Taxability of military reserve transition allowances under special tax law versus general personnel law
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the Prosecutor General’s nullation appeal, set aside the appellate decision that had ordered the Ministry of National Defense to pay the claimed amount, and upheld the first-instance judgment dismissing the plaintiff’s claim, thereby leaving the original dismissal of the action in force. The dispute concerned whether compensation payments issued upon a military personnel's transition to reserve were tax-exempt, with the plaintiff arguing they were non-taxable under general salary laws, while the defendant asserted that specific tax legislation applied. The court ruled that the general rule of tax preference requires the application of the specific tax law (Government Ordinance No. 73/1999) over the general military personnel law (Law No. 138/1999), concluding that since the specific tax ordinance did not include these reserve transition allowances in its list of tax-exempt income, they were subject to tax deduction.
Legislator headnote
AI generatedart. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999, art. 31 din Legea nr. 138/1999; Taxability of military reserve transition allowances under special tax law versus general personnel law: Într-adevăr temeiul legal al acordării compensațiilor îl constituie art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 care prevede că la trecerea în rezervă „beneficiază de un ajutor neimpozabil…”, care, însă, nu a mai fost inclus în scutirile de impozit prevăzute în norma specială ulterioară, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2000, adică în art. 5 din O.G. nr. 73/1999. Prin urmare, făcând aplicarea principiului că în materie de impozite legea specială este O.G. nr. 73/1999, care prevalează normei generale și constatând că textul art. 31 din Legea nr. 138/1999 nu se aplică, curtea va casa decizia și va respinge recursul reclamantului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. La data de 7 iulie 2001 reclamantul L.I. a solicitat obligarea Ministerului Apărării Naționale la plata sumei de 70.203.452 lei reprezentând impozit reținut nejustificat la sumele acordate cu titlu de ajutor (12 solde) la trecerea în rezervă, pe considerentul că prin art. 86 pct. 15 din O.G. nr. 73/1999 se abrogă art. 7 din O.G. nr. 7/1998.
Judecătoria Cluj Napoca, prin sentința civilă nr. 4125 din 30 aprilie 2002, s-a respins acțiunea și cererile de chemare în garanție, iar, prin decizia civilă nr. 1128/A din 6 septembrie 2002, Tribunalul Cluj a obligat pârâtul la suma cerută, cu o dobândă de 28% anual, fiind admisă și cererea de chemare în garanție.
Contra deciziei s-a declarat recurs în anulare la 28 iulie 2003 susținându-se, în esență, că instanța a încălcat art. 4, art. 6, art. 23 și art. 86 din O.G. nr. 73/1999 conform cărora asemenea venituri sunt asimilate celor din salarii, adică drepturile de soldă lunară și celelalte cuvenite cadrelor militare, în condițiile legii.
2. Recursul în anulare este fondat.
Interpretarea dată de instanța de recurs este eronată, întrucât în materie de impozite și taxe, vizând raportul juridic de drept fiscal, legea specială este O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2000, iar nu Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, publicată în M. Of. nr. 347 din 22 iulie 1999, care este legea generală.
Pe de altă parte, legea specială a intrat în vigoare ulterior celei generale, iar reclamantul solicită drepturile bănești începând cu aprilie 2000.
Într-adevăr temeiul legal al acordării compensațiilor îl constituie art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 care prevede că la trecerea în rezervă „beneficiază de un ajutor neimpozabil…”, care, însă, nu a mai fost inclus în scutirile de impozit prevăzute în norma specială ulterioară, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2000, adică în art. 5 din O.G. nr. 73/1999. Prin urmare, făcând aplicarea principiului că în materie de impozite legea specială este O.G. nr. 73/1999, care prevalează normei generale și constatând că textul art. 31 din Legea nr. 138/1999 nu se aplică, curtea va casa decizia și va respinge recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr. 1128/A din 6 septembrie 2002 a Tribunalului Cluj, pe care o casează.
Respinge recursul declarat de reclamantul L.I. împotriva sentinței civile nr. 4125 din 30 aprilie 2002 a Judecătoriei Cluj Napoca.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2004.