Electricity supplier ordered to refund overcharged 72,659.97 RON with inflation updates; lost-profit claim rejected and appeals dismissed.

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2022

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea sub nr. x/2018 din 16 aprilie 2018, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. Ploieşti, prin Sucursala de Distribuţie a Energiei Electrice Focşani, obligarea acesteia la plata sumei de 293.861,795 RON din care: suma de 68.411,795 RON reprezintă sume facturate nelegal de pârâtă şi achitate de reclamantă, cu obligarea pârâtei la actualizarea sumelor de la data plaţii făcută de reclamanta şi până la data restituirii efective; iar suma de 225.450 RON reprezintă beneficiul nerealizat ca urmare a rezilierii contractelor de închiriere datorită costului nelegal facturat de pârâtă pentru energia electrică. A solicitat obligarea pârâtei şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 26 septembrie 2018, Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal a admis cererea reclamantei de completare a acţiunii şi a dispus introducerea în cauză a pârâtei S.C. C. S.A. prin Agenţia de Furnizare a Energiei Electrice Focşani.

Prin sentinţa civilă nr. 1 din 8 ianuarie 2020 pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal a fost admisă excepţia invocată din oficiu, respectiv lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei Filiala de Distribuţie a Energiei Electrice "B." S.A. SDEE Focşani.

S-a constatat că pârâta B. S.A nu are calitate procesuală pasivă.

S-a respins faţă de această pârâtă acţiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost admisă acţiunea civilă intentată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA C. S.A. Bucureşti şi în consecinţă a fost obligată această pârâtă la plata către reclamantă a următoarelor sume: 72.659,97 RON - sumă ce a fost facturată şi plătită de reclamantă fără a fi datorată şi 6.408,23 RON - sumă ce reprezintă actualizarea cu indicele de inflaţie, socotită până la 31 mai 2019.

A fost obligată pârâta la plata actualizărilor la suma de 72.659,97 şi în continuare până la achitarea integrală a acesteia.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei şi suma de 26.010 Euro, la cursul BNR din ziua plăţii, sumă ce reprezintă beneficiul nerealizat de reclamantă, ca urmare a rezilierii contractelor de închiriere datorită costului nelegal facturat de pârâtă pentru energia electrică.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei şi suma de 23.491 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat apel S.C. C. S.A. prin Agenţia de Furnizare a Energiei Electrice Focşani, criticând sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 323/2020 din 16 decembrie 2020, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a admis apelul declarat de către pârâta societatea C. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 1 din 8 ianuarie 2020 a Tribunalului Vrancea, a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că admite numai în parte acţiunea, respectiv a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei C. S.A. la plata sumei de 26.010 euro, reprezentând beneficiu nerealizat şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate; a redus cheltuielile de judecată în prima instanţă, a compensat cheltuielile de judecată avansate de părţi şi a obligat pârâta la plata către reclamanta A. S.R.L. a sumei de 10.000 RON cu titlul de cheltuieli de judecată în prima instanţă şi în apel.

Recurenta-reclamantă A. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului formulat de pârâtă şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cu referire la art. 22 alin. (6), art. 9 alin. (2), art. 478 alin. (2), (3) C. proc. civ., recurenta susţine, în esenţă, următoarele:

Arată că instanţa de apel a dispus admiterea cererii de apel, reţinând în considerentele sale argumente care nu au fost niciodată invocate de vreuna din părţi.

Astfel, prin apărările făcute în ceea ce priveşte capătul doi de cerere privind plata beneficiului nerealizat, pârâta a susţinut doar faptul că acest capăt de cerere nu ar fi fost întemeiat întrucât nu s-ar fi făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre faptul ilicit şi prejudiciul invocat de reclamantă.

Susţine că acestea au fost limitele devoluţiunii apelului cu care Curtea de Apel Galaţi a fost învestită, însă instanţa de apel a reţinut cu totul alte motive decât cele invocate.

Consideră că, procedând în acest mod, instanţa de apel i-a încălcat dreptul la apărare, a depăşit limitele învestirii sale, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 9 alin. (2), art. 22 alin. (6) şi art. 478 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., anume hotărârea cuprinde motive contradictorii, recurenta consideră că şi acest motiv de casare este întemeiat, astfel:

Arată că instanţa de apel a reţinut în cuprinsul pag. 9 paragrafele 3,4,5 faptul că reclamanta a plătit apelantei un preţ mai mare al energiei electrice, deşi nu îl datora, şi că apelanta este totuşi ţinută să răspundă pentru acest fapt, indiferent dacă aceasta a fost de bună sau de rea-credinţă Cu toate acestea, instanţa de apel a considerat că apelanta este ţinută doar a restitui sumele încasate în plus şi nu poate fi ţinută a plăti şi beneficiul nerealizat.

Aşadar, recurenta susţine că raţionamentul instanţei de apel este contradictoriu.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., anume hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, mai exact a dispoziţiilor art. 1523 alin. (2) lit. e), art. 1341, art. 1645 alin. (2) din C. civ., art. 1531 C. civ., recurenta susţine că acesta este de asemenea fondat.

Având în vedere temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, recurenta consideră că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 1523 C. civ., mai precis sunt aplicabile prevederile lit. e) din alin. (2) ale acestui articol, deoarece fapta pârâtei de a emite facturi nelegale prin nerespectarea clauzelor contractuale (cu un cost dublu) şi implicit de a accepta o plată care nu era datorată, echivalează cu săvârşirea unei fapte ilicite extracontractuale, ceea ce îndreptăţeşte reclamanta atât la a solicita restituirea sumelor nedatorate, dar şi la repararea integrală a prejudiciului creat.

Totodată, susţine că instanţa de apel trebuia să facă o corectă aplicare şi a dispoziţiilor art. 1645 alin. (2) C. civ., deoarece s-a dovedit că pârâta a fost de rea-credinţă atunci când a încasat plata nedatorată, restituirea fiindu-i, deci, imputabilă, fiind de asemenea cea care trebuie să repare în totalitate prejudiciul cauzat prin acest ilicit extracontractual.

Arată că dublarea valorii facturilor prin inserarea unei constante dublă de facturare, a atras o serie de consecinţe negative, anume rezilierea contractelor de închiriere pe care recurenta le-a avut cu chiriaşii, acesta fiind unicul motiv care a dus la pierderea acestor chiriaşi, având în vedere că pârâtele îşi desfăşoară activitatea în baza unui contract de colaborare, fiind împărţite atribuţiile.

Astfel, B. S.A. transmite datele exclusiv tehnice ale locurilor de consum, mai exact arata cantitatea de energie de facturat către S.C. C., aceasta din urma emiţând facturile şi încasând efectiv contravaloarea facturilor astfel emise.

Astfel, în baza contractului de furnizare energie electrică încheiat între reclamantă şi pârâta S.C. C. nr. x/23.11.2012, aceasta din urma emite factura fiscală şi încasează contravaloarea facturilor.

În temeiul acestui contract de furnizare, pârâta C. are obligaţia respectării clauzelor contractuale asumate, între reclamantă şi această pârâtă născându-se un raport juridic de natură contractuală ce trasează în sarcina acestei pârâte obligaţia respectării clauzelor contractuale.

Susţine că, potrivit art. 14.1 din contract, într-adevăr, aceasta pârâtă este direct responsabilă de prejudiciile create recurentei, atât ca urmare a facturării nelegale (prin dublarea constantei de facturare de la 40 K la 80 K, fără nicio justificare), dar şi ca urmare a lezării recurentei prin beneficiile nerealizate ca urmare a facturării nelegale cu încălcarea clauzelor contractuale.

Totodată, având în vedere faptul că plata nedatorată este plasată în sfera ilicitului extracontractual, consideră că sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 1531 C. civ. privind plata integrală a prejudiciului efectiv creat, dar şi a beneficiului nerealizat de reclamantă, având în vedere faptul că ilicitul extracontractual este dovedit prin emiterea de către pârâtă a unor facturi fiscale cu un cost dublu (faţă de clauzele contractuale) şi de încasare a unor sume la care aceasta nu era îndreptăţită.

Astfel, consideră că prejudiciul total produs de pârâtă se compune atât din sumele încasate în plus nelegal de către apelantă (a căror restituire se impune de drept), dar şi din beneficiul nerealizat, deoarece punctul de consum contorizat astfel nu a putut fi închiriat ofertanţilor întrucât aceştia au criticat existenţa facturilor extrem de ridicate la consumul de energie electrică.

În ceea ce priveşte reducerea cheltuielilor de judecată, recurenta susţine că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu referire la art. 1357 C. civ., partea care a căzut în pretenţii fiind obligată şi la plata cheltuielilor de judecată.

Arată că, în cauză, cheltuielile efectuate au constat în taxa judiciară de timbru şi onorariul achitat expertului, cheltuieli care erau necesare soluţionării cauzei deduse judecăţii; raportul de expertiză efectuat a fost necesar soluţionării primului capăt de cerere, astfel că, ţinând cont de faptul că instanţa de apel a considerat că acest capăt de cerere a fost admis în mod corect de instanţa de fond, era imperios necesar a fi acordate şi toate cheltuielile de judecată generate de acest litigiu.

Recurenta-pârâtă Societatea C. S.A. prin Agenţia Focşani a declarat recurs arătând că a formulat apel având în vedere că în mod greşit a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a B. S.A.

Prin decizia recurată, curtea de apel a omis să analizeze şi să se pronunţe asupra criticii din apel referitoare la admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SDEE Focşani.

Consideră că este întemeiată critica şi din perspectiva faptului că prin soluţia pronunţată a fost obligată la suma de 72.659,97 RON - sumă ce a fost facturată şi plătită de reclamantă, fără a fi datorată şi 6.408,23 RON - sumă ce reprezintă actualizarea cu indicele de inflaţie, socotită până la 31 mai 2019, dar şi a cheltuielilor de judecată, fără ca recurentei-reclamante să-i poată fi imputată vreo culpă pentru faptele care au dus la pronunţarea soluţiei.

În opinia recurentei calitatea procesuală pasivă a pârâtei SDEE Focşani este evidentă, deoarece a fost recunoscută expres chiar de pârâta SDEE Focşani (pagina 2 alin. (1) din sentinţa civilă nr. 1 a Tribunalului Vrancea) şi de reclamantă în data de 08.01.2020.

În acest sens a precizat că relaţia contractuală între părţi (reclamant - Distribuitor SDEE Focşani - Furnizor C.) este una tripartită şi că între C. şi SDEE Focşani există încheiat Contractul pentru Serviciul de Distribuţie a Energiei Electrice la Consumatorii Eligibili nr. x/2012 care reglementează expres activitatea de "prestare a serviciului de distribuţie a energiei electrice active şi asigurarea energiei electrice reactive de către distribuitor către toţi utilizatorii reţelei electrice de distribuţie, clienţi ai furnizorului, captivi şi eligibili, locuri de consum care sunt amplasate în zona licenţei de distribuţie a distribuitorului".

Astfel, s-a precizat că deşi reclamanta a depus la dosar toată corespondenţa purtată între aceasta şi SDEE Focşani prin care SDEE Focşani a recunoscut expres culpa cu privire la stabilirea eronată a constantei, instanţa de fond a trecut peste aceste probe şi a admis excepţia din oficiu, deşi atât reclamanta cât şi SDEE Focşani au solicitat respingerea excepţiei ca fiind neîntemeiată.

Având în vedere legătura strânsă - dependentă între Furnizor, Distribuitor şi Client, răspunderea contractuală, conform art. 23 alin. (1) lit. v), anexele 11 şi 12 din Contractul x dar şi delictuală a SDEE Focşani, calitatea procesuală evidentă a SDEE Focşani motivat de situaţia de facto dar şi de relaţia contractuală tripartită între părţi, precum şi calitatea procesuală pasivă confirmată tocmai de SDEE Focşani dar şi de reclamantă, s-a solicitat admiterea apelului şi în rejudecare respingerea excepţiei ca fiind neîntemeiată.

În consecinţă, recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului motivat de faptul că prin decizia nr. 323 din 16 decembrie 2020, Curtea de Apel Galaţi a omis să analizeze şi să se pronunţe asupra criticii referitoare la admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SDEE Focşani.

Cu privire la fondul cauzei, susţine că a respectat procedurile de facturare şi datele tehnice furnizate de S.D.E.E. Focşani, astfel că nu se poate reţine o culpă în sarcina sa.

Astfel, în temeiul unui contract de prestări servicii încheiat între recurenta Societatea C. şi Sucursala de Distribuţie a Energiei Electrice Focşani, recurenta emite facturile în conformitate cu datele (indexul contorului -cantitatea de energie înregistrată pe contor) furnizate de către S.C. FILIALA DE DISTRIBUŢIE A ENERGIEI ELECTRICE "B." S.A. - S.D.E.E. FOCŞANI.

Societatea recurentă are calitatea de beneficiar al acestui contract de prestări servicii care prevede expres faptul că activităţile de montare, citire a contorilor sunt efectuate de prestator (S.D.E.E. FOCŞANI).

Mai mult între C. şi S.D.E.E. Focşani există încheiat Contractul pentru Serviciul de Distribuţie a Energiei Electrice la Consumatorii Eligibili nr. x/2012 care reglementează expres activitatea de "prestare a serviciului de distribuţie a energiei electrice active şi asigurarea energiei electrice reactive de către distribuitor către toţi utilizatorii reţelei electrice de distribuţie, clienţi ai furnizorului, captivi şi eligibili, locuri de consum care sunt amplasate în zona licenţei de distribuţie a distribuitorului."

Arată că acest litigiu a fost provocat tocmai de calcularea în mod eronat de către S.D.E.E. Focşani a "constantei" prevăzută expres la Anexa nr. 4 a Contractului de furnizare "Caracteristicile Echipamentului de măsurare".

În ceea ce priveşte relaţia comercială între recurenta C. S.A. şi reclamantul A. precizează faptul că între părţi există încheiat un contract de furnizare a energiei electrice din anul 2012 cu nr. x/23.11.2012 cu intrare în vigoare 01.12.2012.

Cantităţile de energie electrică facturate clientului pe parcursul derulării contractului au fost transmise lunar de către S.D.E.E. FOCŞANI către recurentă prin tranzacţii electronice.

În urma acestei operaţiuni făcute de distribuitorul SDEE Focşani, recurenta a întocmit facturile conform noii constante şi le-a transmis clientului; arată că înscrisurile pe care îşi întemeiază acţiunea reclamantul provin tocmai de la pârâta Sucursala de Distribuţie a Energiei Electrice Focşani.

Arată faptul că esenţa acestui litigiu o reprezintă activitatea pârâtei Sucursala de Distribuţie a Energiei Electrice Focşani, motiv pentru care stabilirea calităţii procesuale a acesteia (omisă de instanţa de apel) este esenţială şi decisivă la dezlegarea pricinii şi la stabilirea culpei şi a obligaţiilor da plată.

Pentru toate aceste considerente, recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului şi obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata-pârâtă S.C. B. S.A. Ploieşti - Sucursala de Distribuţie a Energiei Electrice Focşani a depus întâmpinare la recursul formulat de reclamanta A., prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Recurenta-pârâtă S.C. C. S.A. prin Agenţia de Furnizare a Energiei Electrice Focşani a formulat întâmpinare la recursul reclamantei, solicitând respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 6 aprilie 2022, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor.

La termenul de judecată din 8 iunie 2022, au fost admise în principiu recursurile, fiind acordat termen pentru judecarea acestora la 5 octombrie 2022.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, ţinând cont şi de apărările expuse în cuprinsul întâmpinărilor constată că recursul reclamantei A. S.R.L. este nefondat pentru considerentele care urmează:

În mod prioritar, se cuvine menţionat că potrivit art. 499 C. proc. civ. "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)".

Criticile recurentei din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ. care vizează depăşirea limitelor devoluţiunii apelului şi existenţa în cuprinsul deciziei a unor motive contradictorii sunt nefondate.

Astfel, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cuprinde, cu excepţia regulilor reglementate de alte motive de casare, încălcarea oricăror reguli de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea, indiferent dacă aceasta este condiţionată sau nu de existenţa unei vătămări, iar celălat motiv de nelegalitate vizează prin conţinutul său nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) pct. b C. proc. civ., potrivit cărora în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătând atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Înalta Curte reţine că instanţa de apel respectând limitele devoluţiunii şi-a exercitat atribuţiile de instanţă de prim control judiciar, apreciind asupra caracterului fondat sau nefondat al criticilor pe care apelanta SOCIETATEA C. S.A. le-a adus judecăţii anterioare realizate de tribunal, demers analitic ce este în deplin acord cu exigenţele ce se impun judecăţii în apel potrivit art. 477, art. 478 şi art. 479 alin. (1) C. proc. civ. şi respectă prevederile art. 22 alin. (6), art. 9 alin. (2) C. proc. civ.

Efectul devolutiv al apelului dă apelantei dreptul de a repune în discuţie faptele, instanţa de prim control judiciar fiind obligată la rândul său, în caz de reformare, să motiveze împrejurările ce au determinat-o să schimbe soluţia primei instanţe, situaţie care se regăseşte în cauză.

Verificând decizia recurată se constată că instanţa de apel raportat la cuprinsul cererii de apel, al întâmpinărilor, dar şi faţă de circumstanţele factuale ale speţei şi de principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil a procedat la rejudecarea fondului în limitele a ceea ce s-a apelat şi numai cu privire la ceea ce s-a judecat de către prima instanţă.

Nu se poate reţine existenţa unor contradicţii şi nici a unor considerente străine de natura pricinii, ci dimpotrivă argumentele instanţei pe aspectele criticate şi supuse judecăţii în apel se constituie într-o înlănţuire logică a faptelor şi a regulilor de drept pe baza cărora s-a fundamentat soluţia.

Critica prin care recurenta-reclamantă susţine că raţionamentul instanţei de apel este contradictoriu din perspectiva menţinerii dispoziţiilor instanţei de fond cu privire la plata actualizării cu indicele de inflaţie apare ca fiind lipsită de interes, în condiţiile în care nu se justifică folosul practic urmărit de recurenta-reclamantă din această perspectivă.

Simpla nemulţumire a recurentei-reclamante cu privire la soluţia pronunţată, la argumentele care au format convingerea instanţei, neînsuşirea de către instanţa de control judiciar a apărărilor formulate de aceasta, sunt aspecte care nu pot fi asimilate unei motivări contradictorii în sensul textului legal anterior evocat.

Pe cale de consecinţă, nu se poate reţine incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că instanţa de apel a aplicat corect dispoziţiilor art. 1523 alin. (2) lit. e), art. 1341, art. 1531 C. civ., nefiind incident nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Din examinarea considerentelor deciziei recurate nu reiese că instanţa de apel ar fi încălcat normele de drept care reglementează plata nedatorată, răspunderea civilă contractuală, principiul reparării integrale a prejudiciului.

Referitor la plata sumei facturate şi nedatorate, curtea de apel în mod corect a apreciat că reclamanta şi-a întemeiat petitul principal pe dispoziţiile art. 1341 C. civ., referitoare la plata nedatorată şi potrivit textului cel care plăteşte fără a datora are dreptul la restituire şi deci pârâta este ţinută la a restitui ceea ce nu este datorat.

În ceea ce priveşte petitul reprezentând beneficiul nerealizat în sumă de 26.010 Euro, la cursul BNR din ziua plăţii, ca urmare a rezilierii contractelor de închiriere datorită costului nelegal facturat de pârâtă pentru energia electrică, solicitat de reclamantă în temeiul răspunderii civile contractuale, instanţa de apel analizând apelul prin prisma celor două temeiuri diferite ale acţiunii a reţinut în mod judicios că nu se poate acorda beneficiul nerealizat în temeiul răspunderii civile, întrucât instituţia plăţii nedatorate este inclusă în categoria faptului juridic licit ca izvor de obligaţii, în vreme ce beneficiul nerealizat este o componentă a despăgubirii la care are dreptul o persoană în caz de incidenţă a răspunderii civile, iar aceasta este inclusă fie în categoria actului juridic ca izvor de obligaţii - cea contractuală, conform art. 1531 alin. (2) C. civ., fie în cea a faptului juridic ilicit ca izvor de obligaţii - cea delictuală, potrivit art. 1385 alin. (3)-(4) C. civ.

Înalta Curte concluzionează că, dacă în privinţa sumei facturate s-a reţinut plata nedatorată nu se poate acorda beneficiul nerealizat în temeiul răspunderii civile contractuale, întrucât instituţia plăţii nedatorate exclude ilicitul contractual.

Criticile care vizează aplicarea şi interpretarea prevederilor art. 1645 alin. (2) din C. civ. nu pot forma obiectul unei analize în recurs în condiţiile în care acestea nu au fost supuse cenzurii în cursul judecării apelului, fiind prezentate omisso medio.

Aceasta, întrucât, în considerarea dispoziţiilor art. 488 alin. (2) C. proc. civ., instanţei de recurs nu îi este permis să analizeze motive sau apărări care nu au fost susţinute şi în apel.

Critica referitoare la reducerea nelegală a cheltuielilor de judecată nu poate fi valorificată în recurs din perspectiva art. 488 C. proc. civ., deoarece presupune o evaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt ce ţin de puterea de apreciere a circumstanţelor procesului de către instanţa de fond nu pe o interpretare a normei juridice.

Având în vedere considerentele arătate Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă.

Examinând decizia recurată, în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate, Înalta Curte constată că recursul pârâtei SOCIETATEA C. S.A. PRIN AGENŢIA FOCŞANI nu este fondat, motiv pentru care acesta va fi respins, pentru considerentele care succed:

Cu titlu prealabil se impune observaţia că, deşi recursul nu a fost întemeiat în drept, poate fi încadrat în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. recurenta susţinând că instanţa de apel a omis să analizeze şi să se pronunţe asupra criticii din apel referitoare la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SDEE Focşani, precum şi greşita soluţionare a acestei excepţii de instanţa de fond.

În ceea ce priveşte criticile ce vizează fondul cauzei, este necesar a fi subliniat că recursul reprezintă o cale de atac extraordinară a cărui trăsătură esenţială este înscrisă în partea introductivă a art. 488 alin. (1) C. proc. civ., anume aceea că permite realizarea unui control judiciar limitat la aspectele de nelegalitate ale deciziei atacate, care sunt susceptibile de încadrare în cazurile de casare reglementate prin pct. 1 - 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere aceste rigori legale ce se impun în judecata recursului, Înalta Curte constată că nu pot forma obiectul unei analize, în această etapă procesuală, criticile expuse de recurentă cu privire la situaţia de fapt stabilită în urma analizei probatoriului administrat în etapele procesuale anterioare.

Astfel, prin criticile formulate, recursul aduce în dezbatere, în esenţă, problematica stabilirii culpei contractuale, modul de conduită a părţilor, aspecte stabilite de instanţele de fond, conform circumstanţelor particulare ale cauzei, şi care reprezintă chestiuni de temeinicie, iar nu de nelegalitate, necenzurabile în recurs.

Potrivit motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. pe care Înalta Curte îl constată nefondat, hotărârea poate fi casată atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Contrar susţinerilor recurentei, Înalta Curte constată că, în speţă, critica din apel referitoare la admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SOCIETATEA C. S.A., a fost cercetată de curtea de apel.

S-a reţinut cu justeţe lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei SOCIETATEA C. S.A., apreciindu-se în mod corect că, chiar dacă eroarea de măsurare a fost determinată nu de fapta acesteia, ci a pârâtei SDEE MUNTENIA NORD S.A., apelanta SOCIETATEA C. S.A. rămâne cea care a încasat (altfel spus, a profitat de eroare), deci va restitui.

Între pârâta SDEE MUNTENIA NORD S.A. şi reclamantă nu există niciun raport juridic, această pârâtă neputând fi ţinută să restituie o plată pe care nu a primit-o.

Eventuală răspundere a SDEE MUNTENIA NORD S.A. prin prisma contractului de prestări servicii încheiat cu C., putea fi analizată în cadrul unei cereri de chemare în garanţie sau separat, pe calea unei acţiuni distincte.

Neexistând o asemenea cerere de chemare în garanţie, neexistând niciun raport juridic între S.C. B. şi reclamantă, Înalta Curte apreciază că această societate nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

Pentru considerentele expuse, reţinând că aspectele de nelegalitate deduse judecăţii pe calea prezentului recurs sunt lipsite de temei Înalta Curte, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă SOCIETATEA C. S.A. PRIN AGENŢIA FOCŞANI împotriva deciziei nr. 323/16.12.2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenta-reclamantă A. S.R.L. şi de recurenta-pârâtă Societatea C. S.A. prin Agenţia Focşani împotriva deciziei nr. 323/16.12.2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2022.