Pension recalculation dispute; inadmissibility of recourse against definitive social security judgments
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (High Court of Cassation and Justice) dismissed the appellant's recourse as inadmissible, thereby upholding the lower courts' rulings that rejected the claimant's lawsuit regarding pension recalculation and moral damages. The dispute involved a social security litigation where the claimant challenged a pension fund decision for failing to include periods worked in a specific occupational hazard category, seeking recalculated benefits and 20,000 RON in moral damages. The decisive legal basis for the dismissal was the inadmissibility of the recourse under Article 496(1) of the Code of Civil Procedure, as the appellate court's decision in a social security conflict was final and not subject to recourse pursuant to Article 483(2) of the Code of Civil Procedure and Article 155(1)-(2) of Law No. 263/2010.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Pension recalculation dispute; inadmissibility of recourse against definitive social security judgments: Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ. în art. 457.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2022
Asupra recursului, constată următoarele:
1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 29.06.2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 212845/07.06.2021, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta la recalcularea pensiei pentru limita de vârstă, începând cu 16.11.2020, cu luarea în considerare a perioadelor în care a desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa II de muncă, respectiv 18.05.2001-16.11.2020, omise de foştii angajatori, şi restituirea tuturor diferenţelor de pensie; a mai solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 20.000 RON, cu titlu de daune morale.
În drept, a invocat art. 15 alin. (1) din Anexa 1 la O.U.G. nr. 59/2011.
La 15.07.2021 reclamantul a depus la dosar cerere precizatoare, solicitând anularea deciziei nr. 212845/07.06.2021 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, obligarea pârâtei la restituirea tuturor diferenţelor de pensie pentru invaliditate de muncă pentru perioada 14.06.2001-16.11.2020, precum şi a sumei de 20.000 de RON, cu titlu de daune morale, la care se adaugă dobânda legală şi penalităţi.
Prin sentinţa civilă nr. 6531/04.102021, Tribunalul Bucureşti, secţia a-VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca neîntemeiată acţiunea precizată.
2. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Prin decizia civilă nr. 2252/06.04.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca nefondat apelul.
3. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.
În motivare, a susţinut că pârâta nu a luat în considerare perioadele în care a desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa II de muncă şi că fostul angajator B. S.A. a refuzat să îi elibereze o copie a contractului de muncă nr. x/15.09.1970 şi a adeverinţelor de venituri aferente perioadei în care a lucrat efectiv.
A mai relevat că pârâta a refuzat să recalculeze pensia prin valorificarea perioadelor în care a desfăşurat activităţi în grupa a II-a de muncă şi să restituie diferenţa de pensie rezultată.
Recursul nu a fost întemeiat în drept.
Analizând, cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 482 alin. (2) şi art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ. în art. 457.
În cauză, reclamantul a învestit Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale cu o cerere în materia asigurărilor sociale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 155 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010, "Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă. Hotărârile curţilor de apel, precum şi cele ale tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".
Totodată, potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (…) conflictele de muncă şi de asigurări sociale (…)".
Întrucât recursul are ca obiect o decizie pronunţată în apel, într-un litigiu de asigurări sociale, Înalta Curte constată că decizia atacată era definitivă încă de la pronunţare, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
Prin urmare, dând eficienţă dispoziţiilor legale menţionate, urmează ca, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 2252/06.04.2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 noiembrie 2022.