Revision for contradictory judgments barred by res judicata and admissibility requirements
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the revision petition, upholding the initial and appellate judgments that excluded one associate from a limited liability company, and ordered the petitioner to pay court costs to the opposing parties. The dispute involved a procedural challenge where a former associate sought to revise a final 2016 decision regarding corporate exclusion, arguing that subsequent domestic and foreign penal rulings constituted contradictory judgments that violated the principle of *res judicata*. The court applied the doctrine of the authority of the thing judged (*res judicata*), finding that the petitioners had already sought and been denied the exact same revision against the same judgments in a prior, definitive 2020 decision, thereby constituting a prohibited re-litigation of the same cause, object, and parties. Additionally, the court ruled the remaining revision grounds inadmissible because the newly cited judgments were rendered after the challenged 2016 decision, failing the legal requirement that contradictory judgments must be subsequent to the one whose nullity is sought to establish a violation of the preclusive effect. The decision relies on Articles 137(1), 163(1), 322(1)(7), and 326(3) of the Code of Civil Procedure, as well as the principle of legal certainty regarding the finality of judicial decisions.
Legislator headnote
AI generatedart. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990, art. 322 pct. 7 C. proc. civ, art. 322 pct. 5 C. proc. civ, art. 323 alin. (2) C. proc. civ, art. 137 alin. (1) din C. proc. civ; Revision for contradictory judgments barred by res judicata and admissibility requirements: Prin cererea înregistrată la 29 noiembrie 2011 pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei să dispună, în baza art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, excluderea asociatului pârât din societatea S.C. C. S.R.L., cu stabilirea structurii participării la capitalul social al societăţii ca urmare a excluderii şi, de asemenea, să dispună cu privire la suma care i se cuvine asociatului exclus care să reprezinte valoarea părţii proporţionale din patrimoniul societăţii, în cazul în care părţile nu pot stabili de comun acord această sumă. Totodată, reclamantul a solicitat şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2022
Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 29 noiembrie 2011 pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei să dispună, în baza art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, excluderea asociatului pârât din societatea S.C. C. S.R.L., cu stabilirea structurii participării la capitalul social al societăţii ca urmare a excluderii şi, de asemenea, să dispună cu privire la suma care i se cuvine asociatului exclus care să reprezinte valoarea părţii proporţionale din patrimoniul societăţii, în cazul în care părţile nu pot stabili de comun acord această sumă. Totodată, reclamantul a solicitat şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 80-82 şi 222 alin. (1) lit. d) din Legea 31/1990.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca nefondată, iar pe calea cererii reconvenţionale a solicitat excluderea reclamantului A. din societatea C. S.R.L., iar, în subsidiar, dizolvarea societăţii în temeiul art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990.
Prin sentinţa civilă nr. 116 din 21 ianuarie 2015, Tribunalul Constanţa a admis în parte cererea principală având ca obiect excludere asociat formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. şi S.C. C. S.R.L., a dispus excluderea pârâtului B. din cadrul societăţii S.C. C. S.R.L., părţile sociale aparţinând pârâtului B. vor reveni celuilalt asociat - A.; a respins ca prematur capătul de cerere privind stabilirea contravalorii părţilor sociale cuvenite pârâtului B.; a respins ca nefondată cererea reconvenţională formulată de pârâtul reconvenient B.; a admis cererea formulată de d-na expert D. şi a dispus majorarea onorariului cuvenit d-nei expert cu suma de 7.650 RON, plata onorariului fiind în sarcina reclamantului; a obligat pârâtul B. la plata către reclamant a sumei de 8690,30 RON - cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, pârâtul B. a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 2 din 11 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2011, a fost respins ca nefondat.
B. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2011, cu indicarea temeiurilor de drept prevăzut de art. 322 pct. 5 şi 7 C. proc. civ. de la 1865.
În motivarea cererii, revizuentul a invocat existenţa unor hotărâri potrivnice, care încalcă autoritatea de lucru judecat.
A arătat, în esenţă, că o primă hotărâre invocată o reprezintă încheierea penală nr. 1297 din 14 octombrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, care este definitivă şi prin care se constată că A. a primit biletele la ordin şi a refuzat să le deconteze în favoarea societăţii şi, anterior, altă instanţă penală a constatat că prin decontarea biletelor la ordin, pe care şi le-a însuşit, a "creat evident un prejudiciu societăţii".
De asemenea, revizuentul a indicat, ca hotărâri potrivnice, decizia definitivă pronunţată în dosarul x; decizia penală din 31.08.2018 din dosarul x, iar în probaţiune a solicitat depunerea unei serii de înscrisuri.
Mai multe instanţe penale, subliniază revizuentul, au constatat că A. şi-a însuşit biletele la ordin, aducând prejudicii societăţii, iar nu revizuentul din prezenta cauză, aşa cum pretinde instanţa civilă prin decizia civilă a cărei revizuire se solicită.
Aşa cum rezultă din decizia de excludere, aparent, revizuentul B. şi-a însuşit banii societăţii şi din cauza acestuia societatea nu a mai putut plăti taxele şi impozitele fiind adusă în stare de a avea probleme financiare.
Or, realitatea, arată revizuentul, este contrară, în sensul că starea financiară dificilă a fost cauzată de A. prin însuşirea tuturor veniturilor societăţii. Până la momentul în care A. şi-a însuşit biletele la ordin societatea nu avea nicio datorie către vreun terţ, nici către fisc, nici către contabil şi nici la impozite şi taxe.
A solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea deciziei atacate şi, rejudecând cauza, admiterea apelului, cu consecinţa respingerii acţiunii, ca nefondată.
Intimata C. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepţiei necompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa în ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, respingerea ca tardiv formulată a cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 şi 7 C. proc. civ. de la 1865, respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 5 şi 7 C. proc. civ. de la 1865, precum şi obligarea revizuentului la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din 9 martie 2022, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi a pus în discuţie excepţia necompetenţei sale materiale, iar, prin decizia civilă nr. 60 din 9 martie 2022 a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuentul B., împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2011, în contradictoriu cu intimaţii A. şi C. S.R.L.
S-a reţinut că revizuentul a invocat caracterul potrivnic al mai multor hotărâri judecătoreşti pronunţate de diverse instanţe române şi germane cu decizia civilă nr. 2/2016 a Curţii de Apel Constanţa, iar hotărârile judecătoreşti nu pot constitui, totodată, şi înscrisuri în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, astfel că, potrivit dispoziţiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ. din 1865, prin raportare la art. 322 pct. 7, s-a constatat că, în speţă, competenţa materială de soluţionare a prezentei revizuiri revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a pronunţat decizia a cărei revizuire se solicită.
Urmare a declinării, cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub număr de dosar x/2021
La termenul din 2 noiembrie 2022, Înalta Curte a pus în discuţie, din oficiu, excepţia autorităţii de lucru judecat, pe care, analizând-o cu prioritate faţă de excepţia tardivităţii, în temeiul art. 137 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, o constată ca fiind întemeiată, motiv pentru care, va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2011, în raport cu decizia penală din 31.08.2018, pentru autoritate de lucru judecat, în considerarea celor ce preced:
Înalta Curte subliniază că principiul autorităţii de lucru judecat presupune, în ideea asigurării stabilităţii raporturilor juridice, că o chestiune litigioasă, odată tranşată de instanţă, să nu mai poată fi adusă din nou înaintea judecăţii, iar ca efect al autorităţii de lucru judecat, nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.
De altfel, în acest sens, este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care se reţine în mod constant că unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care presupune, printre altele, că soluţiile definitive date de instanţele judecătoreşti nu mai pot fi rediscutate (cauza Brumărescu c. României).
Potrivit dispoziţiilor art. 1.201 C. civ. de la 1864: "este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate."
Conform art. 163 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi de aceeaşi parte în faţa mai multor instanţe.
Din interpretarea textelor de lege rezultă că există autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi priveşte aceleaşi părţi.
Prin urmare, pentru a stabili în ce măsura există autoritate de lucru judecat este necesar a se verifica întrunirea triplei identităţi, de părţi, obiect şi cauză, iar dacă se dovedeşte îndeplinită această cerinţă, dreptul la acţiune este considerat a fi definitiv stins, judecata celei din urmă acţiuni exercitate nemaiputând fi continuată.
În cauză, instanţa supremă a fost învestită cu o cerere de revizuire a deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, întemeiată pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul invocând contrarietatea cu mai multe hotărâri, printre care şi cu decizia penală din 31.08.2018 din dosarul x de pe rolul instanţei din Neuruppin.
Se constată că prin cererea înregistrată la 31 ianuarie 2019 pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub număr de dosar x/2019, B. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii A. şi C. S.R.L. CONSTANŢA, revizuirea deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Constanta în dosarul x/2011 şi a sentinţei civile nr. 116 din 21 ianuarie 2015, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în acelaşi dosar, în temeiul art. 322 pct. 5 şi 7 C. proc. civ., motivat de faptul că există hotărâri potrivnice, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, decizia din 31.08.2018 din dosarul x fiind invocată în acest sens.
Astfel, prin revizuirea ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019, B. a solicitat revizuirea aceleiaşi decizii civile, în temeiul aceluiaşi motiv de revizuire, iar prin decizia nr. 821 din 15 mai 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, calea extraordinară de atac a fost respinsă.
Analiza cererii ce a făcut obiectul revizuirii în dosarul nr. x/2019 şi al deciziei nr. 821 sus-menţionate relevă atât identitatea de părţi şi obiect, cât şi de cauză cu cele din prezentul dosar, motivele de revizuire, părţile şi hotărârile pretins potrivnice din acest dosar fiind identice cu cele din cauza sus-menţionată.
În aceste condiţii, instanţa supremă constată că revizuentului i se opune autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 821 din 15 mai 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, această decizie intrând în puterea lucrului judecat încă de la pronunţare.
Prin urmare, reţinându-se îndeplinirea cerinţei triplei identităţi, reglementată de art. 163 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată ca fiind întemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată din oficiu, şi, în consecinţă, în temeiul aceluiaşi text de lege va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2011, în raport cu decizia penală din 31.08.2018, pentru autoritate de lucru judecat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată, în rest, inadmisibilitatea cererii de revizuire, pentru următoarele considerente:
Revizuentul a invocat ca fiind hotărâri potrivnice, şi decizia definitivă pronunţată în dosarul x; încheierea penală nr. 1297 din 14 octombrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020.
Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.
Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.
Conform art. 322 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere:
"dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 327 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre.
Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă atunci când hotărârea a cărei anulare se solicită a nesocotit puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri, ceea ce presupune ca hotărârea care se solicită a fi anulată, să fie ulterioară celei a cărei putere de lucru judecat se pretinde că o încalcă.
Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării principiului autorităţii de lucru judecat şi conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea acestui principiu.
Se impune precizarea faptului că instanţa competentă să se pronunţe asupra cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat, şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri pronunţate.
De altfel, unul din elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluţie definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată (Cauza Brumărescu contra României, paragraful 61).
În speţă, se constată că revizuentul a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., anularea deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2011, pe motiv de contrarietate în raport şi cu decizia definitivă pronunţată în dosarul x; cu încheierea penală nr. 1297 din 14 octombrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020.
Prin urmare, hotărârile pretins potrivnice celei atacate au fost pronunţate ulterior acesteia, neputând fi astfel îndeplinită condiţia încălcării principiului puterii de lucru judecat de către acestea, câtă vreme hotărârile pretins potrivnice nici nu existau.
O cerere de revizuire, care tinde la anularea primei hotărâri (cum este situaţia de faţă), iar nu a celei de a doua, este inadmisibilă.
Pentru raţiunile înfăţişate, în temeiul art. 322 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibilă, în rest, cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2011, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. de la 1865.
Constatând culpa procesuală a revizuentului în promovarea cererii de revizuire de faţă şi în raport de solicitarea intimatei S.C. C. S.R.L. privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, să oblige pe revizuentul B. la plata sumei de 1766 RON cheltuieli de judecată către intimata S.C. C. S.R.L..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2011, în raport cu decizia penală din 31.08.2018, pentru autoritate de lucru judecat.
Respinge în rest cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2011, ca inadmisibilă.
Obligă revizuentul la plata sumei de 1766,26 RON cheltuieli de judecată către intimata C. S.R.L..
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2022.