cauză şi raportat la instanţele aflate în conflict, în aplicarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, în temeiul art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 noiembrie 2022.