Debtors' challenge to enforcement calculation assigned to enforcement court, not issuing court.

Şedinţa publică din data de 27 octombrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. x/2022, la data de 08.03.2022, contestatorii A. S.R.L. şi B., în contradictoriu cu intimata C. S.R.L., în temeiul art. 712 alin. (2), (71)4 alin. (3), art. 715 alin. (3) şi urm. C. proc. civ., au formulat contestaţie la titlul executoriu, solicitând instanţei pronunţarea unei hotărâri, prin intermediul căreia să se stabilească valoarea creanţei datorate creditorului C. S.R.L. de către debitorii reclamanţi în cauza de faţă, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C. proc. civ.

În motivarea contestaţiei, s-a arătat că în data de 25.11.2019, în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Craiova a pronunţat Decizia nr. 875/25.112019, ce reprezintă titlul executoriu ce a stat la baza actelor de executare efectuate asupra A. S.R.L. şi B., putându-se observa că suma datorată nu a fost stabilită în mod concret de către instanţa de judecată.

Contestatorii au susţinut că suma totală ce ar fi trebuit să rezulte din titlul executoriu este de 43.528,92 euro, o sumă de cel puţin trei ori mai mică decât cea stabilită de către doamna expert D. prin raportul de expertiză solicitat de creditoare. Mai mult decât atât, în expertiza întocmită de D., debitul principal se ridică la valoarea de 72.100.45 euro, în timp ce în expertiza întocmită de E., debitul principal are o valoare totală de 43.528,92 euro, discrepanţa dintre cele două valori fiind evidentă.

Faţă de considerentele expuse, contestatorii au solicitat pronunţarea unei hotărâri, prin intermediul căreia să se stabilească valoarea creanţei datorate creditorului C. S.R.L. de către debitorii reclamanţi în cauza de faţă, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 453 C. proc. civ.

În dovedirea contestaţiei, contestatorii au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, expertiza contabilă.

În drept, contestaţia la executare a fost întemeiată pe art. 712 alin. (2), art. 714 alin. (3), art. 715 alin. (3) şi urm. C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 4069/2022 din 16 iunie 2022 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Târgu Jiu, invocată de către instanţă din oficiu. S-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorii A. S.R.L. şi B., în contradictoriu cu intimata C. S.R.L., în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Târgu Jiu a reţinut că, potrivit art. 714 alin. (3) C. proc. civ., contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce în instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută (...)".

În cauză, titlul executoriu care se execută este reprezentat de decizia civilă nr. 875/25.11.2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2018.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 132 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Târgu - Jiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova.

După înregistrarea cauzei la Curtea de Apel Craiova, la primul termen de judecată intimata-creditoare C. S.R.L. a invocat excepţia necompetenţei instanţei în soluţionarea cauzei, susţinând că litigiul are ca obiect contestaţii la executare, iar nu la titlu.

Examinând cu prioritate această excepţie, Curtea a reţinut-o ca întemeiată.

Astfel, prin decizia nr. 857/25.11.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, definitivă prin decizia nr. 1973/14.10.2020 a ÎCCJ, a fost admis apelul declarat de apelanta reclamantă C. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 65/2019, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi A. S.R.L. şi B., a fost schimbată sentinţa apelată în sensul că s-a admis în parte acţiunea. Au fot obligaţi pârâţii la plata către reclamantă a comisionului de intermediere reprezentând 50% din valoarea primei chirii percepute de către pârâtă în baza contractului de închiriere din 30.03.2018, la plata comisionului de intermediere în cuantum de 1000 Euro cuantum fix +30% din ceea ce depăşeşte suma de 5500 Euro, pe toată durata de valabilitate a contractului de închiriere din 30.03.2018 şi la plata de penalităţi de întârziere în cuantum de 0,2%/zi de întârziere, de la data scadenţei obligaţiilor principale. A fost respinsă cererea reconvenţională ca neîntemeiată şi obligaţi intimaţii-pârâţi la plata către apelantă a sumei de 7546 RON reprezentând cheltuieli de judecată fond şi apel. În considerentele hotărârii s-a arătat că atât debitul, cât şi penalităţile contractual sunt datorate de la data scadenţei indiferent de emiterea unei facturi.

Creditoarea C. S.R.L. a trecut la executarea silită a obligaţiilor stabilite prin decizia nr. 857/2019, formându-se dosarul de executare silită nr. x/2021 la BEJ F.. Din considerentele încheierii nr. 4713/30.09.2021 a Judecătoriei Târgu Jiu, rezultă că pentru stabilirea creanţei s-a dispus efectuarea unei expertize de către executorul judecătoresc, ulterior fiind emise somaţii imobiliare către debitorii contestatori. Contestaţia la executare formulată a fost respinsă prin încheierea nr. 4713, reţinându-se existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile a creditorului.

Prin contestaţia formulată la data de 08.03.2022, contestatorii au învestit instanţa cu soluţionarea unei contestaţii "la titlu executoriu", prin care solicită "să se stabilească valoarea creanţei datorate creditorului".

Din cuprinsul contestaţiei nu rezultă că ar fi necesare stabilirea unor elemente care să determine întinderea titlului, ci se arată că, faţă de dispozitivul titlului executoriu, creanţa nu a fost corect calculată. Astfel, se menţionează că expertul care a stabilit creanţa printr-o expertiză extrajudiciară nu a fost unul imparţial, iar executorul judecătoresc a preluat într-o manieră incorectă şi inechitabilă concluziile acestuia, deşi nu au fost emise facturi fiscale, iar obligaţiile nu erau scadente. Au susţinut efectuarea unei alte expertize extrajudiciare, din care rezultă o creanţă mult mai mică decât cea executată.

Curtea a reţinut că art. 22 alin. (2)-(5) C. proc. civ. consacră rolul activ al judecătorului, în virtutea căruia instanţa are obligaţia să pună în dezbaterea părţilor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere, şi să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.

Temeiul juridic al acţiunii poate fi pus în discuţie de către instanţa de judecată, care, în exercitarea rolului activ, este îndreptăţită şi chiar obligată, pentru a contribui la ocrotirea intereselor legitime ale părţilor, să dea acţiunii calificarea juridică exactă, alta decât cea dată de reclamant prin cererea de chemare în judecată.

Din această perspectivă, calificarea acţiunii se face nu după natura termenilor folosiţi de reclamant, ci după motivele de fapt ale cererii şi după scopul urmărit prin promovarea acţiunii.

În cauza dedusă judecăţii, deşi obiectul şi temeiul juridic al acţiunii au fost clar indicate prin cererea de chemare în judecată (din care rezultă formularea unei contestaţii la titlu), argumentele de fapt pe care contestatorii le-au adus în susţinerea cererii lor şi scopul urmărit impun o altă calificare.

Aşa cum reiese din motivarea contestaţiei, ceea ce se critică este ignorarea dispoziţiilor ce rezultă din dispozitivul deciziei ce constituie titlul executoriu de către expertul desemnat cu întocmirea raportului de expertiză, nepunându-se în discuţie necesitatea unor eventuale lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii şi nici ipoteza că acesta ar cuprinde dispoziţii contradictorii.

Curtea a constatat astfel că a fost învestită cu o contestaţie la executare propriu-zisă, contestându-se valoarea creanţei înscrise în actele de executare, ce nu ar fi fost calculată conform titlului ce se execută. În speţă, dispozitivul titlului executoriu nu ridică probleme de aplicare, nu au existat dificultăţi în stabilirea creanţei, nesusţinându-se că ar fi necesare clarificări ale titlului executoriu nici sub aspectul întinderii acestuia, pentru a putea fi calificată contestaţia formulată ca una la titlu.

Fiind vorba despre o contestaţie la actele de executare propriu-zisă, iar nu de o contestaţie la titlu, potrivit dispoziţiilor art. 712 alin. (2) C. proc. civ., de natură să atragă competenţa instanţei care a pronunţat hotărârea care se execută - conform art. 714 alin. (3) C. proc. civ., a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu ca instanţă de executare, conform 132, art. 651 alin. (1) şi (3), art. 714 alin. (1) C. proc. civ. Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 134 C. proc. civ. s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în vederea soluţionării acestuia.

Analizând actele dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege, Înalta Curte constată că cele două instanţe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre ele este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competenţă.

Contestatorii au intitulat contestaţia formulată ca fiind o contestaţie la titlul executoriu şi au indicat ca temei legal art. 712 alin. (2) C. proc. civ.

Deşi au indicat temeiul legal privitor la formularea contestaţiei la titlu, contestatorii au motivat contestaţia prin prisma normelor aplicabile contestaţiei la executare.

Astfel, în conţinutul contestaţiei este învederat faptul că suma datorată nu a fost stabilită în mod concret de către instanţa de judecată şi sunt făcute aprecieri privind sumele stabilite prin expertizele contabile. De asemenea, contestatorii au arătat că au fost luate în calcul în mod incorect şi penalităţile de întârziere în ciuda faptului că nu au fost emise facturi fiscale şi nu au fost prevăzute datele scadenţei obligaţiilor principale.

Potrivit art. 712 alin. (2) C. proc. civ., dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

Raportat la motivele indicate în cuprinsul contestaţiei, rezultă faptul că nu au fost invocate elemente de natură să lămurească înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, ci aspecte de fond privind executarea titlului executoriu care atrag competenţa instanţei de executare.

Aşadar, contestaţia formulată în cauză nu are natura juridică a unei contestaţii la titlu ci a unei contestaţii la executare de drept comun, a cărei soluţionare intră în competenţa materială a judecătoriei, ca instanţă de executare, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va declina competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, în favoarea Judecătoriei Târgu-Jiu, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Jiu, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2022.